DOLIU… Ion Frãtilã, prim-secretar al Vasluiului în cea mai prosperã perioadã a judetului (1982-1987), a încetat din viatã sâmbãtã, la un spital din Bucuresti. Rudele, colegii si toti cei care l-au cunoscut l-au condus, ieri, pe ultimul drum. Înmormântarea a avut loc în Târgoviste, locul sãu de bastinã si acolo unde s-a retras dupã revolutie.
Ion Frãtilã era vãzut ca un „om foarte bine pregãtit pentru administratie. Era un bun cunoscãtor a problematicii judetului si foarte atasat de agriculturã. Productiile agricole au crescut considerabil în perioada sa si asta nu este un mit. Cresteau real, nu pe hârtie. Tot în vremea sa exporturile de carne, lapte si produse lactate erau foarte mari, dar nimeni din judet nu murea de foame. A construit foarte multe locuinte pentru oameni. În schimb era foarte sever si neîndurãtor când era mintit. Era foarte bine informat. Stia sã aprecieze oamenii. Specialistii aveau întâietate, iar pe cei care vorbeau mult, dar fãceau putin, îi dibuia imediat. Îi plãcea productia, propaganda mai putin” a declarat Corneliu Mihalache, pe atunci director la complexul de berbecuti Ivãnesti.
„Lua tot timpul apãrarea judetului fatã de Ceausescu”
„Asearã (n.r. 25 aprilie) am aflat cã Ion Frãtilã a murit. Îmi pare foarte rãu cã nu am ajuns la înmormântarea sa. A venit sãrac în judet si a plecat tot sãrac, ceea ce în ziua de azi nu prea se întâmplã. A avut multe necazuri în ultima perioadã a vietii, în special cu sotia sa care era bolnavã. Poate nu merita un destin atât de crunt pe finalul vietii. A fost un om deosebit, a tinut foarte mult la judetul Vaslui si a fãcut tot ce s-a putut pentru dezvoltarea acestuia. Era foarte sobru, curajos si cu picioarele pe pãmânt. Lua tot timpul apãrarea judetului fatã de Ceausescu. Am sã vã povestesc o întâmplare ca sã vã dati seama de acest lucru. În 1987, Ceausescu venea la Vaslui. Prim-secretarul l-a prelut de la Codãesti, iar eu, împreunã cu Petricã Botez, director la Directia Agricolã, l-am asteptat la Pochidia. Primul a ajuns Ceausescu. A fãcut un pic de panaramã, asa cum se întâmpla de obicei. Ne reprosa cã porumbul nu e bine prãsit. De nicãieri, a apãrut o femeie, care l-a luat la rost pe presedinte. <<Cum, domne, nu e prãsit bine? Si apoi, dumneavoastrã vã arde de porumb. Nu vedeti ce secetã e? E mai rãu ca în ’46. O sã murim de foame>>. Ceausescu a amutit. I-a explicat femeii cã nu se poate întâmpla asta, pentru cã sunt peste zece milioane de tone de grâu în rezervele de stat. Femeia i-a rãspuns cã degeaba sunt acolo, dacã în sat nu e niciun stiulete de porumb. <<Sã ne trimiteti porumb aici, în sat, cã noi murim de foame>>, aproape cã a tipat femeia la Ceausescu. Eu mã gândeam cã mã aresteazã. Între timp, ajunsese si Frãtilã cu al doilea elicopter, care când si-a dat seama cã lucrurile escaladaserã, i-a spus lui Ceausescu cã femeia are dreptate. Vã dati seama cã nu i-a fost usor. Îmi aduc aminte cã Ceausescu s-a tinut de cuvânt si a trimis porumb familiilor afectate de secetã. V-am spus aceastã întâmplare ca sã constientizati cã Frãilã nu s-a ascuns niciodatã dupã colt”, a declarat secretarul adjunct pe probleme de agriculturã pe atunci, Vasile Strungaru.
Cariera politicã a fostului prim-secretar Ion Frãtilã
Ion Frãtilã avea 77 ani si o carierã politicã impresionantã. Si-a început activitatea de partid încã din primul an de scoalã profesionalã, devenind membru al Uniunii Tineretului Muncitoresc în 1954. În anul urmãtor s-a înscris în sindicat, remarcându-se ca un bun om de partid. Imediat dupã terminarea liceului, în 1961, a început procedurile pentru intrarea în Partidul Muncitoresc Român, devenind candidat. În Vaslui, Ion Frãtilã a detinut functia de prim-secretar, functie supremã într-un judet, între anii 1982 si 1987, dupã care a fost la cârma judetului Prahova, în perioada noiembrie 1987 si decembrie 1989. La Revolutie, Ion Frãtilã era membru al Comitetului Central (CC) în cadrul Partidului Comunist Român (din 1984), membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR (din 1987), prim-secretar al Comitetului judetean de partid si presedinte al Comitetului Executiv al Consiliului popular al judetului Prahova (din 1987), deputat în Marea Adunare Nationalã (din 1985).
