ATELIERE… Muzeul din Bârlad a fost în weekend gazda unei sezãtori inedite. Vineri, timp de circa trei ore, câteva din cele 12 membre ale grupului numit „sezãtoare bârlãdeanã” au participat la o nouã întâlnire lunarã cu arta cusutului, un mestesug care pãstreazã frumusetea traditiei românesti. Acestea au continuat sã coase la cãmãsile cu altitã începute în lunile anterioare, folosind modele din zona Bârladului sau din alte zone din tarã, timp în care si-au împãrtãsit tehnici, povesti si traditii. La final, toate piesele la care lucreazã membrele „sezãtorii bârlãdene” vor fi etalate într-o expozitie ce va putea fi admiratã de cei interesati de pãstrarea acestei traditii vii.
Sub coordonarea bibliotecarei Valentina Muresan, din cadrul Muzeului „Vasile Pârvan” Bârlad, si a Vioricãi Tãnasã, initiatoarea clubului „sezãtoare bârlãdeanã”, a avut loc încã o întâlnire a amatoarelor de cusut. Întâlnirea a avut loc în sala „Etnografie” a muzeului si s-a dorit a fi o activitate traditionalã dedicatã cusutului cãmãsii cu altitã si o ocazie rarã si pretioasã de a învãta unele de la altele, de a coase împreunã si de a redescoperi frumusetea lucrului fãcut cu rãbdare, cu grijã si cu suflet. Astfel de întâlniri au loc cel putin o datã pe lunã, prima sezãtoare traditionalã dedicatã redescoperirii mestesugurilor si a obiceiurilor strãmosesti, sub genericul „Traditii vii”, fiind organizatã pe 28 iunie 2025, în prejma Zilei Universale a Iei. În cadrul sezãtorilor, membrele grupului îsi cos propriile cãmãsi cu altitã, ca modele de bune practici traditionale. Totodatã, oferã celor prezenti informatii valoroase cu privire la tehnici ale cusutului, modele, simboluri, motive, cromaticã pentru a se coase cãmãsi care respectã canoanele din arta popularã ale unei cãmãsi vechi, pornind de la alegerea materialului, croitul si brodarea propriu-zisã. Coordonatoarea sezãtorilor traditionale, Viorica Tãnasã, s-a nãscut în satul Epureni, judetul Vaslui, si locuieste în prezent în satul Bârlãlesti. Ca povestitoare în fir si pânzã, chiar ea mãrturiseste cã a crescut cu dragoste pentru cusut si tesut, descoperindu-si pasiunea pentru lucru manual, valoare si autentic, concepte reprezentative pentru identitatea nationalã, încã de la cele mai fragede vârste. Și-a gãsit mentori în activitãtile mestesugãresti chiar în cercul familial. Primul îndrumãtor în arta cusutului pe etaminã a fost mama sa, cea care lucra manual toate podoabele casnice. La numai 10 ani a preluat învãtãminte despre croitorie de la bunica paternã, croitoreasã în sat, cea care o ghida sã foloseascã masina de cusut: sã coasã tivuri, sã surfileze, iar datoritã bunicului matern, cel care îmbrãtisa aceeasi meserie popularã, si-a consolidat tehnicile de croitorie, în confectionarea de papuci din pãlãrii vechi (tufli). Tainele tesutului le-a deprins de la bunica maternã, pe care o ajuta sã facã „tãghii” pentru tesut. De-a lungul anilor, a petrecut foarte mult timp împletind, apoi a început sã lucreze la propriul rãzboi de tesut mostenit de la mãtusa sa, la care a tesut mai multe cuverturi pentru casã cu andreaua (plusate), dar si tolice, din coade din haine.
Viorica Tãnase a cucerit lumea cu ia cusutã manual
În semn de apreciere si pretuire pentru acest obicei popular strãvechi care solicitã foarte multã îndemânare, pasiune si timp, Viorica Tãnasã, a început sã-si coasã propriile ii. Toate elementele de port popular confectionate cu mult suflet si pricepere au avut corespondentã în mai multe zone etnografice românesti. În judetul Vaslui, nu a gãsit un model specific pe care sã-l replieze, astfel si-a coordonat propria documentare pe teren pentru a identifica ia reprezentativã plaiurilor natale. A derulat un amplu periplu prin mai multe lãcasuri de culturã din nordul tãrii, de la Putna, pânã la Constanta, Brasov, Sibiu si Bucuresti pentru a obtine informatiile necesare de a reconstitui costumul traditional al acestei zone. A participat la mai multe evenimente cu tematicã traditionalã, târguri, sezãtori, simpozioane stiintifice, în tarã si peste hotare (Republica Moldova), din dorinta de a promova portul traditional românesc si de a întregi costumul specific judetului Vaslui, cu fuste si pestelci. Prima ie de Bârlad a cusut-o în 2017. În acest moment, lucreazã concomitent la douã cãmãsi, una de Vrancea si una de Vaslui. „Prima sezãtoare a avut loc în 2025, de Ziua Iei, si de atunci ne întâlnim lunar sau la douã sãptãmâni. Pânã acum, s-au finalizat patru cãmãsi în cadrul sezãtorii, fiecare dupã modele gãsite la cãmãsi vechi. Crearea unei cãmãsi nu pleacã de la croirea unei cãmãsi, ci întâi începem cu documentarea, care constã în mai multe etape, si depinde si de zona de unde provine ia. Spre exemplu, cãmasa la care lucrez eu acum este de origine olteneascã, în Oltenia purtându-se materiale subtiri, vaporoase. Într-o zonã muntoasã, automat se coase o pânzã mai groasã. Pentru o cãmașã este nevoie cam de un material de 4 metri lungime si 50 de centimetri lãtime si se croieste dupã specificul zonal. Dupã documentarea zonei si alegerea modelului care ne place, alegem firul cu care coasem: lânã, bumbac, mãtase, fir metalic. Firul metalic se foloseste mai mult la cãmãsi de sãrbãtoare si la cele specifice Vrancei. La noi în zonã, cele mai vechi cãmãsi au avut modele tesute pe cãmasã, la rãzboi, cu fir de bumbac. S-au creat vârtelnite, stele, romburi etc.”, ne-a declarat Viorica Tãnasã.
