E jale mare la Spitalul Judetean de Urgentã, bani de salarii mai sunt pentru luna în curs, iar cei pentru medicamente si materiale sanitare s-au epuizat de multã vreme. Proaspãt întoarsã dintr-un concediu destul de lung, duduia managerã se face cã nu vede si cã nu aude, drept dovadã cã nu rãspunde la niciuna dintre solicitãrile cadrelor medicale. Georgiana este mai preocupatã de vizibilitatea bronzului. Mai este însã o problemã: managera nu ar mai fi în gratiile presedintelui de la CJ, dovadã cã aceasta nu mai este primitã în biroul acestuia, relatia dintre spital si seful de la judet fiind mentinutã de directorul medical. Managera nu este însã deloc panicatã, ei i-a garantat tãticul cã nu va fi datã jos de pe scaun.
Don Juanul de la fabrica de sinecuri de la Moara Grecilor nu îsi mai poate desfãsura activitatea din cauza unor subalterne mai rebele. Cum apare acesta la birou, femeile rãzboinice se iau la pãruit în vãzul colegilor. Motivul: gelozia! Niciuna nu vrea sã renunte la cãlãretul de motoare. Asa au ajuns doamnele respectabile sã se urmãreascã una pe alta: care intrã în biroul sefului, care stã mai mult etc. Una si-a abandonat copiii si bãrbatul si si-a închiriat un apartament chiar în blocul în care locuieste Don Juanul. Si-a tras si un iubit de rezervã, poate asa îl face si ea gelos pe Don Juan.
Primarul Boros pleacã în India. Dar, în timp ce primarul pleca sã descopere minunile Orientului, la palat se petrecea o altã minune: pleca si secretara. Nu în India, la ANAF! Aparent, nimic suspect. Doamna era functionar public si, ca orice functionar public care simte cã printul a plecat în expeditie, poate cã s-a gândit cã e momentul potrivit pentru o schimbare de decor. Si cum în basmele administrative existã mereu câte o zânã bunã, se spune cã o prietenã a ajutat-o sã-si gãseascã drumul cãtre ANAF. Cã acolo, probabil, e mai elegant. Nu mai auzi sefi zbierând prin primãrie. Auzi doar, eventual, contribuabilul. Iar dacã primarul se întoarce din India cu solutii pentru economia Bârladului, secretara poate veni de la ANAF cu experientã în fiscalitate. Asa se dezvoltã administratia: unii pleacã peste mãri sã aducã investitii, altii pleacã din primãrie ca sã nu mai audã ecoul lor.
Povestea lui Fãt-Frumos din Timisoara si Balaurii de la DNA
A fost odatã ca niciodatã, pe meleagurile Vasluiului, un Fãt-Frumos al administratiei, Dan Marian pe numele sãu, fost deputat si fost vicepresedinte de Consiliu Judetean. Si cum era el mare iubitor de digitalizare, în împãrãtie au început sã curgã contractele IT cãtre o firmã din Timisoara. Procurorii sustin cã Fãt-Frumos ar fi tras niste sfori pentru ca firma sã ajungã mai usor la comoarã. El neagã tot. Și cum povestile bune au mereu o coincidentã, Fãt-Frumos si patronul firmei absolviserã aceeasi facultate din Timisoara. Coincidentã, desigur. În basme, si balaurii apar uneori exact când trebuie. Iar la Spitalul Husi, unde problemele cu infrastructura si dotãrile sunt cât casa, digitalizarea a primit aproape 1,873 milioane de lei, contractul fiind cîstigat de aceeasi firmã, cu un singur ofertant consemnat în procedurã. Asa cã împãrãtia medicalã intrã triumfal în era digitalã: pacientul are probleme, spitalul are probleme, dar serverul merge uns. Numai cã, între timp, din pãdure au iesit Balaurii Procurori. Iar Fãt-Frumos si-a luat demisia si a plecat la multinationalã. Si uite-asa, în Vaslui, balaurul n-a mai pãzit comoara. A venit sã verifice cine a scris basmul.
