de Costin Clit
Prin scrisoarea din 10 decembrie 1934, Corneliu Zelea Codreanu solicitã generalului Gh. Cantacuzino- Grãnicerul formarea unui partid politic. Scrisoarea vine la un an de zile de la dizolvarea Gãrzii de Fier de cãtre primul ministru I.G. Duca, care a sfârsit asasinat de nicadori pe peronul gãrii din Sinaia. Cãpitanul dorea un partid în care legionarii sã poatã activa legal. La 20 martie 1935 organizatia Totul pentru Tarã s-a înscris la tribunal si avea ca presedinte pe generalul Gh. Cantacuzino- Grãnicerul, fãrã a se schimba ierarhia Miscãrii Legionare. Adevãratul sef suprem era Corneliu Zelea Codreanu. Partidul Totul pentru Tarã si-a format filiale si în localitãtile din fostul judet Vaslui.
În cursul anului 1936 a coborât din tren un grup de tineri legionari în Statia Buhãesti, judetul Vaslui, pentru a face propagandã în vederea rãspândirii doctrinei legionare. Locuitorii sunt atrasi prin diverse promisiuni, dintre care esentialã a fost cea a ridicãrii unei biserici ortodoxe în comuna Buhãesti. Scopul declarat al tinerilor legionari era constituirea unei tabere de muncã pentru obtinerea cãrãmizii necesare construirii edificiului religios. Se adaugã ca mijloace de atragere, botezul copiilor nou-nãscuti, organizarea de serbãri, rãspândirea literaturii legionare si completarea fiselor de înscriere în partidul Totul pentru Tarã.
Dupã formarea guvernului Miron Cristea din noaptea de 10/11 februarie 1938 Carol al II-lea declanseazã institutionalizarea regimului de autoritate monarhicã. Unele prevederi ale Constitutiei din 27 februarie 1938 erau îndreptate împotriva legionarilor. În 30 martie 1938 apare decretul regal privind dizolvarea partidelor politice, iar în 14 aprilie 1938 este publicat decretul privind apãrarea ordinii în stat, îndreptat mai ales împotriva legionarilor. Refuzul lui Corneliu Zelea Codreanu de a proclama pe regele Carol al II-lea „cãpitanul” Miscãrii Legionare în schimbul numirii sale ca sef al guvernului, în timpul întâlniri secrete din februarie 1937, marcheazã ruptura definitivã dintre cei doi. Regele recurge la asasinarea liderului legionar în noiembrie 1938.
Legiunea de Jandarmi din Vaslui înainteazã în decembrie 1938 forurilor superioare, declaratiile de desolidarizare de miscarea legionarã a 19 locuitori din comuna Vulturesti, 22 de locuitori din comuna Buhãesti, a fostului legionar Vasile Lemnaru din satul Cioara si comerciantului Alex. Bãrbosu din Buhãesti, judetul Vaslui (în total 43 declaratii). Documentele pãstrate demonstreazã interventia institutiilor statului în distrugerea miscãrii legionare. Declaratiile de desolidarizare ale fostilor legionari pot fi încadrate în acest proces. Credem cã sefii posturilor de jandarmi din cele douã comune se implicã activ în elaborarea acestor declaratii. Declaratiile reflectã si originea socialã a legionarilor din mediul rural. Nu avem informatii despre cei care nu si-au trãdat crezul politic.
Locuitorii din comuna Vulturesti au fost atrasi în partidul Totul pentru Tarã în timpul campaniei electorale din ianuarie 1938 de cãtre avocatul Buda din Negresti „si alti indivizi necunoscuti asa-numiti legionari.” Redãm numele legionarilor desolidarizati de miscare, din comuna Vulturesti: Vasile Gh. Stafie, Gheorghe D. Nechita, Costicã Iosub, Vasile Dãmian, Neculai V. Rosu I, V.I.Pintilii, I. Gh. Zaharia, Dumitru G. Mãrgineanu, Dumitru Nechita, Vasile N. Ferariu, Mihoci Rotaru, Vasile D. Morosanu, Costicã G. Bãrbosu, Neculai Zaharia, Ion A. Mãrgineanu, Gheorghe N. Rotaru, Costache N. Micu, Vichente Macovei (agricultori).
În declaratia celor din Buhãesti se afirmã: „luând cunostintã din ziare de actiunea criminalã pe care o întreprinsese Corneliu Z. Codreanu pe cale politicã, asa-numita Totul pentru Tarã si care s-a dovedit a fi totul pentru streini si nemica pentru tara româneascã si în care actiune politicã intrasem si noi din îndemnul altor indivizi mai vechi si pe care îi consideram ca streini de neamul românesc, declarãm pentru a se sti de toatã lumea cã sfidãm cu energie aceastã miscare subversivã si ne desolidarizãm pentru toatã viata noastrã de orice politicã subversivã, îndemnãm pe aceastã cale pe toti prieteni(i) si semeni(i) nostri a face la fel ca noi, în care scop cerem urgent publicarea declaratiei noastre la ziare.” Declaratia a fost semnatã de: Vasile C. Cristea, V. D. Amorãritei (ceferisti), Costache Ghe. Cucos, V.G. Cilu, Alex. Turcanu, V. Iordache Cuciureanu, Mihai Iord. Cuciureanu, Gh. Dãscãleanu, Gavril Ilie, Ioan I. Berea, Vasile Darie, Cucos Ghe. Costache zis Morosanu, Gheorghe Ursa, Gheorghe I. Berea, Eduard Ignat, Mihai Ghe. Chirilutã, Gheorghe A. Pecincu, Vasile D. Apostu, Iancu Ghe. Cucos, Gh. Th. I. Pricop, Mihai Purcaru (agricultori).
Dumitru Maftei, agricultor din comuna Buhãesti, judetul Vaslui, îsi declarã la 8 decembrie 1938 activitatea desfãsuratã în partidul Totul pentu Tarã, din toamna anului 1936 pânã în 30 martie 1938, data dizolvãrii partidelor politice de regele Carol al II-lea, dupã care a cãutat sã distrugã „materialul de propagandã.” Aderarea sa este justificatã prin dorinta de „de a putea clãdi o sfântã Bisericã în comuna Buhãesti, dupã cum se luase initiativa de reprezentantii acestei grupãri.”În timpul perchezitiilor efectuate de autoritãti i s-au gãsit „schita de plan si devizul Bisericii si alte hârtii fãrã importantã.” În timpul activãrii ca primar tãrãnist între 1929-1931 si 1932-1933 „a combãtut în tot timpul organizatia legionarã.” Dumitru Matei conchide: „Sunt foarte multumit cã prin dizolvarea partidelor politice am putut scãpa si eu de aceastã organizatie în care intrând pentru a face o bisericã mi-am gãsit necaz si suferintã. Subsemnatul sunt un om sãrac si împovãrat de greutãti familiare, deci nu am nevoie de nici o politicã cât voi trãi. Totdeauna voi cãuta sã fiu supus si ascultãtor si supus Legilor, cerând conducãtorilor libertatea de a munci cinstit ca si pânã acum pentru a-mi putea creste cei 6 copii, care au nevoie de ajutorul meu. Sunt multumit cu mãsurile luate contra politicii si asi dori ca niciodatã sã nu se mai dea voie de propagandã, aceasta aducând numai nemultumiri în popor si suferinte în familii.”
La 19 decembrie 1938 declaratiile respective sunt înaintate Inspectoratului General al Jandarmeriei tinutului Prut. Redãm un scurt pasaj din documentul care însoteste dosarul respectiv. „Toti acesti locuitori au fost simpatizanti ai miscãrii legionare si care în prezent vãzând care au fost dedesupturile acestei miscãri criminale se desolidarizeazã de aceastã miscare dãunãtoare sigurantei statului în care au activat, fiind indusi în eroare de diferiti indivizi interesanti ai miscãrii.” Documentele pãstrate reflectã interesul celor mai importante institutii ale statului pentru fenomenul legionar. La 28 decembrie 1938 dosarul cu declaratiile de desolidarizare este înaintat Inspectoratului General al Jandarmeriei de cãtre colonelul Constantin Tobescu, inspectorul regional al Jandarmeriei tinutului Prut si locotenetul colonel Al Manoil, seful Biuroului Politiei. Generalul de Divizie Ioan Bengliu, inspectorul general al Jandarmeriei înainteazã la 8 ianuarie 1939 Ministerului de Interne, dosarul cu antetul secret.
(A se vedea Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale, Fond Ministerul de Interne – Diverse, dosar 12 / 1938).
