TRIST…La începutul acestei sãptãmâni a trecut în lumea celor drepti Gheorghe Zavloschi, ultimul copil care mai era în viatã al Luizei Zavloschi, prima femeie primar din România, care pe parcursul a douã mandate a condus comuna Buda – Rafaila, în prezent parte a comunei Osesti. Nãscut pe 19 martie 1918, acesta a urmat primii ani de scoalã în satul natal, si-a continuat studiile liceale la Vaslui, ulterior absolvind Politehnica din Bucuresti, Facultatea de mine si metalurgie. Rãmas în istorie ca ministru al Minelor din România, functie pe care a detinut-o în anii ’70, numele acestuia este legat si de prima minã de exploatare a uraniului din tarã, a cãrei baze le-a pus alãturi de cumnatul sãu, inginerul Viorel Verescu. Gheorghe Zavloschi este plâns nu doar de rude – cele douã fiice Rodica si Ada, nepoatele Sabina si Andreea, strãnepoatele Agata si Teodora – ci de o comunitate întreagã, sincere condoleante fiind transmise familiei si din partea Primãriei Osesti. Disparitia lui Gheorghe Zavloschi a provocat durere în sufletele sãtenilor, familia sa fiind un etalon pentru comunã.
Desi era stabilit în Bucuresti de multi ani, sufletul lui Gheorghe Zavloschi a rãmas legat de satul natal, pe care îl vizita de fiecare datã când avea ocazia. În memoria locuitorilor din Buda a rãmas vie imaginea inginerului emotionat pânã la lacrimi, îngenuncheat în fata bustului mamei sale, monument ce a fost dezvelit în anul 2006, cu ocazia primei editii a Zilelor Comunei Osesti, la care si acesta a luat parte. Era cunoscut respectul deosebit pe care îl purta pãrintilor, pe care îi diviniza. Cititi în rândurile care urmeazã mai multe informatii despre viata lui Gheorghe Zavloschi, creionate de înv. Irimia Ioana-Vali.
“Marti, 17 octombrie 2017, a încetat din viatã Gheorghe (Roricã) Zavloschi, fiul învãtãtoarei Luiza Zavloschi – prima femeie primar din România care a condus în douã mandate consecutive destinul comunei Buda – Rafaila, care în prezent face parte din comuna Osesti. Ziarul „Dimineata” din 3 martie 1930 cuprindea o paginã întreagã despre „minunea satului Buda – Luiza Zavloschi”. Luiza si Constatin Zavloschi au avut sapte copii (Eugenia – profesoarã de lucru, Constantin – ofiter, Adrian – preot, Ion – învãtãtor, Gheorghe, Mircea – functionar si Adina-Ecaterina – farmacistã). Gheorghe Zavloschi era cel de-al cincilea copil al familiei. „A fãcut Politehnica din Bucuresti, facultatea de mine si metalurgie. Este cãsãtorit cu Lucia-Ortensia si dupã ce a perindat pe la o groazã de mine de cãrbune, de uraniu din tarã, se retrage la Bucuresti, pentru ca cele douã fete sã poatã urma o facultate” (din scrisoarea Rodicãi, fiica cea mare, adresatã d-lui Andone Cumpãtescu, autorul cãrtii „Luiza Zavloschi – prima femeie primar din România”, Editura Timpul, 2011). „Toatã viata m-am cãlãuzit dupã principiile si pildele pe care mi le-au dat pãrintii mei. Si la vârsta asta de 93 de ani tot vorbele lor mã cãlãuzesc. Sã fiu corect, sã muncesc, sã respect pe cei care mã înconjoarã, ca sã fiu respectat, sã nu pãcãlesc pe nimeni, sã gãsesc mereu vorbe bune si de îmbãrbãtare pentru cei care se gãsesc în situatii mai grele, sã nu reped pe nimeni cu vorba sau cu gândul, sã-mi iubesc familia, sotia, copiii si pe toti cei care fac parte din ea si pe toti cei cu care am legãturi în viatã si pe toti cei care mã înconjoarã. Situatiile grele din viatã sã nu mã facã rãu, ci sã mã facã sã reflectez mai mult asupra vietii si asupra oamenilor, sã am încredere în oameni si sã-i tratez cu blândete, bunãtate si întelegere, sã fie pace si armonie în jurul meu si alor mei. Ar mai fi multe de spus despre dragii mei pãrinti la care m-am gândit mereu, iar acum mã gândesc din ce în ce mai mult.” (Gheorghe Zavloschi, 30 iunie 2011). Ne-am bucurat sã-l putem avea în mijlocul nostru la manifestarea prilejuitã de dezvelirea bustului Luizei Zavloschi – 27 august 2006 (de atunci în ultima duminicã din luna august se organizeazã ziua satului Buda) si pe 28 august 2011, la lansarea cãrtii „Luiza Zavloschi – prima femeie primar din România”, Editura Timpul, 2011, autor Andone Cumpãtescu, sã ascultãm cu nesat amintirile sale despre aceste locuri si despre pãrintii domniei sale. Noi, locuitorii satului Buda, comuna Osesti, nu vom uita cã bunica acestuia, Catinca Marinciu, a pus bazele unei scoli în propria casã, sub îndrumarea, pentru început, a unui cãlugãr de la mãnãstirea Rafaila. Aceasta avea o sorã, Aglaia – directoarea Scolii Normale de Fete “Mihail Sturza” din Iasi, pe care a rugat-o sã-i trimitã un tânãr absolvent care sã îi învete pe copiii sãi si ai satului. Asa a ajuns la Buda, în anul 1900, absolventul normalist Constantin Zavloschi, care se cãsãtoreste cu Luiza Marinciu în 1906, dupã terminarea scolii normale. Împreunã au înfiintat oficial scoala si au initiat construirea primului local destinat învãtãmântului în satul Buda. Acesta “s-a construit la deal de casa strãbunicii pe o bucatã de pãmânt ce-i apartinea – proprietatea dânsei. Scoala cuprindea douã sãli de clasã, cancelarie si un hol mare de trecere în care copiii se jucau, iarna, în pauze” (scrisoarea d-nei Rodica Zavloschi – 14 sept. 2006). De la reforma învãtãmântului din 1948 scoala din satul Buda a functionat ca scoalã primarã, atât cât satul a fost sub componenta comunei Rafaila cât si dupã 1956, când a trecut în componenta comunei Osesti. Generalizarea ciclului scolar gimnazial în satul Buda a început în anul 1958, primii absolventi cu sapte clase fiind din anul 1961, iar primii absolventi cu opt clase din anul 1968. CONDOLEANTE FAMILIEI ÎNDOLIATE! DUMNEZEU SÃ-L IERTE!” (înv. Irimia Ioana-Vali).
