spot_img
spot_img
2.2 C
Vaslui
27-nov.-2024
spot_img
spot_img

Pe urmele Elenei Cuza, la Solesti: 165 ani de la momentul în care a devenit prima Doamnã a României

- Advertisement -

ISTORIE… Vasluienii sãrbãtoresc mâine Unirea Principatelor Române. Se împlinesc 165 de ani de la momentul alegerii lui Alexandru Ioan Cuza domn al Moldovei si al Tãrii Românesti, primul mare pas spre înfãptuirea României Mari. În comuna vasluianã Solesti, 24 ianuarie are o semnificatie specialã: este ziua în care Elena Cuza, fiica marelui postelnic Iordache Rosetti si a Catincãi Sturza, a devenit prima doamnã a României. Elena a copilãrit la Solesti, s-a cãsãtorit cu Alexandru Ioan Cuza în biserica construitã de familia ei lângã conac si a fost înmormântatã în curtea acesteia, asa cum si-a dorit: cu ceremonial religios simplu si fãrã onoruri oficiale. Într-o scrisoare trimisã mamei ei, aflatã la Solesti, aceasta i-a povestit cum a primit vestea cã Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei: „Providenta a vrut sã ne rãsplãteascã pentru modestia noastrã si sã ne ridice la un rang, pentru mine nemeritat. Fie ca Dumnezeu sã mã protejeze totdeauna si sã-mi dea tot ce trebuie pentru a merita tot timpul entuziasmul, bunãvointa si afectiunea cu care am fost primitã”. Doamna României va fi iubitã de elita tãrii, printre care Mihail Kogãlniceanu si Vasile Alecsandri, precum si de popor. „<Fãcutã>, prin constructie sufleteascã, sã se dãruiascã altora, devine o înteleaptã organizatoare a operei de ocrotire socialã. Înfiinteazã asezãminte de binefacere, printre ele azilul pentru copiii orfani, devenit Azilul Elena Doamna, este patroana a numeroase scoli, viziteazã spitale, închisori, aziluri de bãtrâni, dar si muzee. Problema sãnãtãtii publice si a culturii nationale rãmâne prioritarã”, scrie istoricul literar Maria Platon în cartea „Doamna Elena Cuza – un destin pentru România”. Când a trecut la cele vesnice, pe tot întinsul Moldovei, clopotele bisericilor si mãnãstirilor au bãtut îndelung, pentru ca „râul, pãdurea si muntele sã afle cã a murit Doamna Elena Cuza”. A fost înmormântatã la Solesti, în biserica de lângã conac, dupã ce sicriul cu trupul sãu neînsufletit a strãbãtut tot orasul Vaslui „îmbrãcat în haina de doliu”. Din pãcate, trecerea timpului si inactiunea autoritãtilor judetene si-au pus amprenta asupra Conacului în care a copilãrit Doamna României, astãzi aflat într-o stare avansatã de degradare. Mostenitoarele acesteia sunt de acord sã ajungã în posesia statului, însã doresc la schimb o despãgubire. În 2002 cereau 200.000 dolari. „O expertizã fãcutã în anul 2016 spune cã valoarea conacului se ridicã la 48.000 euro. Doamnele Ane-Marie Rosetti si Stephanie Rosetti doresc mai mult, însã noi nu putem sã plãtim decât suma stabilitã de un evaluator. Aici ne-am împotmolit. Nu stiu, vom mai discuta cu dumnealor, poate ajungem la un consens, pentru cã acest conac înseamnã foarte mult pentru comuna Solesti, este o parte importantã nu doar din istoria judetului, ci a întregii Românii”, a declarat Mona Bujor, primarul comunei.

Asezatã la 15 km nord-est de municipiul Vaslui, localitatea Solesti a dat României câteva personalitãti, cea mai importantã fiind Elena Cuza, prima doamnã a României moderne. S-a nãscut la data de 17 iunie 1825, în capitala Moldovei, Iasi, avându-i ca pãrinti pe postelnicul Iordache Rosetti si pe Ecaterina, fiica logofãtului Dumitrache Sturza, de la Miclãuseni. Familia Rosetti a dat tãrii mari dregãtori, demnitari si oameni de culturã, aceasta înrudindu-se cu marile familii boieresti: Catargi, Bals, Sturza si Cantacuzino. Iordache Rosetti era fiul marelui vornic cu acelasi nume din tinutul Vasluiului, care întãrea ramura bãrbãteascã a familiei Rosetti-Solescu. Marele vornic fusese foarte bogat, el stãpânind 29 de mosii care se întindeau pânã la Nistru. Acesta si-a pierdut averea prin diferite întâmplãri, dar si prin împãrtirea acesteia la numerosii sãi copii. La bãtrânete s-a stabilit la Solesti cu mama sa, vorniceasa Ecaterina Rosetti. Elena Rosetti a fost primul copil al lui Iordache si a Ecaterinei Rosetti, ea petrecându-si primii ani ai copilãriei la mosia de la Solesti, împreunã cu fratii sãi Costache, Zoe, Theodor si Dimitrie. Având o mamã autoritarã, Elena a fost puternic influentatã de ea în formarea personalitãtii, stãpânindu-se si cântãrind pânã la slãbiciune vorbele si faptele sale. Educatia începutã la familie în Solesti, sub îndrumarea mamei sale, a continuat-o la Miclãuseni, la resedinta bunicului Dumitrache Sturza, care avea o bogatã colectie de manuscrise si documente istorice vechi.

Elena avea o fire cu totul opusã sotului ei, fiind domoalã, timidã, lipsitã de încredere în fortele proprii, cumpãnitã si retrasã”

La 14 ani, Elena a plecat la Iasi, împreunã cu verisoarele sale, pentru a-si desãvârsi educatia. Acolo a intrat în anturajul rudelor de sânge si de aliantã, participând la sedinte de instructie si educatie, la saloane literare si societãti muzicale, sub îndrumarea unor specialisti adusi din Paris, Berlin si Viena. Frecventând cercurile de educatie si distractie din Iasi, Elena l-a cunoscut, la vârsta de 19 ani, pe Alexandru-Ioan Cuza, cu care apoi s-a cãsãtorit. „Evenimentul a avut loc la 30 aprilie 1 844, în biserica de pe domeniul postelnicului Iordache Rosetti din Solesti, într-un cerc restrâns. Numeroasele obligatii de serviciu, ce-i reveneau la judecãtorie, îl determinã pe Alexandru Cuza sã pãrãseascã în grabã Solestii, pentru a se deplasa la Galati. Aici, tânãra pereche va locui în casele postelnicului Ioan Cuza”, scrie profesoara Oltea Gramaticu Rãscanu în revista Acta Moldaviae Meridonalis. Potrivit acesteia, „Doamna Elena va înfrunta cu stoicism toate ingratitudinile provocate de un sot care si-a dovedit de multe ori, mai ales în tinerete, slãbiciunile pentru sexul frumos. Datoritã educatiei severe primitã de la mama sa, Elena avea o fire cu totul opusã sotului ei, fiind domoalã, timidã, lipsitã de încredere în fortele proprii, cumpãnitã si retrasã, gãsind consolare în citit si treburile casei, mai ales cã socrii erau mereu plecati la Iasi sau la mosia de la Bãrbosi, de lângã Husi, iar Alexandru era pasionat de treburile de la judecãtorie. Vizitele celor de acasã erau o adevãratã bucurie în aceastã viatã monotonã pe care o ducea tânãra sotie. Din scrisoarea trimisã mamei sale, Ecaterina Rosetti, la 25 mai/5 iunie 1 844, rezultã cã astepta cu nerãbdare sosirea fratilor ei, Constantin, Dumitru si Teodor, ca si a tatãlui ei, la Galati”, scrie profesoara Oltea Gramaticu Rãscanu în revista Acta Moldaviae Meridonalis. Elena nu frecventa societatea gãlãteanã, dar purta o corespondentã strânsã cu mama sa, cãreia îi solicita amãnunte despre viata de la casa pãrinteascã din Solesti. Sãrbãtorile prilejuite de Crãciun si Anul Nou 1845 le-a petrecut la Solesti, împreunã cu pãrintii si bunica sa. Dupã ce s-a întors la Galati, a primit trista veste a decesului bunicii Ecaterina si a tatãlui sãu.

Elena Doamna, cãtre Alexandru Ioan Cuza: „Fii vrednic de încrederea celor ce ți-au dat-o”

Dupã înãbusirea revolutiei de la 1848, Elena Cuza a dovedit cã poate actiona în momente de crizã. Pusã în fata unei situatii periculoase – „revolutionarii fugeau din Iasi spre Galati, urmãriti de oamenii domnitorului Mihail Sturdza”, ce ameninta siguranta sotului ei – Elena Cuza a dovedit o energie extraordinarã, initiativã si hotãrâre. A pornit singurã de la Solesti spre Galati, unde a mers sã îl vadã pe consulul britanic Cuninghan. Împreunã au pus la punct evadarea lui Cuza la Brãila. De acolo, au fugit la Cernãuti si mai departe la Viena si Paris. S-au reîntors în Moldova peste un an, când venise domn Grigore Ghica. Dupã numirea lui Alexandru-Ioan Cuza în functia de loctiitor al hatmanului Militiei din Moldova, Elena s-a mutat la Iasi, în toamna anului 1858. Alegerile din 5 ianuarie 1859 i-au dat prilejul Elenei sã-l încurajeze pe sotul sãu: „Esti bun, Mãria ta! Esti întelept si-ti iubesti mult neamul. Cu aceste însusiri, poti stãpâni fãrã teamã si o împãrãtie. Fii vrednic de încrederea celor ce ti-au dat-o !”. Fire timidã si retrasã, Elena Cuza s-a adaptat mai greu noii situatii dar, cu sprijinul moral al mamei sale, a reusit sã facã fatã îndatoririlor de principesã domnitoare. Elena a luat sub patronajul sãu scolile din Moldova, precum si institutiile de binefacere si culturã pentru educatia populatiei sãrace.

A crescut copiii amantei Maria Obrenovici si i-a iubit ca si cum ar fi fost ai ei: „Sunt fericirea mea si speranta mea în viitor”

Rivala care i-a fãcut viata nefericitã a fost Maria Obrenovici, fiica lui Costin Catargi, vãduva lui Efrem Obrenovici si mama lui Milan, viitorul rege al Serbiei. Cu 10 ani mai tânãrã decât Elena, aceasta l-a sedus pe Alexandru Ioan Cuza, iar Elena a preferat sã-si gãseascã linistea interioarã într-un nou exil la Paris. A revenit în tarã la îndemnurile lui Vasile Alecsandri, în primãvara lui 1862. În anul 1864 domnitorul l-a adus la palat pe fiul sãu Alexandru, copilul fãcut cu Maria Obrenovici, si l-a prezentat sotiei sale ca pe un orfan salvat de la înec (în acel an fuseserã inundatii în Dâmbovita, n.r.), pe care urma sã îl tinã pânã la gãsirea pãrintilor. Aceastã minciunã o revoltã pe Elena, cãci ea stia despre cine era vorba si l-a înstiintat pe domnitor cã preferã despãrtirea, sãtulã fiind de glumele fãcute pe seama tolerantei ei. Vãzând însã recunostinta si admiratia tãranilor din Ruginoasa fatã de ceea ce înfãptuise Cuza, aceasta consimti în cele din urmã sã îl înfieze. În 1865 i-a urmat un altul, Dimitrie. Elena nu putea avea copii, prin urmare, trecând peste resentimente, nu doar cã i-a înfiat pe cei doi bãieti ai domnitorului, dar i-a iubit si i-a crescut de parcã ar fi fost ai ei. „Sunt fericirea mea si speranta mea în viitor”, spunea Elena Cuza. „Nu a fost sã fie asa. Soarta hotãrâse altfel. Aflati la studii, la Paris, ei îsi risipesc viata si banii în petreceri si jocuri de noroc. Dimitrie va sfârsi prin a se sinucide, iar Alexandru (Sasa), pe care mama îl vedea print mostenitor, se va întoarce bolnav în tarã, pentru a pune stãpânire pe palatul de la Ruginoasa”, povesteste Maria Platon în cartea „Doamna Elena Cuza – un destin pentru România”. Pentru cã Alexandru Ioan Cuza nu renuntase la Maria Obrenovici, desi familia Elenei a insistat sã divorteze de sotul necredincios, Elena Doamna l-a urmat, împreunã cu copiii, la Viena, Florenta si Heidelberg. În luna aprilie 1869, Elena a revenit la Solesti, întrucât mama sa era grav bolnavã. La scurt timp, aceasta si-a dat sufletul în bratele fiicei iubite. Dupã înmormântare, Elena s-a întors la Doblin, în Austria, lângã sotul ei, revenit la vechea dragoste. Dorind sã asigure o educatie aleasã copiilor, familia Cuza s-a mutat în anul 1873 în Germania, la Heidelberg. Rãcind în momentul trecerii muntilor Alpi, Alexandru-Ioan Cuza a decedat la data de 15 mai 1873, la ora 1:30, la trei zile dupã sosirea la Heidelberg. Elena Cuza a rãspuns personal celor care au trimis telegrame de condoleante, lãudând faptele domnului Alexandru-Ioan Cuza, care l-au asezat în rândul personalitãtilor marcante ale României moderne.

Corpul neînsufletit al Domnitei, întâmpinat în gara Vaslui de corul Societãtii „Lira”, care a intonat imnul „Hristos a Înviat”

Elena a trecut ultima datã prin Solesti în anul 1895, ea vizitându-si nepotul, Gheorghe Rosetti, fost ambasador al României la Sankt Petersburg si pe sotia sa, Olga, fiica fostului ministru de externe al Frantei, De Gers. Deceptionatã, Elena Cuza s-a stabilit în anul 1903 la Piatra Neamt, într-o cãsutã modestã, ea fiind însotitã de o cameristã. Pânã la sfârsitul vietii a trãit modest, dedicându-se operelor de binefacere. În zorii zilei de 2 aprilie 1909 a încetat din viatã, la vârsta de 84 de ani. Într-un raport al Protoieriei Vaslui, citat de Maria Popa si Doina Rotaru în revista Acta Moldaviae, a fost descrisã înmormântarea Doamnei Elena Cuza, un „model de credintã, virtute si patriotism”, care „va trãi în inima poporului român, cât timp va exista”: „În dimineata zilei de 4 aprilie, „trenul special care aducea de la Piatra Neamt corpul neînsufletit al Domnitei si pe membrii familiei ei” a fost întâmpinat în gara Vaslui de corul Societãtii „Lira”, care a intonat imnul „Hristos a Înviat” si s-a rostit un „Trisaghion” de cãtre protoiereu. Sicriul din lemn (de stejar masiv) cu trupul neînsufletit a fost transportat cu un car funebru, care a strãbãtut orasul Vaslui, „îmbrãcat în haina de doliu” (str. Ștefan cel Mare), în sunetul clopotelor de la toate bisericile din oras si din întreaga eparhie, însotit de membrii familiei, mari personalitãti si locuitorii localitãtilor strãbãtute. (…) Trupul neînsufletit al Doamnei Elena Cuza, îmbrãcat într-o rochie simplã de culoare neagrã, a fost depus în „groapa boltitã” a mamei sale din fata bisericii”, se aratã în articolul „Contributia familiei Rosetti-Solescu la viata religioasã a satului Solesti”, semnat de Maria Popa si Doina Rotaru în revista Acta Moldaviae (2017).

Conacul în care a copilãrit Elena Cuza, lãsat în paraginã

Potrivit mai multor surse istorice, la data nationalizãrii, Conacul Rosetti-Solescu era în stare bunã. Chiar în 1949, proprietarul Theodor Roseti îi fãcuse „mici reparatii”. „În perioada 1949-1977, clãdirea a fost folositã ca scoalã generalã, bine utilizatã si întretinutã. În urma cutremurului din 1977, aceasta a fost puternic deterioratã. Au fost afectate în mare mãsurã zidurile exterioare si, mai ales, parterul clãdirii, terasele si acoperisul. Ca urmare a acestui fapt si tinându-se cont de valoarea istoricã a monumentului, în 1978, Sectia de proiectare a Consiliului Popular al Judetului Vaslui a întocmit un proiect de consolidare si reparatii capitale. În avizul transmis prin adresa nr. 4.672 din 08.03.1979, Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste impunea ca lucrãrile de restaurare, în valoare de 1.408.000 lei, sã respecte toate detaliile originare de constructie si decoratie, iar tencuielile exterioare si interioare sã fie execute numai cu var, fãrã adaos de ciment. Lucrãrile necorespunzãtoare (fãrã a se tine seama de proiect si de conditiile impuse prin aviz), întreprinse de cãtre Cooperativa Judeteanã „Constructorul” Vaslui în anii 1979-1980, au fost sistate de Comitetul de Culturã si Educatie Socialistã si Muzeul Judetean Vaslui, în calitate de beneficiari. Prin decizia Consiliului Popular al Judetului Vaslui, nr. 324 din 29 iulie 1983, monumentul a trecut în administrarea operativã a Trustul I.A.S. Vaslui, care a întreprins o serie de interventii brutale, mutilând, în special, finisajele exterioare”, scrie Maria Popa în cartea „Doamna Elena Cuza – un destin pentru România”. În anul 2001, monumentul a fost înscris în inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Solesti. În anul 2002, mostenitorii ultimului proprietar, Theodor Rosetti (fratele Elenei Cuza – n.r.), Anne Christine Rosetti, Stephane Rosetti-Solesco si Claudia Paulus-Amashaufer, au solicitat restituirea în naturã sau în echivalent bãnesc la pretul real de circulatie a imobilului. În 2016, s-a hotârât restituirea în naturã a conacului doar cãtre primele douã mostenitoare, în cazul celei de-a treia, stabilinându-se cã „nu are vocatie succesoralã de la Theodor Rosetti-Solescu”. „În prezent, conacul Rosetti-Solescu se gãseste într-o stare avansatã de degradare. Peretii portanti prezintã fisuri si dislocãri, urmare a cutremurelor din 1977 si 1990. Acoperisul din zona de sud-est este distrus de intemperii, iar terasa de pe fatada de vest este prãbusitã. Învelitoarea îmbãtrânitã si deterioratã faciliteazã pãtrunderea apelor rezultate din precipitatii, accelerând procesul de degradare. Planseele sunt fisurate si partial dislocate. Pardoselile, tâmplãria si sobele de teracotã sunt disparate, iar instalatia electricã distrusã”, se aratã într-un raport al DJC Vaslui.

Primarul comunei Solesti: „ne dorim sã putem reda conacului strãlucirea de altãdatã”

Mona Bujor, primarul comunei Solesti, a explicat situatia litigiului cu mostenitoarele Conacului Rosetti-Solescu. „Toatã lumea ne întreabã ce se întâmplã cu conacul, de ce nu facem un proiect de reabilitare a acestuia. Noi ne dorim sã îi putem reda strãlucirea de altãdatã, sã îl putem reabilita si sã devinã un obiectiv turistic, pentru cã reprezintã o parte importantã din istoria judetului nostru, însã lucrurile nu sunt atât de simple. Conacul a fost atribuit mostenitoarelor, doamnele Ane-Marie Rosetti si Stephanie Rosetti, trebuie sã facem predarea de amplasament. Era programatã în luna decembrie, însã a intervenit ceva la domnul avocat care le reprezintã si s-a amânat. Consiliul Judetean si Guvernul au fost de acord sã ne sprijine financiar. Însã nu putem cumpãra la valoarea pe care o doresc dumnealor. O expertizã fãcutã în anul 2016 spune cã valoarea conacului se ridicã la 48.000 euro. Doamnele Ane-Marie Rosetti si Stephanie Rosetti doresc mai mult, însã noi nu putem sã plãtim decât suma stabilitã de un evaluator. Aici ne-am împotmolit. Nu stiu, vom mai discuta cu dumnealor, poate ajungem la un consens, pentru cã acest conac înseamnã foarte mult pentru comuna Solesti, este o parte importantã nu doar din istoria judetului, ci a întregii Românii”, a declarat Mona Bujor, primarul comunei.

Matei Stoenescu, avocatul mostenitoarelor Rosetti: „familia este de acord sã redea conacul circuitului public, însã doreste o despãgubire”

Mostenitoarele familiei Rosetti nu au ajuns niciodatã în Solesti, pentru a vedea conacul, însã din partea lor au venit, la un moment dat, câteva rude. „Îmi aduc aminte cã au fost câteva rude, le-a însotit la conac si au rãmas dezamãgite de ceea ce au gãsit. Au crezut cã gãsesc un conac functional”, a declarat Costel Adam, directorul Cãminului Cultural „Elena Cuza” Solesti. Contactat telefonic, avocatul Matei Stoenescu, cel care le-a reprezentat în instantã pe mostenitoare, a declarat cã urmeazã sã revinã la Solesti pentru a se face punerea în posesie. Întrebat ce se va întâmpla cu conacul, acesta a dat de înteles cã situatia rãmâne, cel putin pentru o vreme, incertã. „Nu stiu ce se va întâmpla. Ideal ar fi sã fie redat circuitului cultural turistic în zonã, sã se încerce o formã de renovare a acestui conac. A fost o discutie, la un moment dat, cu fostul presedinte al Consiliului Judetean (CJ), domnul Dumitru Buzatu, voia ca judetul sã achizitioneze conacul de la clientii mei, ca mai apoi sã fie redat publicului într-un circuit socio-cultural si turistic. Cred cã varianta aceasta este acum în „stand-by” din motive pe care le cunoaste toatã lumea, nu stiu dacã urmãtorul presedinte CJ va agrea aceastã variantã, însã vom vedea”, a declarat avocatul Matei Stoenescu. De asemenea, acesta a explicat si de ce mostenitoarele nu sunt de acord cu expertiza fãcutã în 2016, potrivit cãreia valoarea conacului este de doar 48.000 euro. „Expertiza a fost fãcutã prin raportare la valoarea actualã a conacului, însã aceasta nu este o manierã corectã. Dacã s-ar fi respectat legea si ar fi fost redat familiei în anul 2002, când a fost revendicat, s-ar fi putut ocupa de el si nu ar fi ajuns sã arate ca în prezent. Autoritãtile l-au lãsat sã ajungã în stadiul acesta, iar acum practic plãtesc doar cãrãmizile. Prin urmare, conacul trebuie evaluat la valoarea lui din 2002, desigur, cu aplicarea unui grad de uzurã. Fiind inclus în lista monumentelor istorice, nu trebuia sã ajungã în acest stadiu. Stiu cã doamna primar s-a luptat pentru acest conac, a fãcut mai multe demersuri pentru reabilitarea lui, dar Ministerul Culturii s-a opus. Un monument istoric nu poate fi reabilitat decât cu autorizare din partea Ministerului Culturii, care de altfel trebuie sã si aloce fondurile. Familia Rosetti este de acord sã redea conacul circuitului public, însã doreste o despãgubire, este si normal atât timp cât trebuia sã îl primeascã din anul 2002. Cel mai probabil, va urma o nouã evaluare a conacului si a parcului de lângã acesta”, a explicat avocatul Matei Stoenescu.

- Advertisement -
spot_imgspot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.