Admiratie si aprecieri pentru vasluieni dupã boicotul vizitei lui Cãlin Georgescu: Cum? Tocmai în Vaslui?

„MÂNDRU CÃ SUNT VASLUIAN”

PRIMUL SOC… Dupã multiplele succese prin tarã, angrenajul electoral al lui Cãlin Georgescu s-a blocat acolo unde lumea se astepta mai putin, la Vaslui. Iatã cã nu suntem prostii tãrii, ci dimpotrivã! Cel putin simbolic, prin câteva voci care au contat, vasluienii au spus nu manipulãrii sau, cum plastic spunea bãtrânul din Bãcãoani, „circului si maimutãrelii”! Dupã refuzul multiplu al patronului de la Marcomovas, a venit pozitia fermã a conducerii episcopiei, care a transmis cã Biserica si întreg ansamblul parohial este un spatiu consacrat exclusiv activitãtilor liturgice, cultural-misionare si, prin extensie, social-filantropice. Si cum niciuna din aceste activitãti nu se încadra în scopurile domnului Georgescu, acesta a renuntat sã mai pozeze în bun crestin la Vaslui. Cu exceptia logicã a fanilor lui Georgescu, personalitãti sau oameni simpli din întreaga tarã au felicitat vasluienii pentru decentã si demnitate. Un om de afaceri modest care se chinuie sã reziste în jungla capitalistã, episcopul erudit care a readus credinta adevãratã în judetul Vaslui si un simplu tãran care urãste „circul si maimutãreala” au fost eroii Vasluiului si nu e vorba despre Cãlin Georgescu, ci despre ipocrizie, sarlatanism, minciunã etc. 

CUM? TOCMAI ÎN VASLUI?… „Uneori, normalitatea vine tocmai de acolo de unde nu te-ai fi asteptat. Nu vine din Bucuresti. Nici de la cei care detin destinele tãrii. Vine de la cei marginali, desconsiderati. De la cei dispretuiti si expusi glumelor. Asa a fost în timpul lui Iisus. Asa este si astãzi… Douã stiri recente, ambele din Vaslui. O fabricã a refuzat sã-l primeascã pe Cãlin Georgescu, spunând cã nu a fost consultatã în privinta vizitei. Episcopia Husilor a transmis cã bisericile si mãnãstirile din eparhie nu vor fi folosite pentru campanie politicã. Douã gesturi simple de a spune un NU categoric. Una dintr-un mediu economic, cealaltã dintr-un spatiu sacru. Cu câteva zile în urmã, un alt ierarh nu a fãcut asa, demonstrând ca cei „doi arginti” încã au valoare. Vasluiul, un loc pe care ne-am obisnuit sã-l privim ca pe o zonã perifericã, sãracã, „rãmasã în urmã”, tocmai de acolo vine, zilele acestea, o notã de normalitate. Trecând dincolo de aspectul politic, aceste stiri m-au fãcut sã mã gândesc cât de mult ne-am obisnuit sã cãutãm repere în locurile în care existã cea mai multã vizibilitate. Acolo unde gãlãgia este mai intensã. La influenceri. La politicieni. La oameni celebri. La cei care au milioane de urmãritori. Cei ajutati de bani, relatii si algoritm. Numai cã vizibilitatea nu este o dovadã de valoare. Iar succesul nu este o dovadã de normalitate, desi asa pare. Mai ales astãzi, când algoritmii retelelor sociale îi favorizeazã tocmai pe cei care produc reactie: scandal, conflict, indignare, tensiune, nefiresc. Ei sunt primii si vocea lor dominã… Normalitatea este mult mai greu de vândut. Nu face zgomot. Nu provoacã suficient fiindcã nu are cu ce. Nu tine oamenii captivi”, spune profesor Florentin Lehaci. Am ales aceastã reactie pentru cã nu exprimã doar admiratia, ci si suprinderea. Conform cliselelor multiplicate în cascadã în ultimii ani, Vasluiul este epicentrul prostiei în România. Iatã de ce „vestile bune de la Vaslui” au produs stupoare, iar reactiile au venit din toate mediile sociale si de la oameni care îsi asumã ideile pentru cã au în spatele lor o culturã prodigioasã. Un exemplu în acest sens este profesorul universitar Radu Preda, un apreciat teolog ortodox român, eseist si publicist, recunoscut ca o voce activã în spatiul public pe teme de teologie socialã si memoria comunismului.

„Ceea ce la Giurgiu sau la Sibiu, la Brasov sau Arad chipurile a fost imposibil este, iatã!, posibil la Vaslui”

LUPTA DE LA VASLUI… «(Uite cã se poate!) Confiscarea simbolicã de cãtre Georgescu a Bisericii, toleratã abject, nu este un fenomen meteorologic, ceva care vine peste noi si fatã de care ridicãm din umeri. Și nici nu poate fi justificatã pervers prin faptul cã omu’ se duce la slujbã, cã are credintã, cã nu i se poate îngrãdi libertatea religioasã etc. Nu. Tocmai atitudinea fãrã echivoc a unor oameni ai Bisericii aratã altceva: când delimitezi circul de locul unde vrea sã improvizeze o arenã, când nu-i lasi scena la dispozitie, începe sã se vadã cât de mult din tot spectacolul tinea, de fapt, de decor. În ciuda regiei, a „agentiei” de turism propagandistic, a sentimentului cã totul este deja aranjat. Ceea ce la Giurgiu sau la Sibiu, la Brasov sau Arad chipurile a fost imposibil este, iatã!, posibil la Vaslui. Si aici se vede poate cel mai limpede cã nu despre sofisticãrii canonice sau strategii de comunicare este vorba, ci despre bun-simt evanghelic. Când la fata locului sunt oameni care nu confundã ospitalitatea Bisericii cu cedarea ei simbolicã, hristosul politic începe sã piardã aer. Nu mai ajunge sã intri într-o bisericã, sã aprinzi o lumânare si sã iesi de acolo cu aura gata montatã. Nu mai ajunge recuzita, nici emotia ambalatã, nici presupunerea cã simpla apropiere de altar produce legitimitate. Bunul-simt evanghelic se dovedeste mai puternic decât tupeul manipulãrii si decât furtul de legitimitate. Dupã Vaslui, nimeni dintre slujitorii BOR nu mai are absolut nicio scuzã sã se lase dus de val, sã-si camufleze georgismul sau aurismul prin argumente legate de „starea vremii”, de context, de imposibilitatea interventiei, de inevitabil, de asa vrea poporul. Nu mai tine. Vasluiul a arãtat cã se poate spune nu, simplu, fãrã isterie, fãrã spectacol si fãrã eroism de paradã. Este suficient ca Biserica sã nu se dea la o parte din propria ei casã, sã fie consecventã în slujirea adevãrului ei Domn si Dumnezeu», Radu Preda.

„Episcopia Husilor devine exemplarã. Omul (prea)sfinteste locul. Felicitãri!”

DUPÃ CANON… În aceeasi notã, fostul purtãtor de cuvânt al BOR, Vasile Bãnescu, un teolog, publicist si comentator activ în spatiul public românesc, felicitã reactia promptã a Episcopiei Husilor: «Decizie promptã, curat canonicã si fidelã hotãrârii Sinodului, a protopiatului Vaslui, structurã administrativã a Episcopiei Husilor: oricine este binevenit într-o bisericã si mãnãstire pentru a se ruga, dar nu si pentru a profita de ocazie sã-si facã publicitate electoralã si sã emitã propagandã ideologicã (legionarã sau de alt tip). Credinta si politica în spatiul public trebuie sã rãmânã separate precum „cele ale lui Dumnezeu” de „cele ale Cezarului”. Astfel, Episcopia Husilor devine exemplarã. Omul (prea)sfinteste locul. Felicitãri!»

Jurnalista Carmen Dumitrescu: „Felicitãri, moldovenii mei!”

MÂNDRIE… „Incredibil, totusi, ce surprizã a putut avea Georgescu la Vaslui! Deci, nu doar cã o fabricã de mobilã pe care trebuia sã o viziteze a refuzat prezenta lui acolo, precizând cã „conducerea si colectivul nu sunt de acord cu acest lucru”, dar si când a ajuns la statuia ecvestrã a lui Ștefan cel Mare si a coborât spre drumul national, un bãrbat l-a huiduit, spunând: „sã plece de aici cu circul si maimutãreala!” Iar Episcopia Husilor a zis cã Georgescu poate sã se roage în biserici si mãnãstiri la Vaslui, dar nu poate face acolo propagandã ideologicã si nu îsi poate face campanie politicã. Astfel, vizita lui Georgescu la Vaslui, pe tãrâmul lui Ștefan cel Mare, a fost scurtatã semnificativ. Iar eu, care sunt din zona aceea vegheatã de marele Ștefan, nu pot decât sã spun cã sunt mândrã de ai mei, de oamenii care nu permit terfelirea istoriei si a credintei prin noroiul politic si ideologic cu care Georgescu murdãreste tara asta. Felicitãri, moldovenii mei!”, Carmen Dumitrescu.