PEDEAPSA DE SUS… 21 noiembrie este ziua în care a dat nãpasta peste Episcopia Husilor. Si nu o datã, ci de douã ori. O spun rãspicat cei care sunt atenti la momentele istoriei locale, mai ales la cele din care trebuie trase învãtãminte pentru viitor. Pe 21 noiembrie 1997 era tuns în monahism, în Catedrala Episcopalã a Husilor, Cornel Onilã si tot în aceeasi zi, dar peste doar 2 ani, tânãrul Onilã era ridicat la rangul arhieresc de episcop vicar si, ulterior, de episcop plin. În prezent, tot într-o zi friguroasã de noiembrie, numai cã peste un sfert de veac, acelasi Cornel Onilã, redus de la mãretia arhieriei, la statutul mizer al unui inculpat, stã cu spaima cã va ajunge în închisoare pentru urmãtorii 8 ani. A fost condamnat pe fond si el, si arhimandritul Sebastian Jitaru, pentru violurile asupra a cel putin trei elevi de seminar. Cel putin doi oameni au stiut cine este, de fapt, Cornel Onilã, ajuns peste noapte ierarh la Husi, cu o carte de vizitã frumos ambalatã. Pãrintele Mina Dobzeu si pedagoga seminarului, Didina Brãnici. Dacã pãrintele Mina s-a stins în pace, apucând clipa în care secretele putrede ale lui Onilã au fost aflate de DNA si apoi de o tarã întreagã, pedagoga Brãnici, probabil, priveste lung la soarta lui Onilã si stie sigur cã Dumnezeu a fãcut dreptate. Discretã, Didina Brãnici, cea care a dibuit prima cuibul de serpi, atrãgând atentia asupra abuzurilor la care erau supusi copiii din seminar, priveste spre soarta lui Onilã, cel care o considera „nebunã”. Ea este vãzutã adesea la bisericã, rugându-se, tãcutã, în genunchi, în acelasi timp în care Cornel Onilã umblã pe usile ICCJ si se milogeste în fata instantei de judecatã, sã îl scãpe de executarea pedepsei de 8 ani de închisoare.
Noiembrie i-a adus fostului episcop al Husilor mãrirea peste poporul Episcopiei Husilor, dar ce teribil ar fi arcul peste sfertul de veac, dacã acelasi noiembrie i-ar aduce acestuia si condamnarea finalã la 8 ani de închisoare. Desi povestea ierarhului decãzut s-a petrecut, pasaj cu pasaj, sub ochii vasluienilor, multi încã nu înteleg cum a fost posibil ca un om fiu de tãrani simpli din Corni-Albesti sã ajungã într-una din cele mai importante demnitãti BOR, având totul – si statut, si onoare, si bani si chiar perspective, dar el sã fie atât de mãrunt în interiorul sãu, încât sã batjocoreascã totul în jur, doar cu speranta cã este prea puternic pentru ca cineva sã îl descopere si sã îl tragã la rãspundere vreodatã. Cei care au fost martori directi ai ascensiunii ciudate a tânãrului din cãtunul Corni-Albestilor, spun cã tunderea lui în monahism s-a produs pe 21 noiembrie 1997 si, ca o coincidentã, tot pe 21 noiembrie 1999, Onilã primea, fãrã niciun merit, demnitatea de episcop vicar. La eveniment a participat atunci IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Casian, Arhiepiscopul Dunãrii de Jos, PS Sofronie, Episcopul Oradiei, si Ioachim Mares, Episcopul de atunci al Husilor. Cei care au fost prezenti atunci în Catedrala Episcopalã spun cã a fost un moment frumos, cãci, cel putin oamenii de rând, sigur nu stiau cã tânãrul Onilã, care încã fãcea uz de multã amabilitate, complimente si tinea sã treacã drept un erudit sadea, nu aveau habar de patimile ascunse ale acestuia, cele care aveau sã îl transforme într-un pericol si într-o nãpastã pentru Episcopia Husilor.
Cum a descoperit tãranul simplu de la Corni-Albesti farmecul crinilor imperiali si betia puterii în fruntea Episcopiei Husilor
Cornel Onilã urmeazã, de la o zi la alta, sã afle dacã instanta Înaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) îl trimite sau nu dupã gratii. Dacã se va mentine condamnarea de fond, datã de Curtea de Apel Galati, atunci vasluianul Onilã va înregistra o premierã cutremurãtoare pentru întreaga Bisericã: va fi primul ierarh din BOR, condamnat la închisoare pentru „viol”. Toti cei care l-au cunoscut Onilã, în acest sfert de veac, spun cã acesta nu si-a dat pe fatã caracterul înfumurat si profund afectat de betia puterii, decât dupã ce a ajuns episcop, în 2009. Pânã atunci, Cornel Onilã voia sã cucererascã credinciosii si voia sã îi determine sã tinã seama cã el este cult, scolit prin strãinãtate si cã va aduce un aer european în micuta si greu încercata Episcopie a Husilor. Atât de curtenitor era, cã pedagogei Didina Brãnici, cea care deja îi arãtase cã este un om ferm, disciplinat si exigent cu elevii de seminar, îi trimitea vederi cu multumiri scrise. Numai cã pedagoga Didina era o persoanã simplã, dar verticalã si imposibil de impresionat de aparente. Aceasta vãzuse cã Onilã nu este deloc cine voia sã parã. Îsi aminteste, zâmbind amar cã, una dintre slãbiciunile lui Onilã erau crinii imperiali. Cei care se gudurau pe lângã el, veneau cu buchete mari doar de crini imperiali. Putinii care însã îl „citiserã”, susoteau între ei, amuzati: „Tãranul de la Corni-Albesti a descoperit, sãracu’, crinii imperiali”. Pedagoga Didina rãmânea atentã la tot ce se petrecea în jur. Nota totul, pãstra totul. Asa a aflat printre primii de umilinta si abuzul copiilor din seminar. Pãstreazã si acum vraful de adrese, petitii si rãspunsuri seci si jignitoare, pe care le primea în urma reclamatiilor. În 2017 însã, când Dumnezeu, probabil, nu a mai rãbdat ceea ce se petrecea în Episcopia Husilor, Cutia Pandorei a fost spartã de-a dreptul. Au iesit toate relele la ivealã, iar, în final, ca în legendã, Cornel Onilã a rãmas doar cu o sperantã fragilã cã ICCJ îl va scãpa de cei 8 ani de închisoare, tot în noiembrie, luna care, fostului episcop al Husilor i-a purtat în viatã atâta noroc.