Întoarcere în timp – luxul de-a avea maşină * Rezervorul – sac fără fund pentru taxe şi accize * Preţul pieselor – orientat după cerere, al pneurilor – după lege * Taxe şi impozite – mărimea contează
Cheie-n contact sau abonament în buzunar?
11 salarii minime pe economie, conform cuantumului aprobat pe 2012, e nota de plată minimă anuală pentru a folosi maşina personală. Cu puţin peste un salariu minim se poate achiziţiona însă un abonament pe două linii. Pentru tot anul.
În contrast cu vremurile şi poziţia pe glob, România e ţara în care automobilul a redevenit un lux. După aproape 20 de ani de eforturi disperate ale societăţii civile înspre o liberalizare şi ieftinire a pieţei automobilelor, pieselor auto şi serviciilor corelate, autoturismul personal ajunsese în ultimii 3-4 ani să devină un bun de larg consum. Deşi întâmpinate aproape în mod constant de tot felul de măsuri restrictive din partea statului – la început monopol, apoi diverse taxe discreţionare pe importuri, combustibili şi mai nou poluare – automobilul reuşise în sfârşit să ajungă accesibil pentru satisfacere unei necesităţi normale, la urma urmei, în orice ţară civilizată. Însă, 2011 a marcat lovituri grele date tuturor posesorilor de autoturisme, iar 2012 se pare că va continua pe aceeaşi linie.
Combustibilii, inflamaţi la preţ
Din decembrie 2010 până în iunie 2011, preţul la pompă al benzinei de 95 a crescut de la 4,74 la 5,33 lei/litru (creştere de 12,5%)în condiţiile în care preţul barilului a crescut de la aproximativ 90 de dolari pe baril la 112 iar apoi a revenit tot la 90. Iar dolarul s-a depreciat de la 0,75 la 0,7 faţă de euro în timp ce „povara fiscală”, reprezentată de TVA şi accize, a rămas la aceeaşi cotă de 49,5% din preţul total. La fel de mare ca în cazul Bulgariei unde preţul benzinei este însă mai mic cu 4-5%, dar mai mic decât în cazul Letoniei, unde fiscul ia 51,3% dintr-un preţ final identic cu cel din România…
Piesele, mai scumpe pe măsură ce sunt cumpărate mai des
Nici preţurile pieselor de schimb, al consumabilelor şi manoperei nu au rămas indiferente în faţa vremurilor de criză, crescând în ritmuri diferite, în funcţie de factori precum frecvenţa achiziţiilor, origine, dar şi legislaţie.
Spre exemplu, piesele care se înlocuiesc la perioade regulate, precum curelele de distribuţie, bujiile, filtrele, sau cele care „pică” la intervale mai mari de timp (pivoţii, amortizoarele, arcurile, radiatoarele) au rămas la preţuri oarecum constante la automobilul naţional, fiind în mare parte dictate de referinţa preţului producătorului agreat. Acesta este adesea de peste hotare şi cursul de schimb valutar nu a înregistrat variaţii semnificative. Dimpotrivă, piesele ce se pot schimba la diferite intervale, în funcţie de stilul de conducere şi starea drumurilor, au cunoscut creşteri semnificative de preţ, spre exemplu, pentru bielete de direcţie, plăcuţe şi discuri de frână sau rulmenţi.
Astfel, în ciuda diferitelor discounturi şi pachete promoţionale de servicii oferite de service-uri în goana după clienţi, posesorii de autoturisme au plătit cam tot atâţia bani la o intervenţie sau o revizie.
Panica şi sezonul dublează preţurile
O explozie de preţuri a fost marcată de celebra ordonanţă a cauciucurilor de iarnă. Aceasta a dilatat cererea în asemenea hal încât s-a ajuns în situaţia ca un pneu de iarnă cu diametrul de 15” să coste acum 250 de lei, faţă de 180-190 în decembrie 2010 şi 150-160 în vara aceluiaşi an. Mai mult, calitatea produselor vândute a scăzut, fiind preferate mărcile low-cost, iar ţara de origine devenind un amănunt aproape neglijabil în alegerea clienţilor. Dată parcă în ciuda unor ierni tot mai blânde pe teritoriul României, dar şi în sprijinul unor firme de deszăpezire parcă tot mai absente de pe şoselele patriei, ordonanţa amintită nu a ridicat doar preţurile cauciucurilor pentru sezonul toamnă-iarnă, ci şi pe acela al celor de vară, preţurile ofertelor apărute pe site-uri, ca avanpremieră ale celor din magazinele de specialitate, indică creşteri de cel puţin 30 de procente. O situaţie asemănătoare a cunoscut-o piaţa acumulatorilor, preţurile acestora crescând şi ele cu 10-15 procente în pragul anotimpului rece.
Bacşiş la nota de plată – asigurări, taxe şi impozite
După creşterea de preţuri din 2010, asigurările obligatorii de răspundere civilă (RCA), dar şi cele CASCO s-au aşezat la preţuri adesea cu 5-10 procentemai mici faţă de 2010, în special pentru cei care au păstrat acelaşi asigurator. Pe lângă bonusurile de fidelizare, au intrat în vigoare şi discounturile pentru cei are au condus atent şi nu au provocat daune. Iar cei care cărora ar fi trebuit să li se aplice un bonus malus au preferat să schimbe asiguratorul, profitând de lipsa de comunicare informatică din sistem.
Taxa de drum a rămas la aceleaşi cuantumuri în euro, dar în lei a crescut cu aproape 3 procente din cauza deprecierii cursului de schimb. Taxa de prima înmatriculare a scăzut în termeni reali, ai plăţilor vărsate efectiv la buget, atât datorită introducerii calcului deprecierii la autoturismele mai puţin „dotate” (aer condiţionat, ABS, airbag-uri), cât şi „calităţilor” de justiţiabili tenace de care au dat dovadă românii. În schimb, impozitul, diferenţiat pe cilindree, s-a modificat pentru 2011, mult în defavoarea celor cu motoare de peste 2000 cmc, dublându-le practic sarcina fiscală. Indiferent de vechime şi, mai ales, valoarea vehiculului, impozitul pentru un motor de 2200 cmc a ajuns la aproape 200 de euro pe an, iar pentru 3000 cmc – 500 de euro. Hilar e că pentru un ARO cu motor de 3200 de cmc, din 1996, vandabil cu maxim 5000 de lei trebuie plătit 4640 de lei impozit anual.
Nota de plată pe 2011, la un parcurs de 15000 de km an cu 7 litri%:
5565 lei – combustibil
800 lei – pneuri
65 lei – impozit
350 lei – RCA
110 lei – taxa de drum
300 lei – o revizie, inclusiv consumabile şi manoperă
200 lei – 10 spălări
60 lei – lichid de parbriz
20 lei – ştergătoare
80 lei – plăcuţe de frână
150 lei – tichete de parcare, spray dezgheţare, becuri, pene, etc.
Total: 7700 lei (exclus revizii majore, reparaţii, amenzi…)
