PIERDERE… Pictorul vasluian Nicusor Tintea s-a stins din viatã ieri, la 59 de ani, pe un pat de spital, la Iasi. Artistul, cunoscut ca fiind unul din cei mai mari pictori iconografi pe care i-a dat Vasluiul, a fost diagnosticat cu cancer în fazã terminalã cu doar câteva zile înainte de decesul sãu fulgerãtor. Tintea a lãsat în urma lui un numãr impresionant de lucrãri, pictând în cariera sa mai mult de 30 de biserici din toatã tara.
Dupã o perioadã în care s-a simtit rãu, în urmã cu o sãptãmânã, Nicu Tintea s-a vãzut nevoit sã înceapã lupta împotriva cancerului. Nefericitul diagnostic a venit mult prea târziu. Artistul a fost dus ieri dimineatã, în jurul orei 9.30 la Iasi dar, din pãcate, medicii nu l-au mai putut ajuta. Ieri, la 13.30, artistul vasluian s-a stins din viatã. Alãturi de el în ultima clipã i-au fost sotia si cei doi copii. Tragica veste a îngrozit lumea culturalã vasluianã si nu numai, toti cei care l-au cunoscut au fost cutremurati de soarta artistului. „Regret enorm, nu-mi pot imagina cum s-a întâmplat. Acum câteva zile m-am întâlnit cu el,la o lansare de carte si pãrea sã se simtã bine, tot timpul radia de tinerete, de tineretea spiritului, a ideii. Nu îmi explic ce s-a putut întâmpla, nu stiam cã este bolnav. Nicu Tintea era un monument de artã, de culturã, era unul din ultimii nostri pictori de biserici, o personalitate care conta enorm în cultura vasluianã si nu numai. „, declara impresionat Laurentiu Chiriac, directorul Muzeului Judetean ” Stefan cel Mare Vaslui”. Majoritatea vasluienilor l-au cunoscut drept un exceptional artist plastic, o figurã boemã , putin stiu însã cã Tintea era un artist complet, îl pasiona si sculptura, el nu putea face distinctii între aceste douã arte. Nicu Tintea a lãsat în urma lui patru busturi, toatã viata si-a pus sufletul si mâinile neconditionat în slujba artei. Nãscut în 26 iunie 1952, pictorul si-a ales arta la doar 7 ani. „În clasa I, când am fost întrebat ce vreau sã mã fac când voi fi mare, am rãspuns: pictor” mărturisea artistul într-un interviu acum o lunã. La început, tatãl l-a vrut constructor, dar el a ales arta, în loc sã se înscrie la liceul de constructii, tânãrul s-a înscris la Liceul de Artã din Iasi. Acesta l-a fortat, a renuntat, s-a înscris la o scoalã de artã si meserii, dar acesta niciodatã nu l-a atras. La ani buni de atunci, din pãcate, vremurile l-au făcut sã-i dea dreptate tatãlui si sã spunã : „Mare gresealã am făcut când am ales sã fiu pictor. Si spun asta pentru cã nu se poate trãi din asta”, dar cu toate astea, în Nicusor Tintea nu a încetat niciodatã sã caute plãcerea „acelei stãri în care doar mâinile lucreazã”.
