Cei doi ani de pandemie au adus și mai multă singurătate pentru oamenii care își trăiesc bătrânețea în România. O țară în care imaginea pensionarilor este cea în care nu se ajung cu banii de la o zi la alta, iar statul uită deseori de ei. În prag de Sărbători, mai mulți beneficiari ai asociației „Niciodată singur” și-au deschis casele și inimile pentru a povesti despre vârsta înțelepciunii.
E o zi înnorată de decembrie când Livia Soare – coordonator pentru sectorul 2 al Asociației „Niciodată singur – prietenii vârstnicilor”, și Violeta, unul dintre voluntarii organizației, se pregătesc să viziteze mai mulți beneficiari ai ONG-ului. Le duc daruri de Crăciun și îi anunță că, în Ajun, îi așteaptă și o masă caldă.
„De când cu pandemia…”
„Ceva s-a întâmplat, probabil singurătatea, de când cu pandemia – eram un om foarte calm și echilibrat, mi-am crescut copiii pe picioarele mele. Ei, de câțiva ani, am toate bolile – cu inima, cu rinichii, cu stomacul, am fost operată și din greșeală mi-au scos splina, sănătoasă. De atunci, nu mai am forță”, povestește doamna Cornelia, o femeie de 79 de ani, din apartamentul său luminos și cochet.
Citeşte întreaga ştire: Reportaj | Acasă la vârstnicii singuri în prag de Sărbători. „Viața e făcută din bucurii și necazuri. Depinde cum te uiți la ea”
