Imnul Maicii Domnului de la Giurgeni a alungat diavolul

VINDECARE MIRACULOASÃ… Preotul Marian Bocãnescu este astãzi paroh la Biserica „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” din Husi. Este din neam de preoti. Bunicul i-a fost preot, strãbunicul, la fel. Pe când slujea la Biserica „Înãltarea Domnullui” din Husi, prin anul 2000, a venit la el pãrintele Mina Dobzeu: „Pãrintele Mina mi-a arãtat niste medalioane sculptate de el, cu Maica Domnului, cu Domnul Iisus, cu Sfinti Îngeri si mi-a spus „Hai sã facem o troitã!”. Mi-a dat binecuvântare si am început sã sculptez troita înaltã de sase metri. Astãzi, ea este amplasatã în curtea Episcopiei si este prima mea lucrare. Medalioanele sunt fãcute de pãrintele Mina, troita de mine”, povesteste pãrintele Bocãnescu. El a sculptat racla în care sunt depuse moastele care se gãsesc la Mãnãstirea Giurgeni si rama portativã în care este asezatã icoana atunci când porneste în pelerinaj prin tarã. Icoana Maicii Domnului de la Giurgeni a iesit pentru prima datã pe portile mãnãstirii în august 2010 si a sosit la Vaslui, la Biserica Sfintei Cuvioase Parascheva. Atunci a venit la Vaslui pentru prima datã si pãrintele arhimandrit Antonie, staretul de atunci al mãnãstirii, preot cu viatã sfântã. El a participat la sãvârsirea Tainei Sfântului Maslu. „Vã rog sã aveti mare grijã sã o primiti pe Maica Domnului la Vaslui, asa cum Ea, de fiecare datã când ati venit la Giurgeni, v-a primit cu dragoste si v-a ascultat cu rãbdare problemele”, spunea el vasluienilor. Atunci a fost prezent la eveniment si pãrintele Marian Bocãnescu din Husi, iar povestea vindecãrii tânãrului din Husi cu imnul Maicii Domnului de la Giurgeni, chiar în seara aceea s-a întâmplat.

Povestea de astãzi începe în anul 2010, atunci când inginera Mariana Agavriloaei din Vaslui, care atunci lucra în Husi, dar fãcea naveta la Vaslui, i-a bãtut preotului Marian Bocãnescu în poartã si l-a rugat sã sculpteze racla în care au fost depuse moastele sfintilor care se gãsesc astãzi la Mãnãstirea Giurgeni. Atunci ea i-a vorbit pentru prima datã despre Icoana Fãcãtoare de Minuni a Maicii Domnului de la Giurgeni si i-a dãruit o copie. Pãrintele Bocãnescu s-a apucat imediat de treabã, isprãvind lucrarea în scurt timp. Racla a fost dusã la Giurgeni, unde îi este locul, iar pãrintele a rãmas sã slujeascã în parohia sa. Asta pânã în ziua în care Maica Domnului avea sã îi descopere adevãrul despre lucrarea pe care o face la Giurgeni, prin suferintã. „La o sãptãmânã dupã ce mi-a aurit racla pe care am sculptat-o pentru sfintele moaste, a venit la mine Florin Bãhnãreanu (si el si sotia lui sunt restauratori de icoane) si mi-a adus o fotografie a unei icoane restaurate. El a fotografiat bucãtica pe care a restaurat-o si mi-a arãtat cã sub ochiul pe care îl restaurase era altã picturã. Asadar, am vãzut o icoanã fãcutã de cineva, peste o picturã a lui Gheorghe Tãtãrãscu. Acolo era o suprapunere a ochilor în aceeasi directie. Numai cã ochiul pictat de Tãtãrãscu era mai deschis, iar celãlalt mai închis. M-am dus cu gândul la icoana de la Giurgeni. Nu cumva si-acolo e ceva asemãnãtor? Nu am gândit asta cu sensul de ispitire. Asa mi-a venit gândul”, povesteste el.

„Am început sã mã rog la Maica Domnului sã mã ierte cã m-am îndoit de ochii din icoana de la Giurgeni”

În scurt timp, era în atelier când, în timp ce sculpta, i-a sãrit o aschie în ochi: „Am auzit mai întâi un pocnet, ca si cum as fi fost avertizat cã o sã se întâmple ceva. A zburat deodatã o bucãticã de lemn. Când am dat sã tai a doua oarã cu fierãstrãul, mi-a sãrit o aschie mare în ochiul stâng. Am simtit o durere foarte mare. Aschia mi s-a înfipt în cornee. Îmi curgea sânge si un lichid din ochi. Am fost dus direct la Iasi. Îmi plesnise corneea. Am început sã mã rog la Maica Domnului sã mã ierte cã m-am îndoit de ochii din icoana de la Giurgeni si sã mã ajute sã vãd iarãsi. L-am chemat si pe pãrintele Arsenie Boca, la care am mare evlavie, în ajutor, apoi am sunat la doamna Agavriloaei, cea care mi-a dãruit icoana de la Giurgeni si am rugat-o sã sune la mãnãstire sã spunã ce mi s-a întâmplat, pentru ca pãrintii sã se roage la Maica Domnului pentru mine”. Trebuia sã fie operat în acea zi de joi, dar când a intrat asistenta în salon cu perfuziile, a spus deodatã: „Ce tare miroase a mir de bisericã”. „Eu nu aveam la mine mir, asa cã acela a fost un semn care m-a încurajat cã Cineva este cu mine. Mi-a dispãrut îndoiala din suflet si, desi eram în mare suferintã, am simtit în suflet cea mai mare pace. Spuneam întruna rugãciunea de pe spatele icoanei Maicii Domnului de la Giurgeni. Nu conteazã mãrimea rugãciunii, trebuie sã plece totul din inima omului. Am fost operat vineri, de ziua Sfintilor Împãrati Constantin si Elena. Spuneam: Doamne, mãcar cu ochelari sã vãd, dar dupã trei sãptãmâni am început sã vãd mai bine cu ochiul stâng decât cu dreptul. Este pãtrunzãtor ca un far”, spune pãrintele Bocãnescu. Imediat a început sã scrie poezii: „Nu mai scrisesem versuri, dar deodatã au început sã curgã în mintea mea”.

Povestea imnului Maicii Domnului de la Giurgeni

IMN…Prima poezie care a fost scrisã de preotul Marian Bocãnescu se numeste „Lacrima pãrintelui Arsenie”. Are 28 de versuri, data mortii pãrintelui Arsenie Boca: (28 noiembrie 1989). Au urmat altele, pânã când, într-una din nopti, nu a putut dormi deloc. Ceva l-a tinut treaz pânã spre dimineatã: „Aproape de ora 5.30, eram gata sã adorm, când ceva m-a zguduit si mi-a spus: «Ia si scrie!». Am iesit afarã, m-am asezat la masã si am scris poezia. Era între zi si noapte. Se mijea de ziuã. Am început sã scriu automat parcã: Preaslãvita ta icoanã/ Fãcãtoare de minuni. Pânã la ultimul vers al celei de-a saptea strofe: dã-ne-n inimã credintã/ca toti sã ne mântuim. Am pus creionul jos si m-am linistit. Maica Domnului mã iertase pentru îndoialã. Ceea ce mi s-a întâmplat a fost un exemplu pentru ca nimeni sã nu se mai îndoiascã de ochii Maicii Domnului de la Giurgeni”, mãrturiseste.

MAICA SFÂNTÃ ÎMPÃRÃTEASÃ

Preaslãvita Ta icoanã
Fãcãtoare de minuni,
Ce vindecã orice ranã
Doar prin post si rugãciuni,

O cinstim cum se cuvine|
Închinându-ne pios,
Cãci la ceas de rugãciune
Ne aduce mult folos.

Din strãfundul de icoanã
De multi ochi suntem priviti
Parc-ar vrea ca sã ne spunã:
„Nu vã temeti – Îndrãzniti!”

Sã aveti cu toti credintã
Cãtre Fiul cel iubit,
Cel ce e de o fiintã,
Cu Tatãl nedespãrtit.

Maicã Sfântã Împãrãteasã,
Vas ales de Dumnezeu,
De viatã pãcãtoasã
Tu sã ne feresti mereu.

Sã ne fii ancorã tare
Când naufragiem în larg,
Sã ne stai pe-a vietii mare
Sus ca steagul pe catarg!

Sã cãdem cu pocãintã
Si din suflet sã-I grãim:
– Dã-ne-n inimã credintã
Ca toti sã ne mântuim!

Preot Bocãnescu Marian –
imn închinat Maicii Domnului de a Giurgeni

„Haideti, pãrinte, cã bãiatul nostru, Cristinel, spune cã a intrat în iad”

CREDINTÃ…Poezia pentru Maica Domnului de la Giurgeni a fost scrisã în ziua de joi, 5 august 2010, iar întâmplarea care urmeazã s-a petrecut pe 9 august 2010. Era luni, prima zi în care icoana Maicii Domnului de la Giurgeni se afla tot la Vaslui. Seara, la Biserica „Sfânta Parascheva” s-a sãvârsit Taina Sfântului Maslu, la care a participat si pãrintele Marian Bocãnescu. Iatã mãrturisirea lui: „În acea searã de luni, m-am hotãrât sã merg cu familia la icoana Maicii Domnului de la Giurgeni care se afla la Biserica „Sfânta Parascheva” din Vaslui. Am luat-o cu noi si pe doamna profesoarã Parã. La ora 19.30, a început Sfântul Maslu, la care am participat alãturi de ceilalti preoti. Ne-am întors la Husi cam pe la ora 12.30, noaptea. Ceea ce urmeazã sã vã povestesc nu mi s-a mai întâmplat niciodatã în cei 16 ani de când sunt preot. La ora trei noaptea se bãtea cu disperare în poarta mea. Am iesit afarã si am vãzut o familie de oameni speriati, care veniserã sã îmi cearã ajutorul. «Haideti, pãrinte, cã bãiatul nostru, Cristinel, spune cã a intrat în iad. Este îngrozitor ce se întâmplã». Trãgeau de mine si strigau de cred cã au trezit tot Husul! Am ajuns repede acolo si am gãsit imaginea disperãrii. Douã salvãri stãteau la poartã si masina Politiei, dar nu puteau interveni pentru cã nu se putea apropia nimeni de bãiat. Era lovit la arcadã si se zbãtea îngrozitor. Epilepticii îsi înghit limba, pe când bãiatul ãsta scotea foarte tare limba afarã, scotea tot felul de sunete, fãcea ca pisica, cu mâinile înclestate, asa cum tine pisica ghearele si se nãpustea spre noi. Când îl apucau doi oameni de brat, avea o putere, de-i arunca pe amândoi departe. Se bãga sub masã. Era imaginea omului în iad. Cu un an în urmã, îl cununasem pe bãiat, asa cã le-am spus: Ia iesiti voi afarã, la toti. Când am rãmas singur, am pãsit peste bãiat cu epitrahilul pe gât si cu cartea în mânã si am început sã citesc rugãciuni de dezlegare. El a început sã urle si sã se zbatã mai tare. Am spus deodatã: Maica Domnului, ajutã-mã! Si am început sã spun poezia Maicii Domnului de la Giurgeni, sub formã de rugãciune. În timpul ãsta, tot venea si se nãpustea spre mine.

„Temã de rezolvat pentru mine”

ELIBERARE…Dupã ce-am terminat poezia, am spus: Maica Domnului, pãrinte Arsenie Boca, ajutati-mã, vindecati-l! În nici zece secunde a cãzut pe podea cu fata în jos, în forma unei cruci. Stãtea nemiscat. M-am dus sã mã uit dacã nu a murit. A ridicat deodatã capul si a început sã spunã: «mama, mama». Am luat un prosop si i-am sters fata plinã de sânge. Hai, Cristinel, sã spunem Tatãl nostru, i-am spus. Când am ajuns la „si ne iartã greselile noastre”, iarãsi a cãzut rãstignit, cu limba în sus. Apoi, putin câte putin, si-a revenit. «De ce-ai venit la ora asta la mine, pãrinte?», m-a întrebat. Nu stia nimic din ceea ce s-a întâmplat. Dupã ce s-a calmat, l-au suit în salvare si l-au dus la Vaslui. L-am trimis la icoana Maicii Domnului de la Giurgeni, care se afla la biserica Sfintei Parascheva. Mi-au povestit pãrintii sãi cã l-au dus acolo si, i s-a fãcut rãu când au ajuns în fata icoanei. Oricum, bãiatul s-a eliberat de rãu în acea noapte. Nu mai are nimic. M-am întâlnit cu el prin Husi si mi-a spus cã totul este în ordine. El lucreazã în Italia. Atunci când s-a întâmplat povestea, venise cu sotia lui acasã. La câteva zile dupã întâmplare, a venit la mine sora lui, care lucreazã în Spania. Mi-a spus cum acolo, în Spania, i-a luat foc camera si a ars tot. Mi-a povestit cã i-au ars toate bijuteriile din aur si cã un preot i-a recomandat sã facã acasã Sfântul Maslu cu doisprezece preoti. A venit la mine sã mã roage sã o ajut. Ea a avut foc în casã în Spania în aceeasi perioadã în care fratele ei, Cristi, a avut problemele acelea în noaptea de luni, 9 august, aici, la Husi. Am întrebat-o dacã au tatuaje si piercing în familie. A avut o reactie ciudatã. Încerca sã îsi scoatã ce avea la buric, speriatã. A confirmat cã aveau demonul betiei si al desfrâului în casã, cã fiica ei trãia necununatã. M-am dus acasã la ei, în casa pãrintilor, în care a avut loc si istoria cu Cristi si am fãcut Sfântul Maslu. Eu am fost singurul preot din Husi care am participat în acea zi de luni la Sfântul Maslu la Vaslui si cred cã, dacã nu as fi fost sub puterea rugãciunii si a Sfântului Maslu, nu as fi avut imboldul de a pleca atât de repede spre casa bãiatului. A fost o temã de rezolvat pentru mine, de la Dumnezeu. A fost un examen pe care mi l-a dat”, mãrturiseste pãrintele. Si pe care l-a luat, adaug eu. Pentru ca sã cunoastem si noi, si el, adevãrul despre Maica Domnului de la Giurgeni.