DEZVĂLUIRI… A murit fostul primar al Hușului, Maria Roman, cel care conducea orașul în momentul în care revoluția din 1989 a schimbat radical destinul întregii țări. Considerată unul dintre “comuniștii cu față umană”, Maria Roman a lăsat o amintire nepătată, căci, chiar dacă a fost un exponent al unui regim nedrept, femeia a mizat pe un fel omenos și devotat de a conduce urbea. De aceea, în tulburătoarea zi de 22 decembrie 1989, pe o filmare document realizată de regretatul Dan Filip, cel care avea să fie niște ani mai târziu, consilier local în conducerea orașului, Maria Roman, primarul în funcție, este văzută singură, într-un colț al unei săli din Primărie, iar în jurul său mai mulți bărbați gesticulau amenințător. Stătea acolo, vizibil afectată de tot ce se întâmplă, dar demnă, semn că știa că făcuse lucruri bune la conducerea orașului, iar dacă revoluționarii ar fi atacat-o, ar fi comis o nedreptate. În singurul interviu pe care Maria Roman l-a acordat presei locale postdecembriste, în 2007, aceasta povestea că atunci a fost condusă acasă de către mai mulți revoluționari și i s-a recomandat să nu părăsească domiciliul o vreme. “Când m-au scos prin spate, am auzit oamenii cum strigau să fiu lăsată în pace, că nu am făcut nimic rău. Atunci cu greu m-am stăpânit să nu plâng, de mulțumirea că oamenii știau cum am fost eu ca primar al orașului”, a povestit Maria Roman.
Orice s-ar spune, Hușul a avut noroc la oameni, chiar și în timpul comunismului. E de ajuns să pomenim numele inginerului Ioan Neamțu, omul providențial, care a făcut din Huși o forță viticolă națională, a construit și a contribuit decisiv la dezvoltarea acestui oraș. Maria Roman a fost primar al Hușului din 1984 – 1989. Și ea este unul dintre comuniștii care au fost, înainte de orice activitate politică, un om gospodar și apropiat de cetățeni. Erau multe de făcut într-un oraș cu industrie, cu agricultură și, în genere, cu o activitate ca într-un furnicar. În interviul acordat în 2007, Maria Roman vorbea cu modestie despre viața sa și despre faptul că a fost primar al Hușului. “Am puține de spus, nu pentru că nu aș vrea, ci pentru că nu mai are rost. Eu am fost primar, fiind aproape de oameni. Eu cred că știam aproape toți oamenii din oraș. Fiecare venea la mine cu o problemă. Niciodată nu am lăsat pe nimeni fără o mică rezolvare. Unii voiau locuință, alții o butelie, alții aveau probleme în familie, alții se confruntau cu diverse necazuri. Să știți că, spre deosebire de acum, atunci Primăria era speranța lor. Când își puneau în gând să vină la Primărie, la mine, era toată încrederea lor în acest gest. Nu i-am dezamăgit niciodată, așa cred. Veneau plângând mulți, că era viața cum era. Eu am pus suflet, nu conta că eram comuniști, că eram cum eram. Conta omul din fața mea, care câteodată venea la primărie cu copiii de mână, să își spună necazurile. Am fost fericită să văd că oamenii au apreciat și în ziua de 22 decembrie, când au venit agitați la Primărie, unii voiau să distrugă totul, alții erau mai calculați. Eu am rămas pe loc. Știam că nu făcusem rău și, deși mi-era un pic teamă de avântul lor, am zis că dacă vor să mă bată sau să îmi facă rău, e păcatul lor”, povestea, în 2007, Maria Roman.
A salvat de buldozere în jur de 30 de case ale hușenilor
Până nu demult, pe Maria Roman o puteai vedea pe străzile orașului, mergând discret și pierzându-se în mulțimea de oameni care nici nu știau, în mare parte, că pe lângă ei trece cea care a condus acest târg vreme de 5 ani, într-una din cele mai grele perioade, 1984 – 1989. Pe vremea aceea, era în plină desfășurare o absurditate a comuniștilor, demolarea cochetelor case din oraș și construirea de blocuri gri și îngrămădite. Maria Roman povestea cum a salvat casa care, în mod nedrept, păstrează azi statutul de “monument istoric, în care s-a născut A. I. Cuza”. Primarul Roman susține că a putut salva casa oamenilor, eliberând un document cum că e casă de mare însemnătate. “Știu casa care a aparținut cu adevărat familiei Domnitorului Cuza. Știu că a fost demolată. Din păcate, nu a putut fi salvată. Dacă am reușit să salvez casa de vizavi, invocand faptul că este monument istoric, să știți că a fost o faptă bună, nu una rea. Dacă aș fi putut declara toate casele din Huși monumente istorice, aș fi făcut-o. Oricum, am salvat așa peste 30 de case. Ba ziceam că sunt pe teren în pericol de alunecare, ba ca sunt monumente istorice. Lumea venea plângând și cerea ajutorul. Unde s-a putut, s-a putut”, declarat în 2007, Maria Roman.
