„Da’ cine v-o lucrat aici, domnu’?”. Restaurarea Castrului Arutela, ironizată de români după explicațiile Ministerului Culturii

Reabilitarea Castrului Roman Arutela de pe Valea Oltului a stârnit controverse, iar mulți români au ironizat și criticat noua înfățișare a monumentului antic, chiar și după explicațiile autorităților: „Cine v-a lucrat aici? Gletius Maximus?” sau „Asta e intrarea în Parcul Dracula?”

Cel mai spectaculos sector al Oltului, din cei peste 600 de kilometri parcurși de râu de la izvoarele sale din Munții Hășmaș până la vărsarea în Dunăre, se întinde pe 50 de kilometri, prin defileele Turnu Roșu și Coziei, despărțind Munții Făgăraș și Cozia de Munții Lotrului și Căpățânii.

Oltul intră în defileu pe la poalele Munților Făgăraș, după ce părăsește localitățile Turnu Roșu și Boița, din județul Sibiu, traversează Pasul Turnu Roșu până la Câineni, apoi o parte a Depresiunii Loviștei, până la Brezoi, unde primește apele Lotrului. În sectorul sudic, cunoscut ca Defileul Coziei, râul străbate Parcul Național Cozia și părăsește zona montană la Călimănești, în apropiere de Râmnicu Vâlcea.

Transformarea Oltului, peste culoarul antic

În ultimul secol și jumătate, zona defileelor, care leagă regiunile istorice ale Transilvaniei și Munteniei, a trecut prin schimbări ample. Au fost realizate lucrări pentru atenuarea efectelor inundațiilor, a fost construită calea ferată prin defileu, inaugurată în 1901, iar vechiul drum a fost modernizat treptat, devenind actualul DN 7. De asemenea, au avut loc numeroase lucrări pe versanți, pentru prevenirea alunecărilor de teren și a prăvălirilor de stânci.

Au fost construite halte, gări și poduri, localitățile de pe vale s-au extins, iar în a doua jumătate a secolului XX Oltul a fost cuprins într-un amplu proiect hidroenergetic. Pe cursul său au apărut baraje, lacuri de acumulare și hidrocentrale, iar în sectorul montan al Văii Oltului au fost amenajate sau începute hidrocentralele de la Cornetu, Robești, Racovița, Câineni și Lotrioara. Lucrările la ultimele două au rămas însă nefinalizate.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, autoritățile vremii luau în calcul chiar amenajarea Oltului pentru navigație, însă proiectul nu a mai fost realizat. Relieful accidentat, curenții puternici, pragurile stâncoase și îngustimea văii făceau navigația extrem de dificilă.

În ultimii ani, Valea Oltului a intrat din nou într-o perioadă de transformări ample, odată cu construcția sectorului montan al Autostrăzii Sibiu–Pitești. Între Boița și Racovița, viaductele, podurile și tunelurile noii autostrăzi schimbă din nou peisajul uneia dintre cele mai importante trecători ale Carpaților.

Vestigiile antice ale Văii Oltului

În ciuda transformărilor spectaculoase prin care valea anticului Alutus a trecut în epoca modernă, aceasta a păstrat o moștenire istorică importantă. Valea Oltului a reprezentat din Antichitate una dintre marile rute de comunicație prin Carpații Meridionali.

Primele drumuri amenajate aici datează din epoca romană, iar defileul s-a aflat pe una dintre rutele strategice folosite în timpul confruntărilor dintre romani și daci. În vremea Imperiului Roman, de-a lungul Oltului a fost dezvoltat un drum strategic, apărat de o succesiune de fortificații care aveau să formeze ceea ce istoricii numesc Limes Alutanus…https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/da-cine-v-o-lucrat-aici-domnu-restaurarea-2549863.html