REGRET…. A încetat din viatã Rodica Vintilã, una dintre profesoarele distinse, pe care istoria învãtãmântului husean a trecut-o deja cu majuscule pe cele mai alese dintre filele sale, rezervate exclusiv dascãlilor de legendã ai „orasului dintre vii”. Domnisoara Vintilã, asa cum generatii întregi de elevi au numit-o, a predat Limba Rusã la Colegiul National „Cuza Vodã” Husi, iar acum, peste ani, într-o rememorare cu accente nostalgice, e greu de spus dacã disciplina în sine, la vremea aceea, era una care obliga la învãtãturã serioasã sau domnisoara profesoarã, cu exigenta pedagogului temeinic pregãtit, impunea o seriozitate de care multi îsi aduc aminte acum cu respect si admiratie. Nu aveai cum sã te prezinti la orele domnisoarei Vintilã nepregãtit, spun, cu zâmbet si duiosie, fostii sãi elevi. Avea o manierã elegantã si fermã de a se prezenta în fata clasei, iar elevii sãi stiau cã respectul pentru tot ceea ce însemna scoala reprezenta o conditie sine-qua-non, de la care dascãlii cu vocatie si cu tinutã didacticã, precum carismatica si inconfundabila domnisoarã Vintilã, nu admiteau niciun rabat. Astãzi, 1 noiembrie, profesoara Rodica Vintilã va fi înmormântatã la Iasi, unde a locuit în ultimii ani.
Fostii elevi nu ar putea vreodatã sã o uite pe domnisoara Vintilã! Desi minionã si delicatã, atitudinea sa, care îmbina într-o notã foarte personalã eleganta, autoritatea si tinuta de profesoarã desãvârsitã, o fãceau o prezentã imposibil de trecut cu vederea. Pe holurile bãtrânului liceu, aparitia domnisoarei Vintilã, cu catalogul sub brat, era motiv de revenire grabnicã la seriozitate pentru orice copil. Nu admitea rabat de la politete, respect, tinutã corespunzãtoare si lectii învãtate temeinic. Chiar dacã unii ar fi putut considera cã Limba Rusã nu era frumoasã sau nu era usoarã, aceste motive nu aveau nicio relevantã atâta timp cât la catedrã se afla un dascãl atât de motivat sã îi învete pe elevii sãi nu doar o limbã strãinã, ci lucruri despre o altã culturã, despre un alt popor. Multi dintre fostii elevi au ajuns sã îndrãgeascã Rusa, dupã ce au îndrãgit-o mai întâi pe memorabila domnisoara Vintilã. Dincolo de fermitatea sa, domnisoara Vintilã iubea mult copiii si tocmai felul acesta responsabil de a se prezenta în fata lor, de a-i determina sã învete si de a le arãta cã fãrã carte oamenii nu îsi pot atinge visurile cu adevãrat, era prin ea însãsi o dovadã de dragoste pentru elevii sãi.
„Drum bun cãtre stele, om minunat! A fost o mare onoare cã ai fost profesoara noastrã”
La întâlnirea minunatã din anul în care Colegiul National „Cuza Vodã” Husi si-a serbat Centenarul, în amfiteatrul din clãdirea istoricã s-au întrunit dascãlii de aur ai bãtrânului liceu, cei care mai sunt în viatã si au putut veni. Surpriza emotionantã a fost cã domnisoara Vintilã a rãspuns invitatiei si a fost, ca întotdeauna, o prezentã plinã de caldurã, de emotie si de elegantã. „Domnisoara Vintilã a fost unul din profesorii care au ridicat pe umerii lor renumele acestei scoli. Toti cei care am avut-o în fata noastrã avem acum toate motivele sã o îmbrãtisãm în gând. A fost o mare onoare ca domnia sa sã ne fie profesoarã! Poate unora nu le-a plãcut Limba Rusã, dar sigur au admirat-o pe domnisoara profesoarã Vintilã, un om minunat, serios si dãruit profesiei asa cum rar se mai întâlneste azi. Drum bun cãtre stele, om frumos, nepretuit si cu sufletul plin de gingãsie”, i-a transmit una dintre fostele sale eleve.