S-a stins un bãrbat!
În cea de-a doua zi a anotimpului trezirii la viatã, miercuri, 2 martie, îngerul mortii a rãpit pe unul din cei mai reprezentantivi huseni – scriitorul si publicistul de marcã, prof. VALERIU NESTIAN.
Nãscut la Husi, pe 19 februarie 1932, a fost unul din cei mai loiali oameni ai localitãtii noastre, colectând în inima lui bunã toate idealurile si resemnãrile acestui oras, pe care l-a iubit neconditionat, pe parcursul unei existente zbuciumate si încãrcate de nemeritate privatiuni.
Referindu-se la Husul de altãdatã, într-una din scrierile sale nota: „Pierdut în farmecul si frumusetea matinalã, mã uitam câteodatã „extaziat”, de pe dealul Dobrina, la viile si livezile inundate de verdele proaspãt al privelistilor, ce sclipeau feeric în soare. Pãseam „visãtor”, fãrã sã pot deslusi vocile si cântecele tineresti din podgorii, pe care le auzeam urcând spre cer. Mirosea zdravãn a mugur de roade”.
A publicat mai multe volume si sute de articole în diferite ziare din strãinãtate, ca si în cele nationale sau locale. A fãcut parte din generatia „visãtoare si nefericitã”, în rãspãr cu mersul curent al timpului istoric. Îsi amintea adesea de acel martie 1950, când pentru adolescentul Valeriu Nestian, elev în clasa a X-a la liceul „Cuza Vodã”, au debutat suferintele date de rigorile închisorile comuniste. Dar cei 6 ani petrecuti la Aiud sau în minele de la Cavnic nu i-au anulat nici elanul interior, nici patriotismul funciar.
Avea sufletul marilor reformatori, care în familie si societate prefac totul prin influenta lor. Pentru mine, a întrupat un veritabil reper moral, un model de profesionalism, de întelepciune, de bunã cuviintã si bunã credintã. ADIO, domnule Nestian!
Bibliotecar,
C. Donose
