RECUNOȘTINȚĂ… Ținutul Vasluiului a dat țării multe personalități, care au marcat prin munca, harul și geniul lor aproape toate domeniile esențiale ale vieții! Aproape că nu e comună în Vaslui, care să nu aibă măcar un fiu de seamă, care să îi fi purtat numele cu cinste și să îi fi făcut mândri pe localnici. La Șuletea, de pildă, ieri s-au sărbătorit 145 de ani de la nașterea unui prozator celebru, care avea să devină unul dintre membrii fondatori și primul secretar al Uniunii Scriitorilor din România. A fost, de asemenea, și un ziarist de excepție, la „Semănătorul”, publicația condusă în acea perioadă (1904) de marele cărturar Nicolae Iorga. A înființat Asociația Studenților Creștini Tutoveni „Al. Vlahuță”, dar și Societatea Culturală „Iuliu A. Zanne”, reprezentată de ziarul „Glasul Nostru”. Ca un omagiu pentru toată contribuția culturală a prozatorului Virgil Caraivan, începând din anul 2002, la inițiativa directorului din acea perioadă a Căminului Cultural din Șuletea, Silviu Popa, an de an se organizează manifestări culturale de cinstire a memoriei acestei personalități de nivel național. După ce s-a stins din viață directorul Silviu Popa, tradiția manifestărilor culturale a fost dusă mai departe de învățătorul Nicușor Apostol.
Dacă am avea ocazia să omagiem o personalitate, fără să stăm pe gânduri am vorbi de Virgil Caraivan. Nu pentru faptul că este o personalitate a comunei Șuletea, ci pentru povestea comorii de la „Movila Roșie”, despre care ne-a vorbit un alt om deosebit, prof. Valentin Rășcanu, care este acum cadru didatic la Liceul Tehnologic din Puiești, născut și crescut în comuna Șuletea. Povestea cu movila chiar există în realitate, însă nimeni nu înțelege de ce este roșie. Iată ce spune prof. Valentin Rășcanu despre nuvela „Movila Roșie”, scrisă de șuleteanul Virgil Caraivan.
«Cel puțin de două ori pe an, parcurgeam acest drum pe Valea Jigaliei, între satele Rășcani și Giurcani, la bunica din partea mamei. De fiecare dată când ne apropiam de movilă, probabil mama observa că priveam des în direcția ei, începea povestea și de fiecare dată îmi părea mai interesantă! Mai mult ca sigur făcea acest lucru ca drumul să-mi pară mai ușor, pentru că nu eram întotdeauna încântat de acest drum lung și obositor. Mulți ani, am trăit cu impresia că era o legendă locală, probabil inventată la serile de clacă sau de cineva necunoscut ,dar priceput în arta povestirii . Îmi tot spuneam că ar trebui să scriu povestea pentru că era interesantă și cred că, de fapt, are și o morală! Am reușit în final să o scriu și chiar să o continui deoarece în anii 1990, pe vârful movilei a apărut o sondă și am înțeles că există totuși o comoară! Cîțiva ani mai târziu, adunând informații pentru a scrie o monografie a comunei, l-am cunoscut pe dl. Ing. Popa Longin, care mi-a împrumutat un număr original al revistei „ Răzeșul”, unde am descoperit povestea „Movila Roșie” și, implicit, pe autorul Virgil Caraivan. Sentimentele erau oarecum amestecate, dezamăgit că nu eram primul care s-a gândit să o scrie, dar și bucuros că, în sfârșit, am aflat autorul și nu era o persoană oarecare! Astăzi sunt ceva mai departe de locurile natale, dar pasiunea pentru comori este tot mai intensă și încerc să o distribui cât mai mult cu putință, fiind recunoscător celui ce mi-a insuflat-o! Mulțumesc, domnule Virgil Caraivan!».
Despre Virgil Caraivan și „Movila Roșie” ne spune și înv. Nicușor Apostol
Și învățătorul din comună, Nicușor Apostol, la aniversarea a 145 de ani de la nașterea celui mai iubit fiu al comunei Șuletea, Virgil Caraivan, a scris cteva rânduri. Le redăm mai jos: «Scriitor, publicist și agricultor este prezentarea cărturarului șuletean Virgil Caraivan, pe bustul din fața edificiului Muzeului din satul de baștină, al maturității și bătrâneții, Suletea. Născut la 8 februarie 1879, destinul povestitorului, a cărui memorie este celebrată în fiecare an la început de februarie, a fost unul al dăruirii și sacrificiului pentru neam și luminarea sa prin cunoaștere și cultură. Cel mai cunoscut dintre volumele publicate este „Movila Roșie” (1913, Bârlad, Tipografia Nouă Toricelli Slobozeanu). Povestirea care dă titlul volumului este unul dintre reperele lecturilor celor care nu l-au uitat. Legende păstrate din bătrâni amintesc culmea situată deasupra satului Jigălia, unde comori neprețuite au fost ascunse de cei care le dețineau cândva, în vremuri demult apuse Incursiunile localnicilor, inclusiv ale copilului viitor scriitor și om de cultură, în locul viselor despre bogății fără de asemănare, la Movila Roșie, au parte de surprize nebănuite. Focul izvorât din măruntaiele locului reușește mereu să apere comorile de căutătorii lor și alte duhuri în căutare și acestea. Movila Roșie păstrează și astăzi misterul și aerul de legendă, iar Virgil Caraivan ne este și astăzi, șuletenilor și celor care l-au descoperit prin scrisul său, neprețuit și sacru precum comoara din dealul de deasupra Jigăliei, Movila Roșie. Fie-i memoria veșnică!».
