Brâul Maicii Domnului la Vaslui

DAR DE MARE PRET …Nu stiu altii cum sunt, dar eu, când aud vorbindu-se despre Maica Domnului, mi se transformã sufletul într-un cer senin, iar pe chip îmi înfloresc florile cãrora le-a venit vremea sã înfloreascã. Poate unora li se pare o poveste de adormit copiii, istoricul acestui brâulet, fãcut chiar de mâna Maicii Domnului,pe când era copilã. Ea l-a tesut si l-a tors din pãr de cãmilã, apoi l-a confectionat în anii cât a stat la templu. Acest lucrusor atât de special, ne-a binecuvântat Vasluiul timp de douã zile si douã nopti. Ei, bine, acesta este lucrul cel mai frumos de pe lume care ni se putea întâmpla. Încã nu citesc si nu contabilizez stiri si evenimente, asa cã am aflat doar duminicã de aceastã comoarã inestimabilã confectionatã, purtatã si atinsã de Sfânta Fecioarã Maria, atât timp cât a trãit pe pãmânt, care a fost la Vaslui. Însã, asa, nepregãtitã, cotrobãind în toate felurile în intimitatea locului, am reusit sã „fur” cât de mult mi s-a permis si cât am putut, din bogãtia colosalã ce a fost la îndemâna noastrã…Vom vedea cu ce am rãmas fiecare din întâlnirea cu lumea de basm a Maicii Domnului.

Mihaela MANU

Spuneam odatã (si chiar as fi fãcut asta), cã as merge în genunchi pânã la Athos, dacã mi s-ar permite sã ajung acolo. Ar trebui sã am si astãzi acea stare purã ca sã pot spune în foarte putine cuvinte ce s-a întâmplat cu adevãrat în aceste douã zile la Vaslui. În primul rând, a înflorit credinta, bucuria de a fi împreunã, umãr lângã umãr, a celor care o au în inimi pe Maica Domnului. Am vãzut stând la rând, în jurul zidurilor bisericii Maicii Domnului, credinciosi ieseni, ce frecventau Mãnãstirea Cetãtuia si erau fii duhovnicesti ai pãrintelui vasluian cu viatã sfântã, Teofan Merlã, pe care nu i-am mai vãzut de ani buni. M-au strigat si m-au privit cu dragoste multi din cei ce odinioarã formam la Vaslui batalionul de iubire al evenimentelor religioase importante, între care venirea icoanelor fãcãtoare de minuni. Mi-au spãlat ochii în ochii celor lângã care am stat, am regãsit o lume de care îmi era dor si pe care nu am mai frecventat-o. Dar, iatã-mã întoarsã acasã. Maica Domnului a presãrat peste Vaslui pacea si bucuria Ei de a ne vedea din nou împreunã, uniti precum fratii. Cu hârtii în mâini, pe care îsi scriau pomelnice pe lângã ziduri, adolecentii, multi de tot, s-au amestecat cu lumea obisnuiatã sã cinsteascã ortodoxia noastrã vie. Cred cã acesta este cel mai mare câstig si cel mai frumos lucru ce se putea întâmpla. Creste schimbul de mâine al celor care trãiesc întru Hristos si nu au altceva mai de pret decât pe El. Douã cuvinte mai spun. Cu sigurantã, Maica Domnului si-a însotit brâuletul peste tot, în pelerinajul lui prin orase si sate…În urmã cu douãzeci si trei de ani, brâul Maicii Domnului a mai fost la Vaslui. Oare cât timp va trece pânã va reveni din nou? Nu am constientizat pânã acum importanta evenimentului, doar m-am bucurat de el. Mã întreb însã acum, ce va planifica Maica Domnului pentru noi, pe viitor? Cu sigurantã, aceastã expeditie apostolicã a Sa în România nu este întâmplãtoare. Este o mare binecuvântare. Vom vedea ce a cerut Fiului Sãu pentru noi si, mai ales, cât de mult ne va apãra în continuare de ororile rãzboiul si relele planificate parcã sã distrugã pãmântul si lumea lui cea frumoasã. Cred cã prin aducerea brâului sãu în mijlocul nostru, Ea vrea sã ne aminteascã faptul cã nu ne-a pãrãsit niciodatã si nu ne-a lãsat singuri. Acesta este mesajul Ei. Apostolul Toma a trebuit sã o întâlneascã în vãzduh la plecarea Ei de pe pãmânt, ca sã ne transmitã faptul cã Ea este cu trupul la ceruri si ne este aproape mereu. Lui i-a aruncat brâutul, pentru ca acum, iatã, sã ni-l aducã nouã, ca sã constientizãm cã este vie cu adevãrat. România este, a fost si va fi binecuvântatã de Sfânta Fecioarã Mari mereu. Sã dea Dumnezeu sã o iubim, sã o cinstim si sã o chemãm de azi, la noi, mai multi, cu mai mult curaj si încredere, ori de câte ori avem nevoie de dragostea si de ajutorul Ei. Multumim, Maica Domnului, pentru daruri. Stim cã nu ne vei lãsa singuri niciodatã!