Descoperire uluitoare în comuna Vetrisoaia: scheletele unui posibil soldat neamt, gãsit în zona unui baraj de acumulare

DOVEZI ALE SUFERINTEI… În apropierea satului Vetrisoaia, o descoperire iesitã din comun a readus în atentie evenimentele dramatice din august 1944. În timp ce explora zona unui fost baraj de acumulare, acum secat, un detectorist a gãsit douã oase care ieseau dintr-o movilã erodatã de apã. Descoperirea, fãcutã întâmplãtor, l-a determinat sã alerteze imediat autoritãtile. Echipajele de politie si criminalisti sosite la fata locului au confirmat cã rãmãsitele sunt umane, iar scheletul era complet, desi craniul prezenta urme de deteriorare, cel mai probabil cauzate de greutatea stratului de pãmânt de deasupra. Contextul istoric al zonei sugereazã cã ar putea fi vorba despre un soldat german, victimã a retragerii haotice a trupelor prin zona Prutului, în timpul luptelor ale celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial.

Un schelet uman a fost descoperit, zilele trecute, în apropierea satului Vetrisoaia, de cãtre un localnic. În mijlocul unei movile mici de pãmânt erodate dintr-un fost baraj de acumulare secat, un detectorist a fãcut o descoperire neobisnuitã. În timp ce cãuta metale cu detectorul, a observat douã oase care ieseau din sol, la aproximativ 10 centimetri deasupra suprafetei. Erau oasele bazinului si femurului, pozitionate într-un mod care l-a fãcut sã suspecteze cã restul scheletului se afla îngropat dedesubt. Movila de pãmânt fusese afectatã de eroziunea apei, ceea ce a expus o parte din rãmãsitele umane. Curiozitatea l-a determinat sã investigheze mai atent si sã presupunã cã restul scheletului ar putea fi îngropat în interiorul dunei. Reactionând prompt, bãrbatul a alertat autoritãtile, iar la fata locului s-a deplasat un echipaj de politie din Murgeni, însotit de experti criminalisti. Dupã o inspectie amãnuntitã, acestia au confirmat cã scheletul era complet, desi craniul prezenta urme de deteriorare (sfãrâmat), cel mai probabil cauzate de presiunea stratului de pãmânt de deasupra. Momentan, rãmãsitele sunt analizate pentru a determina vârsta, perioada si contextul în care defunctul a fost îngropat. Criminalistii au constatat cã ar fi vorba despre scheletul unui bãrbat, însã nu s-a putut identifica niciun obiect care sã fi apartinut decedatului. Anterior descoperirii scheletului, detectoristul a descoperit mai multe cartuse inerte care provin de la luptele purtate în august 1944 în zona satului Vetrisoaia.

Silviu Simionescu: „Am sunat imediat la polite”

Bãrbatul care a fãcut descoperirea, Silviu Simionescu, a declarat pentru ziarul Vremea Nouã: „Scheletul a fost descoperit într-o movilã de pãmânt, în mijlocul unui fost baraj de acumulare care acum este secat. Nu l-am gãsit cu detectorul, cãutam doar prin zonã si am observat douã oase care ieseau cam 10 centimetri din pãmânt. Movila era sãpatã de apã în partea unde se vedeau oasele. Erau oasele de la bazin pânã la genunchi – femurul. Ce mi-a atras atentia a fost faptul cã oasele aveau capetele egale, iar asta m-a fãcut sã cred cã restul scheletului se aflã acolo. Am sunat imediat la politie. A venit un echipaj din Murgeni, însotit de criminalisti. Scheletul era complet, însã craniul era sfãrâmat. Cei de la criminalisticã au spus cã probabil din cauza greutãtii pãmântului. Bunicul meu îmi povestea cã dupã 23 august 1944, multe trupe germane s-au retras prin aceastã zonã. Pe dealul de la Gura Sãratii, bunicul spunea cã au fost abandonate douã tancuri, iar la ferma Sãrata se pare cã s-au dat lupte în august. Dupã ce podul de la Leova a fost dinamitat, multe trupe au traversat Prutul înot, iar altele veneau dinspre Husi spre Fãlciu.” Având în vedere zona descoperirii si natura ei (aflat la suprafatã si fãrã obiecte în zona descoperirii), este foarte posibil ca scheletul sã fie al unui soldat german care a murit în timpul luptelor de la sfârsitul lunii august a anului 1944. La 20 august 1944 a fost declansatã cea de-a doua Operatiune Iasi-Chisinãu de cãtre sovietici prin care au reusit sã încercuiascã Armata 6 germanã în Basarabia. Podurile de pe râul Prut au fost rapid cucerite de cãtre sovietici, si în anumite cazuri dinamitate, fãcând ca retragerea trupelor germane încercuite sã devinã aproape imposibilã. În acest context, satele de pe valea Prutului au fost martorele unui episod extrem de dramatic. Soldatii germani au fost nevoiti sã treacã râul înot, iar pe malul opus, în zona satelor Stãnilesti-Vetrisoaia îi asteptau diviziile sovietice, amplasate strategic, pentru a prinde inamicii într-o altã ambuscadã, în mlastinile de pe valea Prutului.

Locotenentul Schiebolt, relatãri incredibile despre cum au fost masacrati nemtii pe malul Prutului, în dreptul localitãtii Vetrisoaia

MÃRTURII…Luptele ce s-au dat pe râul Prut au fost de o ferocitate greu de imaginat. Îmbulzeala creatã pe marginile râului au oferit ocazia rusilor sa decimeze trupele germane prin focuri de artilerie ucigãtoare, care au prins inamicul în câmp deschis si fãrã posibilitatea de a se apãra sau adãposti. Totodatã, din lipsa podurilor pe care sã treacã, diviziile germane au abandonat toate piesele de artilerie, tancuri, masini blindate si utilaje de rãzboi pe malul estic al Prutului, ceea ce a însemnat o catastrofã pentru oricine cunoaste greutatea unei asemenea decizii. Despre luptele ce s-au dat în lunca Prutului a relatat Locotenentul Kurt Schieboldt, care a scris o carte dedicatã episodului dramatic trãit de acesta în teatrul de operatiune din Romania: „Suntem la Prut si nu avem pod. Numai cine a fãcut rãzboiul si a trãit o astfel de situatie îsi poate da seama de soarta noastrã. Nici o masinã, nici un tun nu va atinge malul celãlalt! Douã corpuri de armatã, sapte divizii, douãzeci si unu de regimente si nenumãrate unitãti auxiliare, în total circa 70 000 de oameni sunt prinsi aici ca în cleste. Aceeasi soartã o au corpurile de armatã de la Iasi si Tighina. Astfel, sunt supusi pieirii sute de mii de soldati! Cu greu, tragem la apã masina noastrã amfibie si-o încãrcãm la refuz cu oameni disperati ce stau lângã râu. Plecãm. Se adunã ici-colo, grãmadã pe mal trupe si vehicule, cai si cãrute, ba si masini blindate. Ca o lavinã, nãvãlesc alte mii, pe pante, în jos, spre râu. Vedem totul ca într-un cosmar. Observatorii rusi de pe înãltimi vãd clar mãsurile noastre. Ei sunt peste tot, de jur-împrejur si curând încep sã plouã proiectilele în grãmadã. Loviturile în plin vin una dupã alta. Urlete si vaiete! Urlete si vaiete! Șuierãturi sinistre de arme grele, explozii seci si pârâit continuu de arme automate… Cãlãri, multi o iau razna si se reped în apã, altii cu echipament complet, sar în valuri, cu toate cã n-au înotat în viata lor! Înecatii nu mai pot fi numãrati, se ridicã, tipã, mai apar o datã, se scufundã iar, dusi de curent la vale si înapoi… nimic. O bolborosealã de agonie, îmi stãruie încã pe retinã acea imagine.”