Aventuri în cosmarul alb: ori suntem sinistrati ori nu mai suntem!
Am venit la Prefecturã la prima orã, încãrcat cu tot felul de conserve expirate si pãlincã. Pãlinca nu e expiratã niciodatã. Am adunat toatã gloata si am plecat spre sinistrati. Pânã ne-am îmbarcat a dispãrut jumate din pãlincã. Ca de obicei! Pânã la Bârlad a fost frumos. Touaregul a mers ca o pisicutã care toarce somonoroasã pe soba bunicii. Dupã Bârlad a început sã sforãie ca un bunic beat! Dupã câtiva kilometri nu a mai sforãit deloc. A horcãit ca ultimul tebecist în viatã si am rãmas în nãmeti. Noroc cu alimentele sinistratilor! Si cu pãlinca, bineînteles! Asa am înteles de ce cei mai multi sinistrati din România mor cu alcoolul în sânge. Spre searã am ajuns si noi la satul sinistratilor. Pãlincã nu mai aveam deloc, alimente doar ce nu s-au putut face la grãtar. I-am ajutat si noi cu ce-am putut!
P.S. Ieri, prefectul judetului Vaslui a mobilizat organele si a actionat pentru ajutorarea sinistratilor din satul vasluian Hreasca. Din pãcate, acesta si ceilalti oameni de bine sãritori au rãmas înzãpeziti pe drum. Înzãpeziti fiind, li s-a fãcut foame, asa cã au dat iama în ajutoarele destinate sinistratilor. Important e cã, pânã la urmã, au ajuns la destinatie!
