23 august, o fotografie din Hușul de acum 60 de ani

ALTE TIMPURI… O fotografie veche, alb-negru, din Hușul de acum 60 de ani, postată de profesorul de Istorie Costin Clit pe contul său de Facebook, a readus în amintirea celor care au trăit vremurile comunismului, controversata zi de 23 august, așa cum era era trăită înainte de 1989. A menționat simplu în dreptul ei „Huși, 23 august 1964”.

Deși în imaginea cu tonuri reci nu se vede decât o tribună cu liderii sobri ai acelor timpuri puternic marcate de Partidul Muncitoresc Român (nume sub care a activat Partidului Comunist până pe 24 iulie 1965), hușenii care îl urmăresc în mediul online pe profesorul Clit au privit cu interes imaginea și, unii, chiar cu nostalgie. Nu atât pentru poza în sine care degajă energia unui timp pe care nimeni nu l-ar vrea întors, cât pentru amintirile din toate zilele de 23 august, din toți cei 24 de ani, cât a fost comunismul în România. Atunci, 23 august era ziua în care poporul avea obligația de a fi festiv, fericit și entuziast. În „orașul dintre vii”, de pildă, sârmele de deasupra străzilor, precum și stâlpii de telegraf erau împodobiți cu stegulețe în miniatură. Se făceau diverse festivități publice, se elogia conducerea țării. Spre amiază, povestesc hușenii care au prins acele timpuri, Moțocul se umplea de lume, venită să petreacă ziua de 23 august, cu mici, bere, iujuri zburătoare și fanfară. „În timpul dictaturii comuniste, 23 august era ziua națională. Toate orașele erau în sărbătoare în această zi, se făceau activități propagandistice ample. Oamenii o duceau greu, erau vremuri prin care nimeni să nu mai treacă. Cu toate acestea, poporul avea datoria să fie fericit, să cânte cântece patriotice, să participe activ la manifestări, iar apoi să meargă la petrecerea de pe dealul Moțocului. Și ne învățasem așa, să mergem de 23 august la Moțoc. Era frumos, pentru că eram cu familiile noastre, cu vecinii, cu toți hușenii. Stăteai la coadă un ceas ca să iei câțiva mici, niște bere, niște suc. Se termina repede ziua de 23 august și cei mai mulți hușeni se întorceau la viața lor gri. Se muncea mult în Huși, o mare parte din angajații orașului lucrau în trei schimburi. Ba, unii lucrau 12 cu 24 și era infernal. Comunismul nu poate fi înțeles pe deplin de cât de cei care l-au trăit. Tot ce a fost frumos în anii comunismului erau familiile noastre. Nostalgia nu este pentru acele vremuri, nici pe zilele de 23 august, ci pentru că eram alături de părinți, de verișori, de rude dragi și eram care mici, care tineri, iar asta ne aducea fericirea. Nu ziua de 23 august. Credeți-mă, mai văd cu ochii minții acele zile de 23 august, când eram cu toții, toată familia. Ne îmbrăca mama frumos pe toți și porneam spre Moțoc. Urcam acele scări tot într-un picior, de bucurie. Abia așteptam ziua de 23 august, dar doar pentru bucuria de a fi cu familia, cu vecinii și prietenii împreună”, își amintește învățătoarea Margareta Balan, originară din Huși, dar stabilită în București de aproape 35 de ani.