Vasluiul așteaptă investitori străini. Dar este pregătit să-i primească? Diagnostic sever pentru economia județului

CUM TREBUIE ATRAȘI INVESTITORII STRĂINI… Vasluiul are nevoie de capital străin. Dar capitalul străin are motive să aleagă Vasluiul? Salariile mici pot atrage atenția unui investitor; nu îi rezolvă însă transportul, lipsa personalului calificat sau lunile pierdute cu autorizațiile. Iar un teren trecut într-o prezentare nu înseamnă mare lucru dacă fabrica nu are acces la drum, energie, apă și canalizare. Într-un interviu acordat cotidianului „Vremea Nouă”, Dan Chirleșan, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, explică de ce județul trebuie să ofere mai mult decât costuri salariale reduse: „Întotdeauna va exista undeva pe glob o regiune și mai ieftină”. Problema este cu atât mai apăsătoare cu cât lipsa oportunităților împinge oamenii să plece, iar plecarea lor slăbește șansele de a atrage tocmai investițiile care ar putea crea locuri de muncă mai bune. „Firmele nu vin pentru că lipsesc oamenii, iar oamenii pleacă pentru că lipsesc firmele”. Cum se rupe acest cerc vicios? Economistul vorbește despre terenuri pregătite efectiv pentru investiții, meseriași, furnizori și o administrație care nu îl pune pe investitor să bată singur din ușă în ușă. Inclusiv autostrăzile Moldovei își pot pierde o parte din avantaj dacă legăturile până la viitoarele fabrici rămân lente. Pentru Vaslui, recuperarea începe cu aceste lucruri concrete, nu cu speranța că o companie mare va veni să rezolve toate problemele județului: „Dezvoltarea nu vine cu camionul odată cu prima fabrică”.

Pentru Vaslui, întrebarea nu mai este doar de ce nu vin investitorii străini, ci ce găsesc atunci când se uită spre județ. Un teren ieftin poate deveni o investiție costisitoare dacă nu are utilități. Salariile reduse își pierd din avantaj dacă firma nu găsește angajații de care are nevoie. Iar apropierea de un mare coridor rutier ajută mai puțin dacă transportul pierde ore pe legăturile locale. În calculul unei companii, aceste probleme se adună. Nu sunt detalii care se rezolvă după inaugurare. Analiza publicată zilele trecute de „Vremea Nouă”, pornind de la raportul Băncii Naționale a României, a arătat poziția Vasluiului în clasamentul investițiilor străine directe. Pentru 2025, județul ocupă ultimul loc, însă valoarea exactă a stocului este confidențială. Raportul permite constatarea decalajului, fără să ofere, prin el însuși, explicația fiecărei decizii de investiție sau a evoluției capitalului străin din județ. Tocmai aceste explicații le-am căutat în discuția cu Dan Chirleșan. Din perspectiva economistului, o companie care investește își asumă un angajament pentru cinci, zece sau douăzeci de ani. Nu cumpără doar un teren și nu compară doar salarii. Evaluează dacă poate produce, livra și crește într-un loc în care oamenii, furnizorii, infrastructura și administrația trebuie să funcționeze împreună. Pentru județ, aceasta este partea dificilă a discuției: unele dezavantaje țin de acumulări istorice, altele pot fi reduse prin decizii locale. Geografia nu se schimbă, dar accesul rutier poate fi îmbunătățit. Un teren poate fi echipat corespunzător, o calificare poate fi formată, o procedură poate deveni previzibilă. Cât din ceea ce îi lipsește astăzi Vasluiului poate fi construit astfel? Și de unde trebuie început pentru ca județul să ofere investitorilor mai mult decât promisiunea unor costuri mici?

Reporter: Cum explicați poziția Vasluiului la coada clasamentului național al investițiilor străine directe? Care considerați că sunt principalele dezavantaje economice și structurale ale județului și în ce măsură acestea pot fi depășite?

Dan Chirleșan: Poziția Vasluiului nu trebuie interpretată ca o etichetă definitivă asupra județului. Ea reflectă mai degrabă o acumulare istorică: densitate mai redusă a activităților industriale, puține companii mari, conectivitate mai slabă cu marile coridoare logistice, migrația unei părți a populației active și o rețea mai subțire de furnizori specializați. În investiții există un mecanism de autoalimentare. O companie preferă adesea o zonă în care găsește deja transportatori, mentenanță, servicii tehnice, oameni cu experiență industrială, bănci obișnuite cu finanțarea afacerilor și administrații care au mai lucrat cu investitori. Prima investiție este greu de atras; după ce apare un nucleu economic credibil, următoarea decizie devine ceva mai ușoară. Aici este una dintre dificultățile Vasluiului: trebuie să recupereze nu doar kilometri de infrastructură, ci și densitate economică. Totuși, nimic din toate acestea nu este ireversibil. Un județ nu este condamnat economic de geografie. Drumurile se construiesc, competențele se formează, terenurile pot fi echipate cu utilități, iar administrațiile pot deveni mai rapide și mai predictibile. Aș formula problema astfel: investitorul nu citește harta administrativă, ci harta costurilor și riscurilor. Vasluiul trebuie să reducă treptat ambele categorii.

Reporter: Ce consecințe poate avea, pe termen lung, o prezență atât de redusă a capitalului străin asupra economiei unui județ precum Vaslui, în special în privința salariilor, productivității, locurilor de muncă și capacității firmelor locale de a se dezvolta?

Dan Chirleșan: Trebuie evitată o explicație prea simplă. Salariile mici nu sunt exclusiv rezultatul lipsei investițiilor străine, iar investițiile străine nu ocolesc un județ doar pentru că salariile sunt mici. Există o relație circulară între capital, productivitate, calificare și nivelul veniturilor. Capitalul productiv contează pentru că îi pune omului la dispoziție tehnologie, utilaje, organizare, informație și acces la piețe. Un salariat nu devine de două ori mai productiv muncind de două ori mai mult, ci lucrând într-un sistem economic care îi permite să producă mai multă valoare într-o oră. De aici apare și legătura cu salariile. În general, productivitatea mai ridicată creează spațiul economic pentru venituri mai bune. La fel de importante sunt efectele asupra firmelor autohtone: o întreprindere locală care ajunge furnizor pentru un investitor mare este obligată să respecte standarde de calitate, termene, proceduri și cerințe tehnologice pe care altfel poate nu le-ar fi întâlnit atât de repede. Dar investiția străină nu trebuie mitologizată. Simplul fapt că un mare nume internațional deschide o unitate într-un județ nu garantează dezvoltarea întregii economii locale. Întrebarea esențială este câte legături creează acea companie în jurul ei. Cu alte cuvinte, nu este suficient să contabilizăm capitalul care intră. Trebuie să vedem câte competențe, cîți furnizori, câtă tehnologie și câtă valoare adăugată rămân în urmă. Pentru Vaslui mai există un risc: migrația să transforme lipsa oportunităților într-o problemă care se reproduce. Oamenii pleacă pentru că nu găsesc suficiente locuri de muncă bine plătite; ulterior, o firmă care analizează județul poate constata că nu găsește suficientă forță de muncă specializată. Ajungem astfel la un paradox neplăcut: firmele nu vin pentru că lipsesc oamenii, iar oamenii pleacă pentru că lipsesc firmele. Acesta este cercul care trebuie rupt.

Reporter: În analiza dumneavoastră subliniați importanța infrastructurii, a forței de muncă, a furnizorilor și a predictibilității administrative în deciziile investitorilor. În cazul concret al Vasluiului, care dintre acești factori considerați că are cea mai mare greutate? În ce măsură dezvoltarea infrastructurii rutiere din Moldova ar putea modifica atractivitatea investițională a județului Vaslui?

Dan Chirleșan: Pentru Vaslui, aș pune pe primul plan conectivitatea, dar nu aș reduce-o la existența unei autostrăzi. Autostrăzile Moldovei pot schimba radical calculul logistic al regiunii. Important este însă ce se întâmplă între poarta unei viitoare fabrici din Vaslui și nodul principal de transport. Investitorul calculează ore, kilometri, combustibil, predictibilitatea livrării și costul total până la client. Dacă un mare coridor rutier ajunge în regiune, dar legăturile secundare rămân lente, o parte din avantaj se pierde. Din acest motiv, drumurile județene și conexiunile către axele majore nu trebuie privite ca infrastructură de rang secund. Pentru investitor, ele fac parte din același traseu. Infrastructura este însă numai prima condiție. Imediat după ea apar forța de muncă și calitatea administrației. Aici cred că România discută încă insuficient despre un cost foarte concret: costul incertitudinii administrative. O întreprindere poate calcula prețul energiei sau salariul mediu. Mult mai greu poate calcula o procedură fără termen clar, o autorizație care trece prin prea multe birouri sau o regulă interpretată diferit de două instituții. Într-o investiție, calendarul intră în cost. O lună pierdută înaintea pornirii producției nu dispare din contabilitate: înseamnă capital imobilizat, costuri financiare și venituri împinse în viitor. De aceea, administrația locală competitivă nu este cea care promite privilegii investitorului. Dimpotrivă, este aceea care respectă riguros aceeași regulă pentru toți, reduce birocrația inutilă și restrânge spațiul pentru intermedieri informale, costuri neoficiale și rente administrative. Capitalul apreciază o administrație previzibilă mai mult decât una „prietenoasă” în sensul discreționar al cuvântului.

Iată ce trebuie să facă Vasluiul pentru a atrage capitalul străin: Nu trebuie să copieze Clujul, Timișul sau Bucureștiul 

Reporter: Dacă ar trebui să identificați trei măsuri concrete, realizabile la nivel județean sau local, prin care Vasluiul ar putea începe să atragă investiții străine semnificative, care ar fi acestea? Ce ar trebui să facă administrațiile publice și ce avantaje economice ar putea valorifica județul pentru a deveni competitiv în raport cu alte zone ale țării?

Dan Chirleșan: Aș începe cu un principiu: Vasluiul nu trebuie să încerce să copieze Clujul, Timișul sau Bucureștiul. Un județ devine competitiv atunci când își dezvoltă propriile avantaje, nu când imită avantajele altuia. V-am povestit la telefon despre modelul Bhutan, care neputând să exporte nergie a folosit-o intern. Prima măsură ar fi pregătirea efectivă a unor amplasamente pentru investiții. Nu mă refer la terenuri trecute într-o prezentare PowerPoint, ci la două-trei zone în care investitorul să găsească proprietate clară, cadastru, acces rutier, energie electrică, gaz acolo unde este necesar, apă, canalizare, fibră optică și informații complete privind regimul urbanistic. Un investitor care întreabă „unde pot construi?” ar trebui să primească în câteva zile un dosar tehnic limpede, în română și engleză. A doua măsură ar fi organizarea unui punct unic de contact pentru investiții. Nu este nevoie neapărat de încă o instituție sau de încă o organigramă. Poate fi o echipă restrânsă, competentă, care să cunoască terenurile, utilitățile, regimul autorizațiilor, schemele de ajutor, furnizorii și instituțiile relevante. Investitorul nu ar trebui să descopere administrația județului din ușă în ușă. Și, foarte important, această relație nu trebuie să înceteze în ziua în care investiția este inaugurată. Păstrarea și dezvoltarea investitorului existent este uneori mai importantă decât vânătoarea permanentă după următorul. A treia măsură ar fi alegerea deliberată a câtorva nișe economice. Vasluiul are sens să privească spre domenii în care există deja resurse, competențe sau o tradiție productivă care poate fi ridicată la alt nivel: procesare agroalimentară, agricultură tehnologizată, anumite activități manufacturiere, servicii pentru agricultură, energie și activități conexe. Aici trebuie construită legătura dintre firme, învățământ profesional, licee tehnologice, universități din regiune și administrație. Este esențial să nu confundăm însă un avantaj de cost cu un avantaj competitiv. Un județ nu devine atractiv pentru că este ieftin. Devine atractiv atunci când un investitor poate produce competitiv acolo. Între cele două există toată diferența dintre sărăcie și avantaj economic. Forța de muncă ieftină, singură, nu poate fi o strategie de dezvoltare. Dacă acesta este singurul argument, întotdeauna va exista undeva pe glob o regiune și mai ieftină. Vasluiul trebuie să urmărească exact opusul: să crească treptat productivitatea, calificarea și valoarea adăugată. Nu cred nici în scenariul investitorului providențial care apare într-o dimineață și rezolvă toate problemele unui județ. Dezvoltarea nu vine cu camionul odată cu prima fabrică. Se construiește verigă cu verigă: infrastructură, utilități, competențe, furnizori, administrație și abia apoi capital la scară mai mare. În fond, problema reală a Vasluiului nu este poziția de astăzi într-un clasament BNR. Aceasta este numai fotografia. Problema ar apărea dacă județul ar rămâne blocat într-un mecanism în care puținul capital generează puține oportunități, iar puținele oportunități îi îndepărtează tocmai pe oamenii și întreprinderile necesare pentru atragerea următoarei investiții. Dar și reciproca este valabilă. O legătură rutieră mai bună reduce un cost. O școală profesională bună rezolvă o problemă de personal. Un teren pregătit elimină o incertitudine. O administrație previzibilă elimină alta. Un prim furnizor local competitiv îl încurajează pe al doilea. Așa începe acumularea. De aceea aș încuraja cititorii acestui interviu să privească dincolo de actualul ciclu economic și chiar dincolo de clasamentul din 2025. Poziția de astăzi explică trecutul mai bine decât prezice viitorul. Viitorul economic al Vasluiului va depinde de capacitatea județului de a transforma ceea ce astăzi apare drept handicap într-un program coerent de recuperare. Cercul subdezvoltării nu se rupe printr-un slogan și nici printr-o singură investiție spectaculoasă. Se rupe prin acumulări succesive, reguli previzibile și capital productiv pus la lucru. Sper ca aceste observații să fie utile și să contribuie la o discuție despre Vaslui care să nu se oprească la întrebarea „De ce suntem ultimii?”, ci să ajungă la întrebarea mult mai folositoare economic: „Ce trebuie făcut pentru ca peste zece ani să nu mai fim acolo?”.

Cine este Dan Chirleșan, specialist în economie și în investiții străine

C.V. … Dan Chirleșan (n. 1971) este conferențiar universitar doctor la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în cadrul Departamentului de Finanțe, Monedă și Administrație Publică. Absolvent al secției Finanțe-Bănci (1995), este doctor în științe economice din 2007, cu stagii postdoctorale la Academia Română și burse internaționale la universități de prestigiu din Europa, America Latină, Asia și Africa. Cu o experiență de peste trei decenii în învățământul superior, predă cursuri precum „Monedă și credit” și „Principii și operațiuni bancare”, fiind totodată implicat în cercetare, proiecte europene și dezvoltare academică. A participat la numeroase proiecte educaționale și de cercetare finanțate național și internațional (CNCSIS, CNFIS, Soros, Leonardo da Vinci, Jean Monnet, Phare, PN II, CeEx, fonduri structurale etc.). În paralel cu activitatea universitară, este un promotor activ al educației financiare în comunitatea ieșeană. A inițiat proiecte civice, precum înființarea asociației de proprietari „Submarinul galben” din cartierul CUG, „Clubul Economiștilor” din Iași și participă frecvent la emisiuni economice locale, precum „Lecția de Business” (TeleM Iași), „Forum Economic” (TVR 3 / TVR Iași), „Imperativ” (Radio Iași), „De Business” (Ziarul de Iași), „Play The Day” (Radio Hit), „Pastila de economie” (BZI – Bună Ziua, Iași), unde abordează teme de actualitate privind reforma administrativă, sustenabilitatea fiscală și integrarea economică europeană. Ca analist economic, subliniază importanța responsabilității și coerenței în spațiul public, amintind avertismentul lui Joseph Hall: „O reputație, odată distrusă, este posibil să fie reparată, dar lumea va avea mereu privirea ațintită asupra locului unde este fisura”.