PIERDERI… În august 1944, judetul Vaslui a devenit scena unor lupte feroce, parte a ofensivei sovietice „Iasi-Chisinãu”, care a încercuit trupele germano-române. În acest context, târgul Murgeni, desi mai mic decât alte orase importante precum Vaslui, Bârlad sau Husi, a fost puternic afectat de avansul Armatei Rosii. Transformate într-un câmp de bãtãlie, strãzile Murgeniului au fost martorele unei rezistente disperate din partea trupelor germane, cu pierderi uriase de ambele pãrti.
În articolele anterioare dedicate luptelor purtate în judetul Vaslui la sfârsitul lunii august 1944, am analizat pe rând soarta oraselor Vaslui, Bârlad, Husi si Negresti, trecând în revistã atât bombardamentele devastatoare, cât si avansul sovietic care a dus la cucerirea acestora. De asemenea, am discutat despre lagãrele provizorii, aerodromurile strategice si luptele violente purtate pe câmpurile si în pãdurile judetului. Inevitabil, aceastã serie de evenimente a inclus si luptele din târgul Murgeni, astãzi oras, care a fost prins în fata ofensivei sovietice cunoscute sub numele de Operatiunea Iasi-Chisinãu. Declansatã la 20 august 1944, ofensiva Armatei Rosii avea scopul de a încercui trupele germano-române din Moldova si Basarabia. Luptele purtate pe teritoriul judetului Vaslui s-au remarcat printr-o intensitate devastatoare, aducând cu ele pierderi umane uriase, sate distruse si un peisaj dezolant lãsat în urma retragerii fortate a trupelor germane si române (care la 23 august au întors armele). Dacã orasele Vaslui, Bârlad si Husi au devenit rapid tinte pentru tancurile sovietice, Murgeni, desi mai mic ca importantã strategicã, nu a fost ocolit de avansul sovieticilor.
Valul atacurilor a fost de neoprit
Murgeniul, situat într-o zonã de tranzit între principalele artere strategice ale judetului, a devenit scena unor lupte violente. Aflat în calea ofensivei blindatelor sovietice, târgul s-a transformat rapid într-un teatru de operatiuni unde fiecare stradã si fiecare casã au devenit linii de apãrare improvizate. Soldatii germani au încercat sã opreascã avansul inamic, dar valul atacurilor sovietice a fost de neoprit. La finalul luptelor, Murgeniul, la fel ca multe alte localitãti din judetul Vaslui, a avut parte de distrugeri: case distruse, strãzi pline de dãrâmãturi si câmpuri pline cu tancuri în flãcãri si vehicule militare abandonate. Biserica din Murgeni a fost distrusã în proportie de 75% conform documentelor din arhive. În rândurile ce urmeazã, vom încerca sã reconstituim drama locuitorilor acestui târg pe baza mãrturiilor ofiterilor germani.
Ofensiva de noapte
Raportul comandantului Batalionului 282 Vânãtori de tancuri al Div. 282 Infanterie – cãpitan Reene: „La ora 12:00, a avut loc o bãtãlie în Valea Murgeni, 6 tunuri antitanc au fost implicate, dar au fost prinse într-un atac si distruse împreunã cu vehiculele din Divizia 13 Panzer. În spatele acestui incident, grupul comandat de lt. Barth a adunat toti ofiterii pentru o discutie. În acelasi timp, am ordonat tuturor membrilor batalionului sã se adune. Informatiile confirmã cã inamicul a ocupat malul râului Elan. Podurile sunt intacte doar în Murgeni. Lt. Oberst a ordonat o ofensivã de noapte prin Murgeni, sub acoperirea întunericului, dupã ce genistii au ocupat podurile. Unul dintre vehiculele antitanc ale Companiei a 3-a a fost lovit de un proiectil, iar mai multe vehicule au fost distruse din cauza defectiunilor mecanice. Am alocat locotenentului Bahenk si Worna sarcina de a conduce trupele care mãrsãluiesc pe jos. În intervalul 22:00-22:30, trupele au reusit sã strãpungã linia inamicã la Murgeni, în ciuda pierderilor sub foc puternic”.
Eliberarea prizonierilor
Dupã Murgeni, ultima piesã de artilerie grea a fost distrusã din lipsã de munitie. Avansul a continuat cu resurse de combustibil reduse. La ora 13:00, dupã o scurtã pauzã, trupele au continuat marsul cãtre sud-vest. Locotenentul Schenk a eliberat 11 prizonieri germani si 300 de soldati capturati de sovietici. „Înaintarea a continuat spre Igesti (n.r. localitate de lângã Murgeni, com Blãgesti – Beresti (n.r. localitate din Galesti), unde s-au întâlnit cu unitãti ale Diviziei a 10-a Panzer. Cu toate acestea, nu s-au obtinut rezultate decisive. La un moment dat, o coloanã din Divizia a 10-a Panzer a apãrut la cîtiva kilometri distantã. Drumurile erau blocate, iar trupele noastre s-au împrãstiat din cauza cãldurii si a oboselii. Cei care aveau vehicule au continuat, iar restul s-au agãtat de ele”, mai scrie cãsitanul Reene. Raportul locotenentului Menz: „Ajungând la Bârlad, am întâlnit în jurul orei 14:00 bateria I si am folosit-o la Zorleni sub conducerea lt. Bohtig, pentru a oferi sprijinul necesar grupãrii germane care trecea prin sat. Sase tancuri rusesti trãgeau deja dintr-o înãltime situatã la vest de Bârlad cãtre oras. Strãzile din Bârlad erau blocate de grupãrile (în majoritate române) care se aflau într-o fugã haoticã. M-am subordonat unui grup de aproximativ 30 de prizonieri si am ordonat, în jurul orei 18, sã fie aruncate în aer douã poduri mai mici, mai multe sine si câteva vagoane cu benzinã. Printr-un stat major de corp am aflat cã la Murgeni trebuia sã se reocupe o pozitie cu un regiment de grãniceri. Lt. H. nu sosise pânã seara. Pe mãsurã ce presiunea inamicã crestea, am ordonat noaptea un schimb de pozitii cãtre Murgeni. La Murgeni l-am întâlnit pe un colonel de la Corpul 44 de Armatã, care mi-a spus cã toate trupele se adunã în Focsani. La Murgeni nu mai erau trupele germane. Am ordonat bateriei sã se retragã spre Focsani pe ruta Tecuci”.
Mãrturiile localnicilor, care povestesc cã soldatii nemti plângeau
TRAGIC…Mãrturie Vesel Petrutã nãscut în anul 1930… „Aceste unitãti mari de artilerie si cavalerie au plecat spre Murgeni. Nu mai încãpeau pe drum, asa multi militari erau. Au început sã tragã. Primele tunuri au tras de la Rai (n.r. sat component al Murgeniului). Nu a mai rãmas un geam întreg în satul nostru (Murgeni), si usile au sãrit din balamale. Erau niste tunuri italiene cu teava de 6 metri, dacã nu chiar mai lungã, cu diametrul de 20 de centimetri. Au bombardat malul stâng al Prutului si satele din Basarabia de lângã Prut si Țiganca, care era mai pe deal. De la noi, de la Schineni (n.r. sat component al Murgeniului), se vedea cum trag si unde trag. Se vedeau avioanele rusesti si nemtesti cum umblau pe sus si se luptau. Reflectoarele de jos le luminau. Din cauza bombardamentelor a ars mare parte din Murgeni. Era armatã deoarece nemtii au tras din turla bisericii de la Murgeni, iar rusii i-au bombardat si au dãrâmat cu bombe turla acestei bisericii. Pe la Schineni nu au trecut spre vest multi militari. Au trecut niste motociclisti si apoi au trecut niste masini tip ARO. Rusii au tras cu branduri si i-au aruncat în sant. Erau niste militari germani tineri, murdari si care plângeau. Nu stiau pe unde sã apuce. Au întrebat unde-i Galatul”.
„La noi în vie a rãmas un tun”
MÃRTURIE…Mãrturie Iordan Ioana nãscutã în anul 1933… „Nemtii au trecut pe de-a dreptul de la Murgeni cãtre Galati. Acolo pe imas era o masinã de treier si groapã pentru fumat în care erau 6 nemti împuscati. Iesind din sat, înspre Sipeni, înspre Beresti, înspre Galati, încolo am mai vãzut 5-6 nemti morti, umflati sãracii, despre care nu stiu dacã au fost îngropati sau nu. În urma nemtilor care fugeau cãtre Galati rãmâneau materiale si cereale pe care nu reuseau sã le incendieze în totalitate. Erau multi nemti care fugeau spre Galati urmãriti de rusi. Nu stiu pe unde au trecut Prutul. Nemtii erau cu cãrute, cu tancuri. Chiar la noi în vie a rãmas un tun cu douã roate si o tablã. A rãmas din urma lor mult material de rãzboi, unele materiale arse, altele care nu au ars. Pânã si stiuleti de porumb aveau cu ei, pe care i-au aruncat si incendiat. Nu tot ce a rãmas din urma lor a ars”.
Mãrturii incredibile: „Cadavrele nemtilor, mâncate de porci”
ORORI…Mãrturie Hâncu Marghioala, nãscutã în anul 1934… „La Rânzesti (n.r. sat din comuna Fãlciu) au fost lupte noaptea. Erau numai nemti morti pe marginea drumului. I-au mâncat porcii pânã i-au îngropat. Asta s-a întâmplat pe 23 august. Rânzestii erau ocupati de nemti care se deplasau de la Fãlciu la Murgeni. Erau numai morti pe marginea drumului, dar si pe câmp. Au fost fugãriti si omorîti de militari rusi cãlãri. Nu stiu din care parte au venit rusii deoarece au venit noaptea. Când ne-am trezit dimineata era mare bubuialã (zgomot de la tunuri si bombe). Se auzea zgomot de lupte peste deal, peste sat. Nemtii au venit în Rânzesti pe sosea. Oamenii din Rânzesti au fost evacuati în pãdure la Cotul Morii dupã aceste lupte. Populatia din Cârja a fost evacuatã la Hanul lui Hanes spre Blãgesti.” (Ion Diaconu, Sãptãmâna rosie)
