IDEOLOGIE AVANGARDISTĂ… Ca să fim mai exacți, citatul doamnei senator Victoria Stoiciu este mai elaborat și face parte dintr-un context pe care nu vrem să-l rupem. “Gestionarea anumitor forme de violență – fie că e vorba de geamul spart al unei instituții a statului sau geamul mașinii unui oficial trebuie integrate jocului democratic”, a spus senatoarea, nu acum, ci cândva, în trecut. Contextul lărgit îl reprezentau protestele anti-Chevron din județul Vaslui. La acea vreme, doamnișoara nu era foarte pricepută la Geografia României și vorbea de județele Vaslui și Bârlad. Dar acum, pentru că e senatoare de Vaslui, probabil știe că județul Bârlad nu există!
UNDE DAI ȘI UNDE CRAPĂ… În 2013, pe când activista Victoria Stoiciu nici nu visa că o să devină consiliera premierului Ciolacu sau chiar senatoare a României, își permitea să fraternizeze cu protestatarii din Vaslui. Mai mult decât atât, avea niște idei foarte “libertine” în ceea ce privește marja de violență acceptabilă a unui protestatar. Practic, doamna spunea că e cumva ok dacă mai spargem geamul unui demnitar pentru că astfel ne refulăm și nu facem alte grozăvii mai mari. Nu vorbim de noi, ci de protestatarii anonimi. În actualul context, cu georgilienii dați în clocot de nervi și frustrare, ideile actualei senator PSD nu mai par așa de “cool”. Adică, dacă doamna face o vizită în județul care a trimis-o în Parlamentul României (puțin probabil) și dacă cineva îI sparge geamul mașinii, nu credem că o să considere asta ca pe parte “integrată a jocului democratic”. Cel puțin, nu va fi fericită cu această interpretare ciudată a democrației. Oricum, noi nu considerăm că asemenea idei își au locul nici în prezent, nici în 2013. Așa că, dacă doamna va mai veni vreodată în județ, vă rugăm să nu achiesați la această particularitate nevinovată a jocului democratic.
Victoria Stoiciu în 2013: “în județele Bârlad și Vaslui, asistăm la proteste locale!”
“Să facem un scurt bilanț: avem proteste ce durează de mai bine de o lună jumătate, avem mii de oameni în stradă, avem grupări provenind dinspre toate zonele ideologice manifestând cot la cot și având, adesea, mesaje contradictorii. În tot acest răstimp, avem un singur incident care face excepție de la caracterul pașnic al protestului : cazul mașinii ministrului Barbu. Totodată, în județele Bârlad și Vaslui, asistăm la proteste locale periodice, care durează de mai bine de un an de zile. Într-un final, când protestatarii de acolo au priceput că protestele lor nu au folosit la nimic și guvernul își urmează nestingherit planul, indiferent de faptul că ei protestează sau aplaudă, oamenii au ocupat un drum județean, formând un cordon pentru a bloca accesul utilajelor Chevron în zona de explorare. Atât. Este un record absolut remarcabil pentru o societate care nu are o cultură a protestului și care descoperă manifestațiile stradale după 20 de ani de așa-zisă democrație. Și o face pașnic, elegant, civilizat. Reacțiile publice la cele două incidente recente: anarhie, dezordine, agresiune, amenințare!!! Este un răspuns disproporționat și ilar prin comparație cu gravitatea faptelor: nu există manifestație de 1 Mai în statele din vestul Europei care să nu se lase cu o vitrină spartă. În 2011, în insula Corfu, Grecia, protestatarii au înconjurat un restaurant în care luau frumos cina cîțiva membri ai Parlamentului grec, aruncând cu pietre, astfel încât oficialii au fost nevoiți să scape cu ajutorul unei bărci aflate în apropierea portului lângă care era situat restaurantul. În ianuarie 2012, în Spania minerii au ieșit în stradă cu Bazuka, dar nu îmi amintesc ca premierul spaniol să fi tras clopotele de alarmă, nu știu ca acesta să fi rostit cuvântul „anarhie”, cu toate că au existat suficiente critici împotriva uzului violenței. Și e firesc să existe, când oamenii pun mâna pe Bazuka. Dar, oare, e la fel de firesc să ne isterizăm când se blochează un drum? Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou, vor replica unii. Cu alte cuvinte, o dată făcut primul pas, escalada violenței nu va putea fi oprită. Dacă tolerăm azi un geam spart, mâine vom fi nevoiți să acceptăm spargerea unor capete și, în definitiv, asasinatele politice. Dar lucrurile nu stau deloc așa”, explica foarte frumos și elegant doamna Stoiciu.
“Orice societate are nevoie de canale prin care să evacueze tensiunea acumulată”
“Violența este un ingredient structural al relațiilor de putere. Ne place sau nu, esența puterii ascunde coerciția sau amenințarea cu exercitarea coerciției. Însuși statul este, conform celebrei definiții weberiene, deținătorul monopolului legitim al violenței. Prin urmare, însăși natura statului, inclusiv a celui democratic, este una violentă: fie că vorbim de colectarea taxelor, fie că vorbim de poliție sau armată, avem de-a face cu forme de coerciție si violență reglementată. Într-un sistem democratic, violența legitimă a statului este și trebuie să fie contrabalansată de o doză de violență proporțională și legitimă a cetățenilor. Desigur că această violență trebuie să fie circumscrisă jocului și regulilor democratice și nu trebuie să încalce niște principii fundamentale, la fel, de altfel, ca violența statală. Așa cum statului nu trebuie să îi fie permisă arestarea sau executarea arbitrară a cetățenilor, nici cetățenilor nu trebuie să le fie îngăduite violențe extreme. Dar gestionarea anumitor forme de violență – fie că e vorba de geamul spart al unei instituții a statului sau geamul mașinii unui oficial, trebuie integrate jocului democratic. Nu pentru a le încuraja, ci pentru a permite exprimarea unor nemulțumiri care altfel riscă să explodeze, fără a mai putea fi oprite. Orice societate are nevoie de canale prin care sa evacueze tensiunea acumulată – iar violența simbolică nu e întotdeauna suficientă. Din moment ce nemulțumirea și agresivitatea există oricum în societate – iar ele ating cote cu atât mai înalte, cu cât e mai intensă violența structurală sau cea exercitată de stat – singura soluție rațională este asigurarea unui spațiu public, controlat în care acestea să se poată manifesta cu minimum de riscuri pentru sistem”, Victoria Stoiciu.
“Către asta trebuie să ne îndreptăm și noi, dacă vrem să atingem o maturitate democratică: către ritualizarea unor forme de violență politică a străzii ca și contra-pondere la violența politică a statului”
”În multe dintre democrațiile occidentale consolidate, violența protestelor – atât a jandarmilor, cât și a protestatarilor – a devenit aproape ritualică, căpătând o funcție ceremonială care este parte a regulii democratice. Către asta trebuie să ne îndreptăm și noi, dacă vrem să atingem o maturitate democratică: către ritualizarea unor forme de violență politică a străzii ca și contra-pondere la violența politică a statului. Către dezamorsarea tensiunilor sociale și domesticirea violenței prin transformarea violenței în ritual. Desigur, asta nu înseamnă să tolerăm asasinatele, agresiunile fizice sau încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului, însă anumite forme de violență colectivă sunt compatibile cu jocul democratic. Și, desigur, asta nu înseamnă că forțele de ordine nu trebuie să reacționeze atunci când situația devine periculoasă: intervenția lor este parte din ritual și o garanție că lucrurile nu vor degenera și nu vor ieși din limitele stabilite.
De ce reacționăm, totuși, atât de exagerat la gesturi de violență minoră? Cumva, suntem noi, românii, un popor mai pașnic, mai blând, iar vesticii sunt niște barbari? Dacă ne uităm pe cifre, nu s-ar spune – rata infracționalității și a criminalității este în creștere față de 1990 și stăm destul de rău față de alte state europene la capitolul omucideri. Sau, poate, violența politică răscolește niște răni nevindecate ale trecutului, evocându-ne dramele și crimele extremismelor politice, așa cum lasă să se înțeleagă Mirel Palada? Dar, pe logica asta, alte popoare, cum ar fi rușii, confruntați cu excesele pasiunilor politice mult mai mult decât noi, ar trebui să fie azi poporul cel mai pașnic și non-violent. Trecutul nostru nu abundă mai mult decât trecutul altor națiuni în crime și violență politică, deci explicația traumei istorice pică. Dacă am avut violență politică în trecutul nostru, aceasta nu a venit din partea străzii și a societății organizate pentru scopuri politice, ci mai ales din partea statului. De fapt, un alt fel de traumă istorică ne face supra-sensibili la cea mai palidă manifestare a violenței – ideea inviolabilității statale. Statul este și trebuie să rămână ceva sacru, situat în afara oricărei forme de violență din partea cetățeanului de rând; politicul se sustrage injuriei cetățeanului, iar cine încalcă această regulă comite un sacrilegiu și o crimă. Un geam spart echivalează cu un regicid. Reacția exagerată și aproape paranoică față de violență nu ni se trage dintr-un spirit prea pacifist și nici dintr-o fobie post-traumatică înscrisă în istorie. Această reacție este o sechelă a statului atutotputernic, a statului autoritar. Ura împotriva unor forme de violență a străzii nu e manifestarea unei mentalități democratice; din contra, este un indiciu al unei mentalități absolutiste și al unei carențe de democrație. Sindromul „mahalalei inepte și violente” sau obsesia eco-anarhiștilor periculoși ascunde o atitudine de Cezar care pretinde impunitate, indiferent de abuzurile comise.
Evident, guvernanții noștri s-au săturat. La început, au crezut că protestele sunt un moft, în care cetățenii se prefac supărați, iar politicienii se prefac sensibili la supărarea oamenilor și cu asta am încheiat simulacrul democratic. După o lună și jumătate, descoperă că nemulțumirea cetățenilor e cât se poate de reală și nu dispare doar dacă e strigată cu voce tare în piața publică – oamenii vor acțiuni concrete, nu empatie politicianistă la televiziuni. Si, întrucât mulți dintre ei au mâinile legate în lanțurile de aur ale RMGC, au decis sa treacă la ceea ce se pricep cel mai bine – la amenințarea cu represiunea (a se vedea declarația recentă a Ministrului de Interne Radu Stroe). Se recurge din ce în ce mai apăsat, la fel ca în iarna lui 2012, la portretizarea protestatarilor drept niște brute violente care încalcă legea. Când o guvernare își pierde legitimitatea, singurul lucru la care mai poate face apel pentru a se salva este legea. Dar ce este legea fără legitimitate? Coerciție pură…” – Victoria Stoiciu.
Acușica o auzi ca vorbește …… de judetul București…… și…. județul zorleni …… nu prea are ce contează… Elita forjii proletare … oricum o simpatizează….. muskii ei krte nu știe.. ca politica de vaslui…. e kindie pe cumatrie…… .. și salata de gulie….
Social democracy has always been a guiding force that ensures fairness, equality, and social justice. It’s about making sure that opportunities are available to all, regardless of background or circumstance, and that our society is built on solidarity and respect for human dignity. In these challenging times, it’s easy to feel as though these ideals are slipping away, but that’s exactly when we must reaffirm our commitment to these values. In Vaslui, the PSD has proven time and time again that it is a powerful force for good. Just recently, despite the setbacks of losing 74 million lei in government allocations following the census, the PSD managed to secure a significant financial commitment from the government, ensuring that important projects that were initiated in the past years continue to thrive. This is no small feat, and it shows the resilience and strategic vision that the party embodies. But beyond financial support, what truly makes a difference is the unwavering dedication to the people. The essence of social democracy is not just about the economy but about building a better quality of life for all citizens. It is about healthcare that is accessible to everyone, education that equips future generations to succeed, and a social safety net that protects the most vulnerable in times of need. Looking forward, we must keep pushing for policies that ensure fairness in every sector—whether it’s creating job opportunities, ensuring equal pay for equal work, or safeguarding our environment for future generations. This vision is not just a dream, but a future we are actively building. Even when faced with adversity, like the recent loss of funds, the power of collective effort and a determined political will can still lead us to victory. Our strength is in our unity, and the values of social democracy will guide us through every challenge ahead. We must continue to advocate for these ideals, ensuring that they are passed down to future generations. Social democracy is not just a political stance—it is a commitment to making the world a better, fairer place. And the PSD in Vaslui, with its proven track record, is steadfast in this mission. Together, we move forward with hope, determination, and the collective power of the people.
Cine e coarda asta?
Sa înțelegem ca psd ar trece cu vederea debandada făcută de Georgescu și mercenarii lui în schimbul susținerii lui ponta la prezidențiale?
E ca și cum ar lua o muie, dar nu e deajuns și mai vrea, proști mulți, curve retardate , care din păcate ne conduc, sa ca la vremuri ,,noi „” aceiași boi.
Nu e bun Georgescu, e buna retardata asta, sa conducă Romania 🤦 ferească Dumnezeu, suntem conduși de curve, lgbt, pedofili, babofili, numai elite ale democrației🤮🤮🤮
Toti sunt „o apa s-un pamant”. Daca Georgescu ar fi stiut sa se controleze,sa fie cu adevarat un maestru al manipularii,ar fi avut sanse mari sa ajunga Presedintele Romaniei. A fost si este un diletant in materie,cat ar vrea el sa pozeze in altceva. Infatuarea( vedeti podcastul cu ” de unde stii ca nu sunt deja presedinte?” replica fiind, „cred ca nu v-ati luat pastilele de dimineata” -am uitat numele gazdei),increderea exagerata in serviciile rusesti,subestimarea fortei coercitive a statului roman si a” gloatei” in ceea ce priveste puterea de discernamant,l-au pozitionat in marea masa a ” celor ce au incercat”. Ca si Vadim si ceilalti mari necunoscuti. Georgescu,este o marioneta a carei sfoara principala s-a rupt. Merge intr-o „dunga”acum,lansand alta vorba veche desprinsa din filmele americane: ” a fost o onoare….”. Domnule Georgescu,chiar daca ati fost ofiter de securitate acoperit,meserie grea ce trebuie apreciata si nu confundata,cum se doreste,cu o forta de represiune comunista,meserie ce apartine celor destepti si stapani de sine,ca sa plagiez,: „activitatea Dvs.”nu va recomanda pentru aceasta functie”.Demonstrati contrariul dar,ma indoiesc ca veti avea argumente solide si logice.Ca apa plina de informatie si auriul mono,bi,tri, atomic.Poate la catedra…ca lector.Dar v-ati suspendat CM-ul. Pacat.Studentii pierd.