DECES Gheorghe Strungariu, fostul presedinte al Cerealcom VS SA, cel care a fondat un adevãrat imperiu agricol în zona Moldovei în perioada 1999-2003, s-a stins din viatã la 67 de ani, în Piatra Neamt, orasul în care s-a retras în ultimii ani. Strungariu a murit la spitalul din Piatra Neamt, dupã o lungã si grea suferintã. De numele sãu se leagã atât înfiintarea unei societãti care a fost una dintre cele mai puternice din România în domeniul agricol, Cerealcom VS SA, cât si sustinerea, la începuturile existentei sale, a echipei de fotbal FC Vaslui. Imperiul sãu agricol a fost o sansã pentru mii de oameni din toatã Moldova de a câstiga o bucatã de pâine, în urmã cu 10-12 ani, pe când avea mii de angajati în majoritatea judetelor Moldovei, dar si în alte locuri din tarã.
Cerealcom Vaslui s-a prãbusit în urma unui scandal financiar, dupã 2003, când Gheorghe Strungariu a avut probleme cu Justitia, considerându-se de fiecare datã nevinovat. În anul 2001, Gheorghe Strungariu era unul dintre cei mai mari agricultori din România. Prin firma sa, Cerealcom Vaslui, exploata în Moldova si Ardeal zeci de mii de hectare de teren agricol. Legãturile sale de afaceri cu Culitã Tãrâtã, actualul presedinte al CJ Neamt, au început în anul 2001, atunci când firma lui Strungariu a plãtit banii pentru ca TCE 3 Brazi, ce apartinea lui Culitã Tãrâtã, sã cumpere firma Umaro SA Roman. În schimbul banilor, Culitã i-a promis lui Strungariu cã vor prelua împreunã Insula Mare a Brãilei cu ajutorul influentei pe care o avea la acel moment în Guvernul Nãstase. Culitã Tãrâtã era deputat PSD si membru în Comisia pentru Agriculturã a Parlamentului României. Imediat dupã ce a concesionat de la Administratia Domeniilor Statului (ADS) zecile de mii de hectare de teren din Insula Mare a Brãilei, Culițã Tãrâtã a încheiat, prin firma TCE 3 Brazi, un contract de asociere în participațiune cu societatea Cerealcom Vaslui, apartinând lui Gheorghe Strungariu. În contract se preciza cã “SC TCE 3 Brazi se obligã sã punã în asociatie terenurile în suprafatã de 58.000 ha necesare înfiintãrii de culturi agricole”. În schimb, firma lui Strungariu se obliga sã punã în asociatie motorinã, seminte, îngrãsãminte, erbicide, pesticide etc., conform notei de comandã avansate în timp util de Cerealcom si aprobate de TCE 3 Brazi. Astfel, prin asociere, Tãrâtã a transferat o parte din responsabilitãti cãtre Strungariu. Mai mult, în acel contract de asociere în participațiune, firma lui Culițã Tãrâtã se obliga „sã retinã pentru platã redeventa din productia obtinutã, aceasta reprezentând partea cuvenitã proprietarilor de teren, conform contractului de arendã încheiat de SC TCE 3 Brazi, iar diferenta, rezultatã reprezintã cantitatea de cereale ce se va împãrti conform aportului adus de asociate în asociatie”. Dupã încheirea contractului de asociere, prin mai multe manevre economice firma TCE 3 Brazi si Culitã Tãrâtã au reusit sã cearã insolventa Cerealcom Vaslui si sã-l îndepãrteze pe Strungariu. Acesta s-a autodenuntat la DNA, declarând cã Tãrâtã i-a cerut 500.000 de dolari pentru a oferi mitã autoritãtilor de atunci, în schimbul obtinerii terenurilor din Insula Mare a Brãilei. Dosarul nu a fost finalizat niciodatã.
A fost condamnat la 10 ani de închisoare
În septembrie 2004, procurorii Sectiei de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie din DNA au dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecatã a inculpatilor Vasile Bãrbieru, Maricela Butnaru, Maria Vinca si Gheorghe Strungariu, sub aspectul sãvârsirii infractiunilor de asociere pentru comiterea de infractiuni, instigare la sãvârsirea infractiunii de folosire a creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate si infractiunea de folosire a bunurilor societãtii într-un scop contrar intereselor acesteia. Procurorii au stabilit cã, în perioada septembrie – octombrie 2001, Consiliul de Administratie al societãtii comerciale din care fãceau parte Bãrbieru Vasile si Butnaru Maricela a aprobat angajarea unor credite de la mai multe institutii bancare, în vederea cumpãrãrii de materie primã necesarã procesului de producere a uleiurilor si sroturilor vegetale. Astfel, au fost contractate, de la douã sucursale bancare din Vaslui, douã credite în valoare de 90 de miliarde de lei, cu destinatia de procurare de materie primã, din clauzele celor douã contracte rezultând cã aceasta nu putea fi folositã în alt scop decât cel al productiei. Încãlcând cu intentie clauzele stipulate în cele douã contracte, din dispozitia lui Strungariu Gheorghe si Vinca Maria, materie primã în valoare de peste 15 miliarde lei a fost facturatã cãtre o altã societate din Vaslui, care, la rândul ei, a exportat-o prin Siloz Port Constanta cãtre o firmã elvetianã. De asemenea, din aceste credite obtinute, sume de bani au fost depuse în numerar la casiera societãtilor comerciale contractante si folosite în scopuri contrare destinatiilor stabilite contractual. Cu ocazia cercetãrilor s-a stabilit cã totalul creditelor folosite contrar destinatiei se ridicã la peste 24 de miliarde de lei vechi, sume la nivelul anului 2001. Strungariu a fost condamnat la 10 ani de închisoare, în 2005 si a iesit din închisoare în 2012.
