Ce cautã Cãlin Georgescu la Codãesti, un candidat la presedintie cãruia i s-a refuzat turul II?

LEGÃTURILE COMUNISMULUI… Vizita anuntatã a lui Cãlin Georgescu la târgul din Codãesti face parte dintr-o campanie mai amplã prin care fostul candidat la presedintie cãruia i s-a refuzat turul II sperã sã mentinã treaz interesul alegãtorilor. Acesta afirmã cã merge în târguri pentru a fi aproape de tãrani, agricultori, crescãtori de animale si mici producãtori si pentru a promova productia româneascã. Nu se stie exact dacã vânzãrile produselor românesti au crescut în urma vizitelor multiple ale lui Goergescu, dar certã este dimensiunea politicã si electoralã. De fiecare datã, aceste vizite sunt anuntate si promovate de membrii si simpatizantii AUR. Practic, Cãlin Georgescu insistã sã fie în centrul atentiei si sã-si pãstreze capitalul de popularitate. Coincidenta face ca, în Vaslui, Georgescu sã fi ales o localitate cu un istoric special, pentru cã aici s-a nãscut „Stalin în fustã”, asa cum îI spuneau „prietenii” Anei Pauker!

Cãlin Georgescu afirmã cã merge în târguri pentru a fi aproape de tãrani, agricultori, crescãtori de animale si mici producãtori si pentru a promova productia româneascã. De exemplu, înaintea vizitei de la Cãlugãreni din 26 iulie, spunea cã merge pentru a-i întâlni pe cei „care ne hrãnesc” si pentru a le recunoaste munca. La Domnesti, a prezentat târgul drept o expresie a vietii comunitare si a unei „economii a încrederii”, iar discursul sãu a abordat agricultura, credinta si demnitatea muncii. Existã însã si o dimensiune politicã evidentã. Vizitele au loc în târguri rurale foarte aglomerate, unde Georgescu poate intra în contact direct cu mii de persoane fãrã sã organizeze formal un miting. La Osica de Sus, presa relata cã vizita fusese anuntatã dinainte pe retele sociale si promovatã de membri si simpatizanti AUR; potrivit reportajului; organizatorii discutau chiar despre continuarea strategiei în alte piete si târguri rurale mari. Acest model s-a repetat. La Domnesti (Arges), vizita a fost sprijinitã de filiala AUR Arges si de parlamentari ai partidului, iar Georgescu s-a întâlnit cu producãtori, comercianti si simpatizanti. La Izbiceni (Olt), el a declarat cã doreste sã fie alãturi de producãtorii si agricultorii români; ulterior au apãrut controverse, primarul localitãtii sustinând cã anumite elemente ale vizitei ar fi fost organizate în prealabil, inclusiv aducerea unor sustinãtori. Prin urmare, seria vizitelor poate fi usor interpretatã ca o strategie de mentinere si consolidare a contactului cu electoratul rural, construitã în jurul unor teme centrale din discursul lui Georgescu: producãtorul român, agricultura, satul, traditia, credinta si suveranitatea economicã. Târgul este un decor politic foarte eficient, deoarece îi permite sã transmitã simultan douã imagini: politicianul aflat „printre oameni” si sustinãtorul economiei rurale traditionale. Faptul cã vizitele produc imagini cu multimi, strângeri de mâini si comercianti faciliteazã apoi rãspândirea mesajului pe retelele sociale. Un aspect interesant este cã nu pare sã fie vorba despre vizite izolate: în iunie-iulie 2026, apar succesiv Osica de Sus, Izbiceni, Domnesti si Cãlugãreni. Tocmai caracterul repetitiv face ca seria sã semene mai degrabã cu un turneu politic informal prin România ruralã decât cu simple vizite ocazionale la târg.

Acasã la Ana Pauker

Ana Pauker s-a nãscut în anul 1893, într-o familie evreiascã sãracã din satul Codãesti, judetul Vaslui. Copilãria ei s-a desfãsurat într-un mediu modest, marcat de dificultãti materiale si de traditiile comunitãtii evreiesti din Moldova. Tatãl sãu era mãcelar, iar familia nu dispunea de resurse importante. Acest context social avea sã influenteze profund formarea sa intelectualã si politicã ulterioarã. Încã din copilãrie, Ana a avut acces la educatie, desi posibilitãtile familiei erau limitate. A urmat scoala si s-a remarcat prin inteligentã si seriozitate. Spre deosebire de multe fete din mediul sãu, a manifestat un interes deosebit pentru studiu si pentru ideile care circulau în societatea româneascã de la începutul secolului al XX-lea. Adolescenta sa a coincis cu o perioadã de transformãri sociale si politice importante, în care probleme precum sãrãcia, inegalitatea si statutul minoritãtilor deveneau tot mai vizibile. Experientele din copilãrie si tinerete au contribuit la apropierea ei de ideile socialiste. Situatia modestã a familiei, contactul cu problemele comunitãtii evreiesti si discriminarea existentã în societatea româneascã au reprezentat factori care au contribuit la formarea convingerilor sale. În tinerete, Ana Pauker s-a apropiat de miscarea socialistã, iar ulterior a devenit membrã a Partidului Comunist Român. Viata ei ulterioarã a fost însã mult mai dramaticã decât începuturile sale modeste. A devenit una dintre cele mai importante figuri ale comunismului românesc si, dupã instaurarea regimului comunist, ministru de externe si vicepresedinte al guvernului. Pentru o perioadã, a fost consideratã una dintre cele mai puternice femei din lumea comunistã. În 1952, însã, a fost înlãturatã din conducerea partidului si acuzatã de „deviationism” si alte abateri politice. A murit în 1960. Copilãria Anei Pauker este importantã pentru întelegerea parcursului sãu, deoarece aratã începuturile unei persoane formate într-un mediu sãrac, într-o perioadã în care diferentele sociale si discriminarea erau puternic resimtite. Totusi, copilãria nu poate explica singurã radicalizarea sa politicã si rolul pe care l-a avut ulterior în instaurarea si consolidarea regimului comunist din România. Între fata inteligentã provenitã dintr-o familie modestã si liderul comunist de dupã 1945 existã un drum lung, marcat de alegeri personale, ideologie, rãzboi si transformãrile politice dramatice ale Europei din prima jumãtate a secolului XX.

Istoricul târgului din Codãesti

ATESTAT DOCUMENTAR MAI TÂRZIU… Desi traditia localã considerã cã Codãestiul era târg încã din vremea lui Stefan cel Mare, cercetarea documentarã recentã este mai prudentã. Un studiu publicat de Biblioteca Judeteanã „Nicolae Milescu Spãtarul” din Vaslui aratã cã cea mai veche atestare documentarã cunoscutã a localitãtii este din 30 ianuarie 1621, într-un document emis la Iasi de Alexandru Voievod. Cu alte cuvinte, existenta localitãtii poate fi demonstratã documentar cel putin de la începutul secolului al XVII-lea. Transformarea localitãtii într-un târg este legatã de dezvoltarea comertului în Moldova. O sursã dedicatã istoriei bisericesti si locale asazã aceastã transformare în 1833, când Codãestiul este mentionat explicit ca târg. Secolul al XIX-lea a fost, de altfel, perioada în care numeroase asezãri rurale moldovenesti s-au transformat în târguri sau târgusoare, stimulate de dezvoltarea comertului si de interesele economice ale proprietarilor de mosii. În aceastã perioadã, târgul Codãestiului a devenit un loc de schimb între populatia ruralã si negustori. Țãranii din localitãtile din jur îsi aduceau produsele agricole, animalele si obiectele mestesugãresti, iar negustorii asigurau aprovizionarea cu mãrfuri care nu puteau fi produse în gospodãriile locale. Documentele referitoare la zona Vasluiului mentioneazã existenta unor negustori care îsi desfãceau marfa în apropiatul târg Codãesti. Un rol important în dezvoltarea localitãtii l-a avut si familia Ghica. Vasile Ghica, proprietarul mosiei Codãesti, a cumpãrat mosia în 1827. Ulterior, în 1857, a fost fondatã biserica din localitate, iar în 1865 a fost înfiintatã scoala din târgusor, ceea ce indicã dezvoltarea socialã si institutionalã a comunitãtii în secolul al XIX-lea. Târgul nu a avut doar o functie comercialã. El a devenit treptat centrul social al zonei, locul unde oamenii se întâlneau, îsi vindeau produsele, cumpãrau animale si mãrfuri, discutau stirile si îsi rezolvau diverse treburi administrative. În jurul târgului, s-au dezvoltat meserii si mici activitãti comerciale, contribuind la diferentierea Codãestiului de satele agricole din jur. În secolele XIX si XX, evolutia târgului a cunoscut perioade de înflorire, stagnare si regres, în functie de schimbãrile economice si politice. Chiar strategia oficialã de dezvoltare a comunei subliniazã aceastã evolutie oscilantã.