DISCRET Asa cum a trãit, asa a si dispãrut dintre noi, doctorul Narcis Gafton: fãrã sã deranjeze pe nimeni, fãrã sã se astepte la laude sau omagii si fãrã sã epateze. De aceea, ultima sa dorintã a fost sã aibã parte de o înmormântare discretã cu doar câtiva oameni, rude, prieteni si colaboratori. Într-un final, si-a gãsit linistea deplinã printre miile de morminte de pe dealul Tãtãrasilor, din Iasi. Nu a bocit nimeni la înmormântarea sa, dar toti cei prezenti au simtit un gol imens, au simtit cã am pierdut un om extraordinar care a avut o menire: sã ajute pe ceilalti fãrã sã se astepte la o recompensã pentru asta. Dacã toti medicii din România ar profesa asa cum a fãcut-o doctorul Gafton am fi, cu sigurantã, cei mai sãnãtosi si mai fericiti dintre pãmânteni.
Slujba a fost oficiatã la Biserica Sfintii Voievozi „Mihail si Gavril” din Iasi. Am gãsit rapid biserica, vãzând masinile cu numãr „de Vaslui”, parcate alãturi. În curtea bisericii, câtiva angajati de la pompe funebre se strãduiau sã aseze zecile de coroane pe o singurã masinã. N-au reusit, asa cã a fost nevoie de încã o autoutilitarã! În plus, am predat si noi coroana cu mesajele scrise de pãrintii ai cãror copii au fost îngrijiti cu atâta dãruire de doctorul Gafton. Un angajat de la pompe funebre m-a întrebat cine e „decedatul” pentru cã a vãzut o multime de oameni „cunoscuti de undeva”. I-am explicat cã e un doctor din Vaslui , foarte iubit si apreciat. Probabil n-a fost foarte convins pentru cã era obisnuit ca înmormântãrile cu oamenii mari sã fie pe mãsurã. Perceptia acestuia si a multor altora e fireascã atât timp cât în Cimitirul Eternitatea din Iasi troneazã mausolee gigantice care încearcã sã pãstreze vie memoria diverselor „personalitãti” înmormântate acolo. Undeva într-un colt de cimitir se aflã si crucea simplã si modestã a doctorului Gafton. Acesta a stiut cã rãmâi în memoria celorlalti prin faptele bune pe care le-ai fãcut si nu printr-un mausoleu care sã impresioneze vizitatorii într-un cimitir. La sfârsitul slujbei, preotul care a oficiat-o, repeta obsesiv: „Dumnezeu sã-l ierte!”. Stiu cã asa cere ritualul, dar ce sens are sã-l rogi pe Dumnezeu sã-l ierte pe doctorul Gafton? De ce sã-l ierte? Nu cred cã, în viata sa, doctorul Gafton ar fi putut sã greseascã cu ceva! Si mai cred cã Dumnezeu e bucuros pentru cã are lângã el încã un înger!
