Aflat, ca stare de sănătate, într-o situaţie cumplită, Ilie Racoviţă (54 de ani), din Pleşa, comuna Bereşti-Meria, părăsit de toţi, nu mai aşteaptă nimic bun de la viaţă. Nicio medicină din lume, oricât de avansată ar fi, nu-i poate reda faţa. În locul ochiului drept, mâncat pe dinăuntru complet – o excrescenţă înfiorătoare. Nasul, ca şi cum n-ar fi existat niciodată – s-a descompus, lăsând în loc o gaură, cartilagii şi carne vie. Gura l-a trădat şi ea. Nu mă încumet s-o descriu – ce a mai rămas din buze şi maxilare, ţine legat cu o faşă de pânză, veşnic umedă. Nemaiavând gură, Ilie Racoviţă nu se poate hrăni decât cu mare greutate şi fără să fie văzut. Cine trece pe lângă el, de frică să nu ajungă la fel, îşi face cruce în gură, cu limba. Sfătuit – şi încă de cineva care a tras clopotul la biserică – să se spânzure, Ilie Racoviţă a respins un asemenea mod de a te despărţi de existenţa lumească. Îşi duce crucea cu o demnitate pe care puţin oameni din Pleşa o au. Satul îl percepe ca pe un fel de Iov cel din Biblie („Trupul mi se acoperă cu viermi şi cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă şi de desface”). Chipul său pare ieşit dintr-o „locuinţă a morţilor” (expresia, din Biblie). Puţini pleşeni îndrăznesc să dea mâna cu el, ori să-i treacă pragul. Singur şi fără niciun fel de venit bănesc. Se luptă în fiecare zi cu foamea, are nevoie de unguente, îl înspăimântă piciorul stâng – i se umflă. Medicul de familie nu i-a călcat niciodată în casă. Din partea bisericii (înţeleg prin ea credincioşii care o compun), niciun fel de ajutor. Primăria Bereşti-Meria, instituţie ce continuă să-i rămână datoare – pe cine de aici dă-l doară de soarta unui nenorocit? Ilie Racoviţă, în viaţa sa, a fost ceferist la Linii. Îl cunosc toate podurile feroviare dintre Bârlad şi Vatra-Dornei, via Iaşi. Degeaba, însă. Acum, după 25 de ani de activitate ca salariat de stat, plus alţi patru ani munciţi la CAP, în zootehnie, nu se mai uită nimeni la el. În loc să fie pus, de către Primărie, prin Serviciul de asistenţă socială, pe lista celor îndreptăţiţi să fie, cu prioritate, ajutaţi, pentru el nu s-a putut face nimic, fiind „păşit”. Cine îi poate trimite 5 lei sau 10 lei (să aibă cu ce să-şi cumpere feşe sau prosoape ieftine pentru bandajare), pâine, indiferent de care, parizer pentru săraci, făină de mămăligă, pateu sau ciorbă de legume (carne, nemaiavând gură, nu mai mănâncă de mult), s-o facă, Ilie Racoviţă nu va refuza nimic şi ştie să spună bo’daproste (adresa lui: localitatea Pleşa, cod poştal 807039, comuna Bereşti-Meria, judeţul Galaţi). Singura femeie din sat, fiindcă i s-a făcut milă de el, care îi dă câte-un blid cu mâncare, doamna Maria Pârvu. De la ceilalţi, nimic.
www.viata-libera.ro
