Povestea unei statui

ACASÃ LA SCULPTOR… Gheorghe Alupoaei pare a fi un om obisnuit. Are însã o înclinatie pe care rareori o întâlnim la ceilalti oameni. Este vorba despre sculpturã, cu aplicatie în special, pentru portret. Pentru ca portetele realizate sã poatã fi apreciate de public, el a abordat realizarea monumentelor de for public, astfel încât acestea sã aparã plantate în spatii exterioare la vederea tuturor trecãtorilor de pe stradã. Asa se face cã în municipiul Vaslui, dar si în alte localitãti din judet si din tarã, apar statuile unor personalitãti cu implicatii în acest spatiu. Un exemplu elocvent în acest sens, este figura domnitorului Stefan cel Mare, pe care l-a portretizat de mai multe ori, fie sub formã de bust, de portret sau de figurã umanã în picioare. Un privilegiu pentru un reporter ca pe vreme de ploaie sã stea în preajma lui la o cafea „amarã ca viata”, fãcutã de aceeasi mânã care a modelat atâtea portrete de mari personalitãti ale culturii, stiintei si artei si sã-i urmãreascã derularea amintirilor legate de propria sa creatie.

Mihaela Manu: Acum când vorbim, afarã plouã. Ce rol are ploaia în felul dumneavoastrã de a fi, de a crea?

Gheorghe Alupoaei: Ploaia mã face sã îmi adun gândurile, sã mã retrag din fata influientelor mediului si sã mã dedic fizic si moral propriilor mele probleme de creatie. Îmi amintesc, deseori, în momente foarte importante, precum examene în fata unor comisii, atât în vremea studentiei, cât si mai târziu, ploaia a fost alãturi de mine. Colegi si prieteni îmi solicitau sfatul în diverse situatii, stiind cã le dãdeam cele mai bune cãi de rezolvare. Aceste momente se petreceau mai ales, în momente precum cel de acum, când plouã. De aici mi se trage si un supranume, “Sfãtosul“.

Mihaela Manu: Pentru cã Stefan cel Mare este perso-nalitatea istoricã pe care ati realizat-o de mai multe ori, vã propun sã ne prezentati lucrãrile dumneavoastre despre el.

Gheorghe Alupoaei:  Cea mai importantã lucrare cu Stefan este monumentul de la Episcopia Husilor, asezatã în dreapta bisericii, astfel încât el sã fie vãzut de la mare distantã, de pe strada Stefan cel Mare, care se terminã în poarta clopotnitei. Monumentul de aproape trei metri înãltime turnat în bronz îl prezintã pe Stefan cu o mantie pe spate, cu mâneci largi, cizme scurte, coroanã pe cap, cu macheta ctitoriei Husi în mâna stângã si crucea în mâna dreaptã. Pe soclu sunt douã basoreliefuri.

Mihaela Manu: Descrieti-le.

Gheorghe Alupoaei: Primul basorelief contine scena cu alegerea bisericii, Stefan este în centru, cu personaje ale multimii în spatele sãu si cu reprezentanti ai clasei dominante în fatã, cãrora el li se adreseazã. Cel de al doilea basorelief este cu Sfatul Domnesc, îl are pe domnitor tot în centru. Stefan este asezat pe un fotoliu si se adreseazã reprezentantilor boierilor, care erau clasa conducãtoare. Pe fata frontalã a soclului se aflã stema Episcopiei Husi. Întregul monument s-a fãcut cu prilejul reînfiintãrii Episcopiei Husi, la data de 26 iunie 1995. Pãrtile componente ale monumentului le-am turnat în ghips, fiind pregãtite ca machete la turnarea în bronz. Pentru munca fizicã de modelare s-a angajat si fostul meu elev Cristian Pântea. El a executat stema si a sugerat cele douã scene pentru basoreliefuri. Acest monument este reprezentativ pentru Husi si marcheazã o glorioasã paginã de istorie si culturã a locului.

Mihaela Manu: Vã amintiti cum ati început lucrarea?

Gheorghe Alupoaei: Îmi amintesc, Primãria Vaslui mi-a oferit o halã din cele multe rãmase neocupate dupã revolutie. Aici mi-am montat un soclu metalic cu înãltime micã si armãtura pentru statuie cu înãltimea aproape de trei metri. Am fãcut macheta lucrãrii de vreo 75 cm, vãzutã si apreciatã de prefectul de atunci Nicolae Pascu. El s-a mândrit cu realizarea mea ca fiind la sugestia lui. Si îi dau dreptate. A contat faptul cã a fost alãturi de mine. Îmi amintesc, de asemenea, cã în timp ce modelam monumentul si mã aflam pe schelã am avut o vizitã surprinzãtoare: Episcopul Ioachim Vasluianul, însotit de celebrul preot Mina Dobzeu, cel care l-a încrestinat cândva pe Nicolae Steinhart, personalitate cunoscutã în istoria noastrã. O altã surprizã am avut-o într-o duminicã. Eram singur cu lucrarea mea si îi modelam figura, la care aveam dificultãti privind expresia. Asa cã, am coborât de pe schelã, m-am depãrtat sã privesc ansamblul si am rãmas uimit: domnitorul privea peste mine, era adâncit în gânduri profunde si se identifica doar cu propria sa fiintã. Atunci, în acel moment, am decis cã am atins idealul dorit în ceea ce priveste trãirea lui interioarã.

Mihaela Manu: Asadar, au si statuile sufletul si trãirea lor?

Gheorghe Alupoaei: Acesta este idealul realizãrii portretului: cel reprezentat sã aibã viatã. Am fost mereu chinuit de ideea cã obiectul meu de ghips, de metal sau de lut trebuie sã dovedeascã propria sa trãire interioarã. De aceea Constantin Parfene zâmbeste, Nicoale Milescu Spãtarul priveste critic, este sever, Mihail Kogãlniceanu are figura unui om dedicat gândirii filozofice…

Mihaela Manu: Descrieti trãsãturile Sfântului Stefan cel Mare si Sfânt pe care ati reusit sã le surprideti.

Gheorghe Alupoaei: Mi-am dorit ca personajul sã lase impresia de înãltime relativ micã, pentru cã el nu depãsea înãltimea de 1, 67 metri. Apoi, am vrut ca Sfântul Stefan sã aparã la vârstã înaintatã, pentru cã a ctitorit la Husi doar cu aproximativ cinci ani înainte de moarte. Biserica actualã se aflã pe locul celei ctitorite de domnitor, care a dispãrut de multã vreme. Am respectat trãsãturile specifice elementelor de îmbrãcãminte, urmãrind si realizãrile sculpurale cunoscute deja în istoria sculpturii românesti. Am respectat trãsãturile specifice ale coroanei musatinilor.

Mihaela Manu: Cât timp ati lucrat la statuie?

Gheorghe Alupoaei: Modelarea ei în lut, dupã ce am fãcut armãtura, a durat cam o lunã. Dar se apropia ziua sãrbãtoririi Episcopiei Husi, iar statuia era doar de ghips, nu era turnatã în bronz. Asa cã am patinat-o imitând bronzul.

Mihaela Manu: Asadar, la marele eveniment statuia nu era cea pe care o vedem astãzi.

Gheorghe Alupoaei: Da, nu era turnatã în metal. Am vopsit-o într-o culoare ce imita bronzul si asa a fost montatã pe soclul de la Episcopie.

Mihaela Manu:  Ati fost prezent la eveniment?

Gheorghe Alupoaei: Da, erau oaspeti din toatã tara, oameni ai bisericii, dar si politicieni, intelectualitatea de seamã care a fost invitatã de cãtre oficialitãtile husene.

Mihaela Manu: Ce reprezintã pentru dumneavoastrã statuia lui Stefan de la Husi?

Gheorghe Alupoaei: Am sentimentul cã am lãsat Husului unul din cele mai reprezentative monumente ale orasului. Stefan al meu apare ca un om de mare sinceritate, un adevãrat domnitor al Moldovei, figura lui exprimând o continuã grijã pentru soarta poporului pe care îl pãstoreste. Acum îmi dau seama cã nu l-am mai privit de foarte multã vreme. Îmi este dor de el.

Existenta acestui bust pe Movilã a fost dorinta preotului Stefan Gusã

În afarã de monumentul de la Episcopia Husi, sculptorul Gheorghe Alupoaei l-a expus pe Stefan la Scoala nr.5 Vaslui, care îi poartã numele, sub formã de bust: „Aici, Stefan cel Mare apare mai tânãr decât în reprezentarea de la Husi. Aceastã lucrare mi-a fost solicitatã de cãtre conducerea scolii reprezentatã de profesor Mircea Cozmei. Îmi amintesc, am lucrat-o destul de repede, pentru cã eram familiarizat cu figura domnitorului. De câte ori trec pe strada din fata scolii am o tresãrire si o multumire cã simbolul acestei scoli reprezentat de domnitorul Stefan este creat de mine”. Tot sub formã de bust, Sfântul Stefan cel Mare realizat de acelasi autor este pus pe soclu si la Mãnãstirea „Movila lui Burcel” din comuna Miclesti din nordul Vasluiului. Existenta acestui bust pe Movilã a fost dorinta preotului Stefan Gusã, un bust cunoscãtor al istoriei acestor locuri. Acest bust este plasat cam la mijlocul distantei de la mãnãstire pânã la monumentul de pe Movilã, de asemenea, realizat de mine. Aceastã reprezentare este expusã privirii noastre cam cu aceleasi trãsãturi ale domnitorului, ca si cele ale bustului de la Scoala nr.5. Aceste busturi l-au surprins pe Stefan la o vârstã mai tânãrã decât statuia din Husi, unde Stefan cel Mare a ctitorit cu doar cinci ani înainte de moarte.

Stefan cel Mare apare sub forma de medalion pe fatada cladirii Arhivelor Statului Vaslui

O altã reprezentare a lui Stefan cel Mare este basorelieful de pe fatada principalã a clãdirii Arhivelor Statului Vaslui, deasupra ferestrelor de la etajul doi, unde mai apar si alte personalitãti, precum M. Kogãlniceanu, Al. I. Cuza, V. Alecsandri, D. Cantemir si N. Milescu Spãtaru. Aici, Stefan cel Mare apare sub formã de medalion, ca si celelalte cinci portrete. ” Înclinatia mea pentru reprezentarea domnitorului Stefan cel Mare este mostenirea ce am primit-o de la ilustrii mei profesori de sculpturã artist emerit Iftimie Bârleanu, autorul statuii lui Stefan din centrul Vasluiului, sculptorul originar din Costesti Vaslui, Vasile Condurache, Dimitrie Cãileanu si Ion Buzdugan. În opera lor se regãseste neîndoios, figura marelui domnitor. Ei s-au respectat ca adevãrati sculptori ai Moldovei” – Gheorghe Alupoaei