Atac fiscal cu gloanţe oarbe pentru planul de încasări

Somaţiile, popririle sau controalele au curs în 2010, mai mult ca niciodată, hibele legislative fiind armele peferate de Fisc în lupta cu firmele şi persoanele fizice.

La toate capitolele, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a lucrat febril în 2010. Numărul de somaţii, conturi bancare poprite, valoarea sumelor cerute în plus de la firme ca urmare a controalelor sau nivelul prejudiciilor au crescut cu zeci de procente faţă de 2009. O primă explicaţie ar fi că nici companiile, nici cetăţenii nu au mai avut, din cauza crizei, cum să-şi plătească datoriile. Paradoxal însă, sumele plătite de bunăvoie statului au crescut comparativ cu anul trecut.

Reprezentanţii ANAF susţin că rezultatele se datorează „intensificării activităţii“ şi „concentrării controalelor în domenii cu risc mare de evaziune“. În schimb, consultanţii fiscali spun, din experienţă, că acest avânt al ANAF are drept cauze şi exploatarea unor capcane legislative, în care cad uşor majoritatea contribuabililor, erorile sistemului de trimitere a somaţiilor şi de instituire a popririlor şi obiceiul Fiscului de a depista la fiecare control sume în plus de plată la buget. Abuzurile sunt frecvente şi, din acest motiv, firmele şi-au dublat con­testaţiile. Astfel, cea mai mare parte a sumei spectaculoase raportate acum pe hârtie nu a fost şi nici nu va fi încasată efectiv la buget.

4,8 milioane de somaţii a trimis ANAF în primele 6 luni

1,27 milioane de conturi bancare au fost poprite în primul semestru

În 2010, firmele şi persoanele fizice au fost bombardate cu somaţii, popriri, sume în plus de plată de un Fisc tot mai agresiv, care mizează pe câteva capcane legislative şi un sistem deficient ca să adune bani la buget.

Planul de controale, amenzi, executări silite şi celelate acţiuni specifice nu a fost doar îndeplinit, ci şi depăşit de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) care raportează la aproape toate capitolele creşteri de zeci sau sute de procente în prima jumătate a lui 2010 faţă de aceleaşi perioade din anii anteriori. Activitatea febrilă a Fiscului nu se explică, aşa cum ar fi de aşteptat în plină criză financiară, printr-o scădere drastică a numărului de buni plătitori sau  prin sustragerea de la plată, ci de o „intensificare a activităţii ANAF“, după cum spun  reprezentanţii instituţiei.

Numărul somaţiilor şi al conturilor poprite a explodat în 2010. „Datorită sistemului computerizat, pus în funcţiune la Râmnicu Vâlcea, a crescut numărul tuturor actelor de executare silită pentru că acesta generează automat notificările şi popririle de conturi pentru cei care depăşesc termenele legale“, spun oficialii ANAF. Fapt confirmat de statistici şi la o primă vedere lăudabil dacă nu ar avea unele probleme de funcţionare din cauza cărora banii se evaporă abuziv din conturi.

„Externalizarea serviciului de executare silită este o măsură bună, dar, din păcate, există câteva deficienţe care generează inconsecvenţe şi abuzuri. Un prim-exemplu se referă la fişele de plătitor, care, nefiind aduse la zi, raportează datorii inexistente care duc la executări abuzive. Un altul este trimiterea somaţiilor care, nu ştim din ce motive, nu ajung întotdeauna la destinatar şi mulţi se trezesc cu banii luaţi din conturi fără să ştie cauza“, spune Emilia Dragu, partner TaxHouse.

Conturi poprite abuziv

Ploaia de somaţii şi popriri a însemnat o creştere a colectării care riscă însă să se dovedească, cel puţin în parte, iluzorie. „Vor exista contestaţii, acţiuni în instanţe şi multora dintre cei care au plătit în plus din eroarea sistemului li se vor returna banii“, explică Emilia Dragu. Nu doar activitatea de executare silită a fost intensă de la începutul anului 2010, ci şi cea de control şi inspecţie fiscală unde nu a crescut atât numărul de acţiuni, cât sumele stabilite în plus în urma acestora. Sumele depistate ca fiind bune de plată în urma verificării documentelor contabile sunt cu zeci şi sute de procente mai mari decât în anii anteriori. „În marea majoritate a cazurilor, inspecţia fiscală se finalizează prin stabilirea de diferenţe de impozite, taxe şi contribuţii, precum şi obligaţii corelative, care sunt, de regulă, contestate pe parcursul unei proceduri lungi şi costisitoare, dar şi cu consecinţe imprevizibile pentru societatea comercială verificată“, afirmă Niculae Done, Senior Tax Partner în cadrul KPMG.

Persoanele fizice, în vizor

Faţă de anii anteriori, la acest capitol figurează cu sume imense în plus de plată persoanele fizice. Noutatea este rezultatul campaniei începute anul trecut de ANAF de recuperare a taxei pe valoarea adăugată de la persoanele fizice care au făcut comerţ cu imobile noi. „O sursă care a majorat semnificativ indicatorii de activitate ai ANAF în primul semestru a constat în verificarea tranzacţiilor imobiliare realizate de persoanele fizice, aici fiind exploatată lipsa de cunoaştere a legislaţiei şi mai ales lipsa precizărilor clare în legislatie privind momentul din care se consideră că o persoană fizică desfăşoară o activitate economică din perspectiva TVA“, arată Sorin Istrate, managing partner Contexpert.

În ceea ce priveşte companiile, oficialii ANAF spun că sumele de plată depistate de inspectori sunt generate de o concentrare mai mare a ANAF pe zonele cu risc de evaziune. „Pe de o parte, se fac analize de risc pe domenii de activitate, iar pe de altă parte, nu mai există controale suprapuse, ceea ce lasă mai mulţi oameni disponibili pentru zonele cu evaziune mai mare. Nu se mai duc pe Calea Victoriei de la un capăt la altul ca să controleze casele de marcat, ci vizează domenii sensibile, cum ar fi comerţul intracomunitar“, spun oficialii ANAF.

Capcanele legislative

Punctul de vedere al Fiscului este contrazis de Sorin Istrate care argumentează că, potrivit situaţiilor pe care le ştie din practică, o sursă de venituri substanţiale pentru buget sunt verificările tranzacţiilor intracomunitare în care abuzurile predomină. Potrivit acestuia, de exemplu, dacă un furnizor din UE declară din eroare o livrare de 100.000 euro pe codul de plătitor al unei persoane impozabile din România, aceasta poate fi amendată de ANAF cu 2% din sumă fără verificări suplimentare. Cei sancţionaţi pe nedrept mai au o singură soluţie: acţionarea în instanţă, la care de multe ori nu recurg pentru a nu-şi înrăutăţi relaţiile cu statul. De altfel, ANAF nu se arată prea inventivă în găsirea unor metode noi de descoperire a evazioniştilor, ci în răstălmăcirea legislaţiei în defavoarea contribuabilului.

„Au identificat câteva capcane legislative care au potenţial în a genera imediat bani pentru buget şi în care pot cădea majoritatea contribuabililor“, spune Istrate. Imposibilitatea implementării efective a unor prevederi legislative din cauza costurilor mari, legislaţia interpretabilă, lipsa unor informaţii din textul legii care sunt „clarificate“ ulterior doar prin comunicate sau prin circulare interne sunt modalităţi pe care angajaţii Fiscului le folosesc pentru a-i face vulnerabili pe contribuabili în cazul unor controale.

„Cea mai la îndemână capcană în care poate cădea orice contribuabil este înregistrarea achiziţiilor de la persoanele declarate inactive. Întrucât evitarea acesteia este extrem de costisitor de pus în practică, multe dintre companii îşi asumă riscul de a avea probleme în cazul unui control“, spune Sorin Istrate. Deşi de obicei se feresc să intre în război deschis cu Fiscul, agresivitatea şi abuzurile acesteia i-a forţat pe bunii platnici să-şi schimbe atitudinea. De aceea, nivelul sumelor contestate de către firme s-a dublat în prima jumătate a anului acesta faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Din păcate, nu prea a crescut şi valoarea sumelor contestate şi admise de către ANAF, dovedindu-se că, după cum recomandă şi experţii în taxe, calea de atac cea mai sigură este acţionarea în instanţă.

Ameninţare pentru firme

Hărţuiala persoanelor fizice, dar mai ales a firmelor în perioada crizei este contraproductivă. Poprirea eronată a conturilor sau descoperirea ad hoc a unor sume în plus de plată în timpul controalelor poate trimite în faliment o firmă mică, lipsită de lichidităţi. Pe de altă parte, aşa cum reiese din datele ANAF, dar şi din practica experţilor în fiscalitate, sancţiunile date cu predilecţie sunt, în continuare, pentru necunoaşterea legislaţiei şi mici greşeli de contabilitate, în timp ce marea evaziune este lovită sporadic şi întâmplător.

Strategia Fiscului rămâne una măruntă, bazată pe măsuri coercitive şi punitive şi lipsită de măsuri active de combatere a marii evaziuni, după cum remarcă Sorin Istrate. O strategie care aduce, momentan, ceva mai mulţi bani la buget, dar cu efecte negative pe termen lung.

Ţintă
Un inspector fiscal a verificat în 2010 cam tot atâtea persoane fizice şi firme ca în 2009, dar a colectat cu 280% mai mult de la persoanele fizice şi cu 40% în plus de la firme

Mulţi s-au trezit cu popriri pe conturile bancare din cauza erorilor din evidenţele ANAF, deşi nu primiseră vreo somaţie şi nici nu aveau vreo datorie.
Emilia Dragu, partner TaxHouse

CAPITAL.RO