Profesorul D.V. Marin a iesit pe strãzile Vasluiului sã strângã semnãturi pentru titlul de Cetãtean de Onoare: „Dacã nu mã cunoasteti, e grav”

Profesorul D.V. Marin a început sã strângã personal semnãturi de la vasluieni, încercând sã demonstreze cã are sustinere publicã pentru acordarea titlului de Cetãtean de Onoare al municipiului Vaslui. Merge pe strãzile orasului, discutã cu oamenii si încearcã sã-i convingã sã-i sustinã demersul. În timpul unei astfel de întâlniri, o vasluiancã i-a spus cã nu îl cunoaste si cã trebuie sã se mai gândeascã dacã va semna sau nu. În replicã, profesorul Marin i-a spus cã înseamnã cã are o problemã: „Dacã nu mã cunoasteti, e grav. Sunt o personalitate a municipiului Vaslui”. Dincolo de acest demers, D.V. Marin spune pe toate cãile cã se aflã într-un conflict deschis cu primarul municipiului Vaslui, Lucian Braniste, pe tema acordãrii titlului de Cetãtean de Onoare. Într-o scrisoare deschisã publicatã în ultima editie a ziarului „Meridianul”, adresatã primarului, Consiliului Local Vaslui si Institutiei Prefectului, profesorul acuzã blocarea dosarului sãu. „Asistãm la un act de abuz administrativ revoltãtor si la o dovadã clarã de dispret fatã de valorile intelectuale ale acestei tãri. Dosarul nr. 54027, depus complet si legal încã din 4 martie 2025 pentru acordarea titlului de Cetãtean de Onoare prof. dr. D.V. Marin, este blocat abuziv de mai bine de un an si jumãtate de cãtre primarul Lucian Braniste”, scrie profesorul Marin în ziarul sãu.

Conflictul dintre prof. Marin si Primãria Vaslui a ajuns si în instantã. Documentele depuse la Judecãtoria Vaslui aratã cã societatea Cvintet Te-Ra, reprezentatã de profesorul Dumitru V. Marin, a formulat o cerere de ordonantã presedintialã prin care solicitã suspendarea procedurii de atribuire a titlului de Cetãtean de Onoare pentru cele cinci persoane propuse în urma sedintei Comisiei de culturã din 3 august. Este vorba despre profesorii Constantin Grosu, Liviu Neculai Gugles si Constantin Olaru, compozitorul si dirijorul Dumitru Jijie si cunoscuta interpretã de muzicã popularã Mioara Velicu. „Vârful discriminãrii a fost atins în sedinta Comisiei de culturã din 03.08 ora 14, când dintr-o listã de 12 persoane în frunte cu D.V. Marin au fost extrase preferential 5 persoane care nici pe departe nu meritã aceastã distinctie. Este evident cã dintre cei selectati, dintre care doar 1 meritã, sunt apropiati ai primarului, oameni care au desfãsurat o activitate remuneratã, probabil corecti în munca lor înainte de pensionare, dar farã a reusi si sã aibã vreun fel de notorietate sau valoare de reprezentare a municipiului si judetului, sã afirme locul (valoric) Vasluiului în tarã si în lume si care sã poarte o demnitate creative în tarã si peste hotare. Discriminarea se datoreazã primarului Braniște, fost elev al lui DV Marin, ascultãtor pânã la sacrificiu al fostilor șefi ai județului. De altfel, acest primar refuzã de peste 4 ani sa stea de vorbã cu vreun redactor al grupului nostru de presã. Ura lui Braniște apare ca neostoitã devreme ce a ordonat subordonaților sãi sã nu mai audã de Marin sub nicio formã, adicã exact ce a dispus penalul Buzatu cu ani în urmã.

V. Marin cere instantei sã dea o „lege” care sã-l facã Cetãtean de Onoare si sã-l pedepseascã pe primar

În documentele depuse la instantã, profesorul Marin îsi prezintã activitatea culturalã si jurnalisticã drept argument principal pentru acordarea titlului. Acesta afirmã cã desfãsoarã activitate culturalã de mai multe decenii, cã a contribuit la dezvoltarea presei locale si cã revista „Meridianul Cultural Românesc” are colaboratori din numeroase tãri. Într-un pasaj cu o formulare puternicã, profesorul scrie: „Consider cã a fi Cetãtean de Onoare este un drept si nu vreo bunãvointã de primar.” El invocã, de asemenea, vârsta sa si timpul scurs de la depunerea dosarului, considerând cã recunoasterea oficialã nu ar trebui amânatã: „Evident, cât este Braniște primar, nu va trece o asemenea hotãrâre de Consiliu, dar D.V.Marin are 85 de ani si 3 luni, iar împotriva timpului nu poate lupta. Se va gãsi, probabil, cineva pentru un titlu post-mortem, dar este o nedreptate pe care JUSTIȚIA o poate corecta. Sunt îndeplinite absolut toate conditiile, cu prisosintã, pentru acordarea acestei demnitãti, dar ura unui oarecare Braniste care n-a fãcut nimic la viața lui (decât sã fie slugã) ar putea fi mai puternice. Pentru o hotãrâre favorabilã a instanței invocãm atât motive umanitare, cât si o realitate vãdit unicã. Sacrificiul personal, al familiei, pierderea vãzului si a auzului, pentru afirmarea spiritualitãtii locale în lume, tine si patriotism local si de putinta de a face. Consider cã obligatia de „a face” trebuie impusã de instantã, respectiv acordarea, prin Lege a, titlului, de altfel cu totul onorific, dar si pedepsirea primarului infractor”, scrie D. V. Marin în adresa înaintatã Judecãtoriei Vaslui.

V. Marin, la un pas de a fi Cetãtean de Onoare în urmã cu cinci ani. Atunci se autoproclamase „unul dintre întemeietorii” Festivalului „Constantin Tãnase„

MARIN DESCONSIDERAT… Povestea titlului de Cetãtean de Onoare nu este nouã. În urmã cu aproximativ cinci ani, profesorul s-a aflat la un pas de a primi aceastã distinctie, dupã ce proiectul a ajuns în atentia Consiliului Local. Atunci s-a autoproclamat drept fondator al Festivalului de Umor „Constantin Tãnase”, aspect ce a contribuit la schimbarea situatiei. Prezentatorul primei editii, George Stoian, care lucra pe atunci (1970) la Comitetul Judetean de Culturã, a explicat cã profesorul D. V. Marin nu poate fi considerat nici pe departe „întemeietorul” sau „unul dintre întemeietorii” Festivalului „Constantin Tãnase”. „Eu declar cu toatã responsabilitatea cã nu este adevãrat. Este o inventie a lui pe care o poartã de nu stiu cîti ani de zile, asa cum inventeazã tot felul de merite pe care nu le are sau le are mai putin, dar nu la nivelul la care le înaltã el. Marin a fost un simplu functionar, care a venit la spartul târgului, adicã prin martie 1970, când festivalul fusese deja gândit, pregãtirile începuserã încã din toamna anului 1969. El a lucrat la festival în virtutea faptului cã era salariat, executa niste ordine în calitatea lui de functionar la Comitet, dar nu are niciun merit în întemeierea festivalului, absolut niciun merit”, a declarat George Stoian în urmã cu cinci ani. Acum profesorul Marin a mai inventat ceva: spune cã este a treia personalitate culturalã a judetului dupã Dimitrie Cantemir si Constantin Tãnase. Noi nu comentãm, lãsãm cititorii sã-si formeze opinia, de cât de valoros este profesorul Marin, care, în ziarul sãu, îsi arogã si titulatura de profesor universitar.