Descoperire șocantă în comuna Oltenești: O groapă comună cu 68 de schelete de soldați germani

În mijlocul județului Vaslui, o descoperire macabră readuce în atenție ororile celui de-Al Doilea Război Mondial. În anul 2022, în curtea unei localnice din satul Vinețești, comuna Oltenești, Comisia Germană pentru Mormintele de Război a dezgropat o groapă comună cu 68 de schelete aparținând soldaților germani. Aceste rămășițe, alături de plăcuțele de identificare găsite, povestesc despre luptele dramatice din august 1944, când trupele germane, încercuite de sovietici, au fost nevoite să se retragă pe ruta Huși-Bârlad. Descoperirea întregește imaginea luptelor din 1944, precum și scheletul descoperit recent în comuna Vetrișoaia, toate acestea ilustrând un episod dramatic din istoria Moldovei, marcat de sacrificii, suferințe și pierderi umane.

Reprezentanții Comisiei Germane pentru Mormintele de Război au dezgropat 68 de schelete aparținând soldaților germani, înhumați într-o groapă comună din satul Vinețești, comuna Oltenești. Săpăturile, efectuate în anul 2022, au scos la iveală detalii tragice ale luptelor de la sfârșitul lunii august 1944, când județul Vaslui a fost martor la confruntărilor sângeroase din timpul retragerii trupelor germane. Au fost identificate 68 de schelete umane și plăcuțele de identificare ale acestora (Dogtag-ul sau plăcuța de identificare, este un obiect metalic purtat de militari pentru identificare rapidă în caz de rănire sau deces. Pe ea sunt gravate informații esențiale despre purtător, precum numele, numărul de identificare, grupa sanguină). Groapa comună era situată în curtea unei localnice din satul Vinețești, fiind una din numeroasele locații similare din județ unde au avut loc înmormântări în gropi comune. Osemintele au fost relocate la Cimitirul Eternitatea din Iași, acolo unde există parcele amenajate pentru soldații nemți. După încetarea luptelor și retragerea trupelor germane, pe câmpurile de luptă, în sate, păduri și câmpuri, au rămas mii de cadavre ale soldaților celor două armate. Soldații sovietici au fost înmormântați în cimitirele bisericilor din apropiere, precum sunt cazurile din Roșiești și Rediu. Soldații germani au avut parte de o soartă crudă, iar cadavrele lor au fost îngropate acolo unde au fost găsite, și în anumite cazuri s-au format gropi comune, unde erau aruncați zeci sau sute de soldați. Județul Vaslui este plin de astfel de gropi comune ale soldaților germani, unele cunoscute, însă foarte multe nedescoperite (cazurile mormintelor individuale). Oficial, au fost identificate 150 de gropi comune localizate în comunele din județ. Neoficial, există sute de astfel de gropi comune sau individuale nedescoperite de către autorități, fiind cunoscute doar de către bătrânii satelor, martori la înhumări sau cunoscători ai locului înhumării.

Scheletul descoperit la Vetrișoaia

Pe 8 ianuarie 2024 a fost descoperit un schelet uman în apropierea satului Vetrișoaia, de către un localnic. Această descoperire recentă întregește imaginea despre luptele care au avut loc în cel de-al Doilea Război Mondial în județul Vaslui. În mijlocul unei movile mici de pământ erodate dintr-un fost baraj de acumulare secat, un detectorist a făcut o descoperire neobișnuită. În timp ce căuta metale cu detectorul, a observat două oase care ieșeau din sol, la aproximativ 10 centimetri deasupra suprafeței. Erau oasele bazinului și femurului, poziționate într-un mod care l-a făcut să suspecteze că restul scheletului se afla îngropat dedesubt. Având în vedere zona descoperirii și natura ei (aflat la suprafață și fără obiecte în zona descoperirii), este foarte posibil ca scheletul să fie al unui soldat german care a murit în timpul luptelor de la sfârșitul lunii august a anului 1944. La 20 august 1944 a fost declanșată cea de-a doua Operațiune Iași-Chișinău de către sovietici prin care au reușit să încercuiască Armata 6 germană în Basarabia. Podurile de pe râul Prut au fost rapid cucerite de către sovietici, și în anumite cazuri dinamitate, făcând ca retragerea trupelor germane încercuite să devină aproape imposibilă. În acest context, satele de valea Prutului au fost martorele unui episod extrem de dramatic. Soldații germani au fost nevoiți să treacă râul înot, iar pe malul opus, în zona satelor Stănilești-Vetrișoaia îi așteptau diviziile sovietice, amplasate strategic, pentru a prinde inamicii într-o altă ambuscadă, în mlaștinile de pe valea Prutului.

Luptele de la Crețești-Oltenești

Atunci când sunt descoperite astfel de gropi comune, care au o poveste tragică, nu gândim automat la modul în care cei 68 de soldați au murit. Astfel, vom privi la evenimentele care au avut loc în zona comunei Oltenești, aflată pe direcția generală de retragere a trupelor germane care veneau din nord și est: „În urma cercetărilor de teren, armata germană a constatat plecarea rușilor; s-a pus în mișcare pe culmea Dealului Crasna, a coborât pe drumul din sud-vestul Satului Nou, a intrat pe șoseaua Crasna-Huși cu ordinul de a face joncțiunea cu trupele ce se găseau pe linia șișcani-Hoceni-Hurdugi și Huși-șchiopeni-Urlați. Când șoseaua dintre Satu Nou și Crețești de Sus era înțesată de trupe germane, rușii, care sub acoperirea nopții au simulat doar plecarea, se aflau în poziție de tragere, ascunși în lanurile de porumb din dreapta drumului, au deschis un foc năprasnic. Luată prin surprindere, toată suflarea de pe șosea a fost decimată. Cei care erau în coada coloanei au ocolit Satu Nou pe la nord-est, au traversat șoseaua și au reușit să se strecoare în pădurea Vlăcineasa, cu mai puține pierderi. Pentru a scăpa cu viață, oamenii satului au stat ascunși în râpa lui Ionescu, sau în hrubele lui Neculai Baciu, Neculai Anton și în cea a lui Aurel Popa. Cei din Crețești de Sus și-au găsit adăpost în râpa lui Movileanu, iar cei din Crețești de Jos în râpa lui Hanganu. O parte din locuitorii Satului Nou s-au refugiat pentru câteva zile la Crăsnășeni. Când totul s-a liniștit, curioșii satului s-au dus la șosea să vadă ce s-a întâmplat în noaptea când în timpul canonadei cerul era brăzdat de lumina gloanțelor trasoare. Au dat peste o priveliște de groază: cai morți, chesoane răsturnate, bucătării de campanie cu resturi de mâncare, bagaje și armament împrăștiate, oamenii morți în cele mai curioase poziții, cu spaima întipărită pe față și în privirile sticloase. O imagine terifiantă, luată parcă din tablourile lui Van Gogh, a rămas întipărită în memoria localnicilor”. (Vasile N. Folescu, Crețești – istorie și actualitate)

Soldații germani povestesc despre luptele de la Oltenești

Iată ce este scris în raportul subofițerului Karl Knoll: „În timpul acestei străpungeri, împreună cu cîțiva camarazi, am scos din poziție o mitralieră rusească, ceea ce i-a făcut pe ceilalți ruși să fugă. Martori au fost subofițerul Stang și soldatul Kamin, ambii membri ai Regimentului de Grenadieri 849, pe care îi cunoșteam personal. A doua zi, într-un câmp de porumb, am capturat o mitralieră rusească în asalt (la vest de Oltenești), am confiscat-o și i-am alungat pe ruși cu mitraliera mea. Martori au fost subofițerul Stang și soldatul Kamin, care au fost dispersați în zilele următoare din cauza acțiunilor inamice”. Un alt ofițer german, căpitanul Eichert din Divizia 106 Infanterie, scrie în raportul său cu privire la ziua de 22 august 1944: „În ziua de 22 august, la ora 7:00, primim ordin ca divizia să se deplaseze din Huși în Oltenești, lăsând un mesager la postul de comandă. Ora 20:00: sosirea în Oltenești, sosesc și trupele de suport ale diviziei. Tancuri rusești și grupuri de recunoaștere avansând prin Vaslui spre Crasna. Ora 23:30: retragerea companiei spre Bârlad din proprie inițiativă. Bombardament din partea avioanelor rusești.”

Raportul locotenentului Ernst Schwittay, comandantul plutonului 1 al Regimentului 667 Grenadier al Diviziei 370

MĂRTURIE… „La 25 august 1944, Regimentul și părți din alte unități au ajuns la o linie de securitate a unei divizii necunoscută de mine și am mărșăluit până la un sat, în fața căruia a fost stabilită o linie de front spre sud, fără ca inamicul să lanseze atacuri. Regimentul 667 a atacat un sat (nota locotenentului: probabil Oltenești) în după-amiaza zilei de 25 august pentru a asigura flancul stâng. La ordinul comandantului batalionului am fost trimis la infirmerie deoarece aveam febră din cauza rănii de la mână și m-am alăturat Regimentului 11 artilerie condus de căpitanului Reiner (Divizia 370). Pe 26 august, divizia trebuia să se deplaseze spre sud. După ce artileria și coloana de aprovizionare au părăsit satul, a izbucnit un puternic atac al artileriei inamice, susținut prin foc de mortiere, tunuri anti-tanc și trupe de infanterie care au împrăștiat toate trupele noastre din zonă. S-a format fără ordin un grup de luptă din trupe, artilerie și răniți, care a străpuns cu mare rapiditate baricada bolșevică. Nu a existat nicio legătură cu trupele vecine. Barajul infanteriei motorizate cu tancuri s-a retras foarte repede și s-a instalat pe o nouă linie mai la sud (între Corni și pădurea Bărboși, pentru a bloca drumul spre Vutcani-Roșiești), care a fost de asemenea străpunsă. Spre seară, grupul de luptă a fost împărțit în mici grupuri dispersate. Cu aproximativ 150 de oameni, majoritatea dintre ei răniți, m-am alăturat unui grup de luptă condus de un căpitan. S-au format grupuri cu care s-a încercat străpungerea peste râul Bârlad în apropiere de satul Albești. Atacul trebuia să înceapă înainte de zorii zilei de 27 august. Atacul a fost lansat conform ordinului, dar obiectivul nu a fost atins deoarece majoritatea răniților nu mai aveau arme. Împărțiți în grupuri mici, ei s-au îndreptat spre sud, unde au fost atacați de unități motorizate și urmăriți (între Crasna și Gara Roșiești). Cu aproximativ 20 de oameni am mers în direcția satului Deleni prin Crasna, unde am fost și noi urmăriți. Ascuns într-un lan de porumb, am așteptat noaptea. Cum majoritatea oamenilor erau răniți, unii au căzut și au zăcut acolo epuizați. În cele din urmă, a rămas cu mine doar un singur om din Divizia 258, al cărui nume nu-l știu. Am decis să trec cu acest singur om spre vest, unde bănuiam că sunt trupe germane, deoarece baricada din sud era prea mare. În acea noapte, l-am întâlnit pe caporalul Kurt John, din compania 61 a Regimentului 667, care mi s-a alăturat. Am mers doar noaptea, deoarece trupele sovietice ocupau satele și căile ferate. Am mers pe direcția Buda (sud Deleni)-Slobozia-Lunca-Ruși”.