A murit Ion OANCEA, omul de ispravã care a condus Vasluiul si Bârladul în comunism

CONDOLEANTE…De 34 de ani trãim în noul capitalism, însã strãlucirea vremurilor din epoca de aur a comunismului încã nu se stinge. Încet, încet, cu disparitia oamenilor care l-au construit, aceste vremuri apun, dar vor rãmâne în istorie ca o dovadã cã România poate fi oricând cea mai puternicã tarã din Europa. La Bârlad, alãturi de cei dragi, s-a stins un simbol al Bârladului comunist, omul de care se leagã reconstructia orasului rulmentilor. A venit timpul sã ne luãm rãmas bun de la un titan al comunistilor, de la Ion Oancea. Cititi mai jos cronica unei vieti, a celui ce ar trebui scris cu litere de aur în istoria Bârladului, chiar dacã acum, generatia noastrã a înfierat comunismul.

Ion Oancea, primul copil din cei sase copii ai familiei Neculai Oancea, s-a nãscut la data de 22 septembrie 1943 în comuna Vânãtori – Neamt, când conditiile erau foarte grele: de rãzboi, foamete si foarte multe lipsuri. În anul 1950 a fost înscris la scoalã, având ca învãtãtor pe Stefan Mosor si ca profesori pe Anton Grigoriu, Constantin Papuc, Eugenia Urzicã, Constantin Ghiba – fost director, care a semnat si diploma de absolvire a celor 7 clase. Dupã absolvirea celor 7 clase la scoala din Vânãtori – Neamt, a urmat cursurile scolii profesionale de la I.M.U. Medgidia, pe care a absolvit-o în anul 1960, calificându-se în meseria de lãcãtus – mecanic. În anul 1960, dupã absolvire, a fost încadrat la I.M.U. Medgidia – întreprindere la care, pãrintii au avut un contract pentru sustinerea din punct de vedere material, pe perioada scolarizãrii. În luna noiembrie 1963, a fost încorporat si repartizat la scoala de Corp Echipaje a Marinei Militare Mangalia si a fost ” lãsat la vatrã ” în luna octombrie 1965, cu gradul de sergent, ca urmare a muncii bune desfãsurate ca militar si pe linie de tineret. Cãtre sfârsitul anului 1965 a fost recrutat ca activist cu probleme de tineret la Comitetul Raional U.T.M. Târgul – Neamt. A desfãsurat o sustinutã muncã în rândul tinerilor din comunele GALU, FÃRCASA si BORCA, de pe valea Bistritei, drept pentru care a fost trimis la scoala Interjudeteanã de Pregãtire a Cadrelor de Conducere, din Iasi. În anul 1967 s-a cãsãtorit, a reusit sã aibã o viatã de familie sãnãtoasã, normalã si plinã de modestie. Dupã terminarea cursurilor, care au durat un an de zile, a fost repartizat în muncã pe probleme de tineret, la Comitetul Raional U.T.C. Bârlad. Aici a îndeplinit diferite munci de coordonare si conducere ca sef sector pentru diferite domenii pânã la cea de Prim Secretar al Comitetului Municipal Bârlad al U.T.C. În anul 1972 a absolvit liceul „Mihail Kogãlniceanu ” Vaslui, sectia realã. În toamna anului 1972, a dat examen de admitere la Academia „Stefan Gheorghiu” – Bucuresti, unde a fost admis la cursuri de zi, iar la terminarea cursurilor a obtinut licenta în Stiinte Politice, iar la examenul de absolvire a obtinut nota 10. În anul 1976 a fost repartizat în muncã, la Comitetul Judetean de Partid, Vaslui. Aici a desfãsurat activitãti în mai multe comune, ce vizau rezolvarea de probleme social – economice, cu care se confruntau în acea perioadã, ca de exemplu: dezvoltarea social­ economicã a acestora, rezolvarea încadrãrilor specialistilor din agriculturã, a cadrelor didactice si a celor din sãnãtate, asigurându-le conditii de viatã si de locuit în comune, atât pentru ei, cât si pentru familiile lor, fapt pentru care a reusit sã rezolve multe din acele probleme.

Ion Oancea a ajuns, în 1977, prim vicepresedinte al Bârladului

Nu dupã mult timp, adicã în luna septembrie a anului 1977, a fost chemat din teren la Secretariatul Comitetului Judetean Vaslui. Aici a fost invitat de cãtre Primul Secretar al Judetului Vaslui, care i-a spus transant: „Tovarãse Oancea, urmare a faptului ca ai muncit bine la Bârlad, când ai fost la tineret, bârlãdenii te cer înapoi ca sã lucrezi la Primãria Bârlad, ca Prim Vicepresedinte”. Nu i s-a cerut pãrerea, nici consimtãmântul, ci i s-a spus, ca „asa s-a hotãrât ca sã meargã acolo ca un tânãr harnic, priceput, devotat sperând sã nu-i facã de rusine si urându-i succes! „Nu a spus decât: „Multumesc si sper sã nu vã dezamãgesc!”. Pentru dânsul, situatia de la Bârlad – economicã, socialã, necazurile oamenilor, problemele orasului erau cunoscute. Era o persoanã respectatã în rândul colectivelor de oameni din întreprinderi, scoli, sãnãtate etc. Si bine vãzut de cãtre bârlãdeni, deci nu i-a fost greu ca sã se integreze din nou, în problemele de conducere si de rezolvare a marilor rãspunderi, ce le presupunea acea functie, la primãrie. La început i-a fost oarecum greu, pentru cã familia era la Vaslui. Necazurile provocate de cutremurul din martie 1977 asupra localitãtii si, deci, a oamenilor, erau destul de puternice: case dãrâmate, locuri de muncã lipsã, scoli si alte institutii locale, inclusiv Primãria au fost afectate de cutremur, problemele de aprovizionare ale orasului, pentru cã era iarnã, cãldura pentru populatie în apartamente, iluminatul stradal degradat si multe altele, toate au apãsat puternic asupra Primãriei si a lui, ca atare. Cu toate acestea, nu a dezarmat. A fost ajutat pentru rezolvarea acestor probleme de colectivele de conducere ale unitãtilor, cât si ale aparatului propriu din Primãrie, lucrând chibzuit, organizat, dând dovadã de multã întelepciune si încredere. Pe baza programului de sistematizare a orasului, dupã multi ani, Bârladul s-a transformat dintr-un oras cu clãdiri vechi, strãzi înguste, prãfuite, unitãti comerciale mici, cu o piatã comercialã insalubrã, într-o localitate corespunzãtoare secolului XX.

Marile realizãri fãcute în epoca de aur, sub bagheta lui Ion Oancea

Toate acestea si multe altele s-au aflat pe agenda de lucru a primãriei, dar mai ales în subordinea dânsului, în primul rând, care luate cu calm, rãbdare si întelegere si cu sprijinul organelor judetene, au început sã fie rezolvate, dar în spatele lor a existat si depunerea unui mare efort: „nopti albe” cum însusi spunea, petrecute în sedinte, discutii, analize, planuri, mãsuri care, în final, s-au soldat cu multe rezultate. În aceastã perioadã a sustinut si unele examene de diferentã la Facultatea de Filosofie – Sociologie , Iasi­ pe care a promovat-o si astfel a obtinut atestatul de sociolog. Desi a fost cea mai grea perioadã din viata sa, nu s-a dat bãtut si o socoteste ca fiind „cea mai plinã de satisfactii ” în depãsirea momentelor grele pe care le-a trãit în cei 13 ani, cât a fost la conducerea Primãriei Bârlad. Are deplina multumire cã a lãsat în istoria Bârladului si un pic de ” transpiratie fizicã si intelectualã „, care se vãd si astãzi se vor vedea multe decenii de acum înainte. Astfel, a contribuit din plin la conturarea celor douã cartiere Garã si intrarea de la Tecuci – Galati, cât si a zonei centrale prin construirea a peste 13.000 apartamente cu spatii comerciale si prestãri servicii la parter, unde locuitorii se bucurã de conditii normale de viatã si de locuit. Prin aceasta, a înlãturat aproape în totalitate dezastrele provocate de cutremurele din martie 1977 si august 1986. Apoi a fost construit magazinul General Bârladul, Piata Agroalimentarã ca unitãti reprezentative ale comertului modern bârlãdean, dupã care au mai fost construite si câteva depozite pentru mãrfuri industriale, produse alimentare, pentru legume – fructe si unul pentru reteaua Cooperatiei de consum, în vederea aprovizionãrii cu produse alimentare si industriale a cooperativelor din comunele din partea de sud a judetului.-A rezolvat în bune conditii aprovizionarea cu apã potabilã, prin aductiune de la Cuibul Vulturilor si construirea a 10 puturi de mare adâncime pe ruta Tutova – Bârlad, ceea ce a fãcut ca în present, locuitorii bârlãdeni sã aibã apa la robinet 24 din 24 de ore, nu 4-6 ore/zi cum a fost înainte.-A realizat cu mari eforturi Termoficarea Bârladului începând din partea de Nord pânã la Centrul de transfuzii.-Eforturi deosebite au fost depuse si pe linia dezvoltãrii sistemului de învãtãmânt prin construirea unei scoli cu 16 sãli de clasã, în cartierul Garã si îmbunãtãtirea celorlate 10 scoli existente, pentru conditii normale de învãtare.

Sediul Politiei, al Pompierilor si al Judecãtoriei sunt edificiile care s-au fãcut pe semnãtura lui Ion Oancea

REALIZÃRI…Urmare a cutremurului din 1977, când au fost distruse sediul Politiei, Pompierilor si Judecatoria, s-au construit unitãti noi, moderne, care satisfac si astãzi, în bune conditii, cerintele cetãtenilor. O atentie deosebitã a fost acordatã si îmbunãtãtirii aspectului edilitar gospodãresc, prin plantarea în fiecare an, în zonele nou construite, a copacilor ornamentali, a zonelor verzi, dar mai ales a Parcului Teatrului ” V.I.Popa” si a Grãdinii Publice, care, în prezent sunt puncte de atractie a populatiei. Ca urmare a dezvoltãrii zonei îndustriale, în special a I.R.B., cât si construirea de unitãti economice ca I.E.P.A.M., VIGONIA, Intreprinderea de Pietre Abrazive, a acordat o atentie deosebitã construirii de cãmine de nefamilisti, cu o capacitate de peste 2.500 de locuri pentru tinerii absolventi din învãtãmântul superior si profesional, cât si construirea unei cantine, la care acestia aveau asiguratã masa de 3 ori pe zi, contra-cost. Întrucât în partea de sud a municipiului este o baltã si o lizierã de salcâmi, si-a propus sã valorifice aceastã zonã, prin construirea unui debarcader, pentru plimbarea cu barca pe lac si a unui hotel cu restaurant, pe care presedintele de atunci, al Cooperatiei de Consum, Paul Niculescu Mizil, în una din vizitele sale în judet, a vizitat zona, i-a acceptat solicitarea fãcutã de a se construi în acea zonã, pe investitia Centro Coop. S-a reusit astfel construirea unui hotel si a unui restaurant, cât si amenajare partialã a luciului de apã, dar nu s-au mai realizat si alte lucrãri, deoarece a venit Revolutia de la 1989. S-a reusit ca populatia Bârladului sã creascã de la 44.104 locuitori în anul 1968 la 75.843 în anul 1989. Toate acestea si multe altele au fost fãcute cu mari eforturi din toate punctele de vedere, pentru cã judetul Vaslui si municipiul Bârlad nu dispuneau, ca alte judete, de fabrici de ciment, balastiere si alte materiale de constructii. În prezent era pensionar, sotia de asemenea, au doar o fiicã, care este profesor la Liceul Tehnologic „AL.I.Cuza” din Bârlad si este cãsãtoritã cu preot – militar al Garnizoanei Bârlad, au împreunã un bãiat de 24 de ani, student, fiind si singurul nepot.