POST Vasluienii ortodocsi si cei greco-catolici renuntã, începând de astãzi, la mesele “ de dulce”, timp de 40 de zile credinciosii postind înaintea Sãrbãtorii Nasterii Domnului.
Oficial astãzi, 15 noiembrie, începe postul Crãciunului, primul dupã anul bisericesc si ultimul dupã cel calendaristic. Este o perioadã de patruzeci de zile în care credinciosii trebuie sã se abtinã de la toate faptele si gândurile rele, sã renunte la consumul alimentelor de origine animalã si sã-si petreacã mai mult timp în meditatie si rugãciune; abia dupã aceste sase sãptãmâni încercate crestinii sunt capabili sã primeascã Nasterea Domnului asa se cuvine. Pe lângã prilej de curãtire sufleteascã postul este si prilej de curãtare trupeascã pentru cã alimentatia impusã de aceastã practicã este exclusiv vegetalã, iar postul Crãciunului este considerat ca fiind cel mai bun prilej pentru un astfel de demers, mai ales cã este unul din cele mai usoare posturi ale crestinãtãtii pentru cã are cele mai multe dezlegãri la peste, vin si ulei. Calendarul crestin-ortodox indicã ca fiind cu “dezlegare” toate zilele de sâmbãtã si duminicã cuprinse în perioada 21 noiembrie-20 decembrie, inclusiv zilele de sãrbãtoare.
Cine si de ce s-a impus tinerea postului?
Postul este practicat de la începuturile Bisericii Crestine, dar credinciosii o fãceau dupã reguli diferite pânã în anul 1166 când Sinodul de la Constantinopole uniformizeazã practica postului, hotãrând ca fiecare credincios sã posteascã 40 de zile începând cu data de 15 noimebrie pânã în seara de Ajun. Postul, act liber si consimtit în religia crestinã, este popularizat si reglementat de religia crestinã în întâmpinarea tuturor evenimentelor importante ale crestinãtãtii. Postul dinaintea Nasterii Domnului este asimilat de crestini ca o retrãire a postului tinut de patriarhii Vechiului Testament în asteptarea Izbãvitorului, de Moise care a postit patruzeci de zile pe muntele Sinai în asteptarea Cuvântului Domnului.
Traditii si superstitii
Postul începe si se terminã cu masã mare. Ieri, de Lãsata Secului, traditia a cerut masã întinsã cu fripturi, sarmale, plãcinte si vin nou, dar nu pe post de ghiftuialã înainte de o perioadã de înfrânare, ci simbolic pentru traiul de la care îndreaptã postul. Tot ieri a fost ultima zi a anului în care s-au legat cununii. Dacã pieptul gãinii pusã pe masã este gras, asta vesteste o iarnã lungã si grea. De asemenea, gospodinele au întors toate oalele si cratitele cu gura în jos pentru a-si proteja casa si familia de boli. Se zice cã astãzi toate resturile de la masa de Lãsatul Secului se aruncã spre rãsãrit, hranã pãsãrilor cerului. Acest obicei se practicã cu zburãtoarele, în special vrãbiile sã nu strice ogoarele. Ziua de 21 noiembrie e zi magicã, de Ovidenii apa sfintitã la icoane e bunã de leac de boalã, în acea noapte se dechid cerurile, iar cei curati cu duhul pot înțelege glasul animalelor. Cine lucreazã în ziua Sfântului Andrei se îmbolnãveste pânã la Ignat , iar noaptea e arhicunoscutã drept un moment magic, e timpul strigoilor dar si al divinatiei. Acum fetele cautã sã-si afle ursitul, dacã noaptea e seninã cu lunã plinã se vesteste o iarnã cu moinã, dacã cerul e înnourat, anuntã iarnã grea. Tot acum se fac obiecte care sã foloseascã drept leacuri, sau la legatul farmecelor si împlinirea descântecelor. O altã superstitie ne spune cã, dacã în postul Crãciunului vremea este moale, primavara anului ce vine va fi una ploioasã.
Neplãcerile postului
În special cei care privesc postul ca pe o perioadã de detoxifiere trebuie sã fie atenti la neplãcerile lui. Fãrã doar si poate, el aduce efecte binefãcãtoare asupra sufletului si a organismului, dar oricând existã posibilitatea instalãrii unui dezechilibru. Medicii atrag atentia asupra posibilitãtii instalãrii unui deficit de proteine, al anemiei, în special în cazul copiilor si vârstnicilor. Pentru evitarea neplãcerilor acestia recomandã consumul de seminte, nuci, alune, bogate în proteine si grãsimi vegetale. De asemenea, toti cei care au depãsit o anumitã vârstã si sunt si suferinzi de boli cronice nu ar trebui sã se încãpãtâneze în postul alimentar, mai ales cã preotul poate dezlega de aceastã practicã bãtrânii, copiii, femeile însãrcinate si bolnavii. Cel mai important lucru este realimentarea dupã perioada postului, având în vedere cã ei îi urmeazã perioada mâncãrurilor grele, bogate în grãsimi, a preparatelor din carne stropite cu vin si a dulciurilor. De cele mai multe ori realimentarea nu este deloc cumpãtatã, ceea ce face ca la fiecare sfârsit de an camerele de gardã ale spitalelor sã fie asaltate de probleme produse de excesul alimentar.
