Olimpicul Mihnea Sandu, şeful de promoţie al Liceului „Mihail Kogălniceanu” – Gimnaziu. Are 10 pe linie!

OLIMPIC… Mihnea Sandu este seful de promotie al gimnaziului care functioneazã în cadrul Liceului „Mihail Kogãlniceanu”. Acesta a terminat cei patru ani de scoalã cu media 10 pe linie, dar si cu multe participãri la concursuri si olimpiade scolare. În clasa a VIII-a, a reusit sã se califice la trei olimpiade – la Fizicã, la Matematicã si la Stiinte pentru juniori. Cel mai important premiu l-a obtinut în urmã cu câteva luni: medalie de bronz la Olimpiada Nationalã de Matematicã. Luna urmãtoare, pe 26 iulie, Mihnea urmeazã sã reprezinte Vasluiul la Olimpiada Nationalã de Juniori, o competitie grea, care reuneste trei discipline – Fizicã, Chimie si Biologie. „Gimnaziul este descris de multe ori ca o etapã destul de grea. Nu spun cã pentru mine a fost usor, cã nu a fost, însã nici nu pot sã zic cã a fost extrem de greu. Într-adevãr, a trebuit sã învãt la fiecare materie, dar lucrul acesta cred cã e foarte important în formarea mea de viitor adult”, a spus Mihnea. Elevul este, însã, pasionat si de istoria religiilor si filosofie, domenii pe care le considerã foarte importante în dezvoltarea personalã a unui om: „îmi place foarte mult istoria religiilor, dar nu neapãrat dintr-un punct de vedere religios, nu e vorba de a-mi declara credinta, ci pentru cã pune în discutie diversitatea religioasã. Reprezintã un subiect care ar trebui discutat mai mult în scoalã, nu pentru a impune anumite dogme, ci pentru a crea dezbateri, discutii care ne pot ajuta în dezvoltarea noastrã personalã”, a povestit seful de promotie.

Mihnea este un elev modest si sociabil, iar asa îl descrie toatã lumea. „Este un copil exceptional, un talent curat. Nu este foarte bun doar la disciplinele de real, la care este olimpic, ci si la istorie, este iubitor si de filosofie. A avut numai 10 pe linie, iar clasa îl recunoaste de cel mai bun. Si ceilalti elevi sunt foarte buni, foarte constiinciosi, însã el este detasat în vârf. Este foarte frumos crescut, un copil educat, iar aici e meritul pãrintilor”, a declarat dirigintele lui Mihnea, prof. Tiberiu Dogariu. Faptul cã provine dintr-o familie înstãritã nu l-a transformat pe acesta într-un copil de bani gata, ci dimpotrivã, l-a fãcut sã fie responsabil si dornic sã reuseascã în viatã prin propriile sale forte. În clasa a V-a si-a setat un obiectiv: sã finalizeze gimnaziul cu media 10. Si a reusit. „De fapt, cred cã în clasa a II-a a fost, cu adevãrat, momentul în care am constientizat cã am un foarte mare potential si vreau sã fiu pe locul I. Am primit atunci o diplomã pe care scria „campionul clasei” si mi-am zis cã trebuie sã duc mai departe acest titlu”, a povestit Mihnea.

Mihnea, olimpicul la matematicã, pasionat de filosofie

Un rol foarte important în dezvoltarea sa, precum si în reusitele sale scolare, îl reprezintã filosofia. „În clasa a V-a, am citit prima carte care m-a introdus în filosofie. „Ce înseamnã oare toate acestea?” de Thomas Nagel, care mi-a deschis orizontul gândirii. Filosofia este privitã ca fiind opusã materiilor reale, dar din punctul meu de vedere filosofia m-a învãtat cum sã învãt. Am auzit multe argumente în favoarea învãtãrii limbii latine, odatã ce o stii, înveti mai usor alte limbi strãine. Acelasi lucru se întâmplã si aici, când reusesti sã jonglezi cu anumite subiecte abstracte, înseamnã cã poti sã rezolvi si anumite subiecte din sfera materiilor reale. Cu alte cuvinte, cu filosofia mi-am antrenat mintea. În clasa a V-a, când citeam, încercam sã integrez ideile gãsite în viata mea, dar nu e neapãrat cea mai bunã variantã, pentru cã sunt foarte multe opinii contradictorii în filosofie. Eu am anumite idei formate, când citesc îmi formez un spectru: sunt de acord sau nu sunt de acord cu ideile filosofului respectiv. Nu iau tot ce scrie într-o carte ca fiind lege”, a povestit Mihnea.

Cum îl ajutã filosofia sã exceleze la scoalã: „m-a ajutat sã fac conexiuni între discipline”

Acesta a mãrturisit cum a integrat filosofia în viata sa: „pe mine m-a ajutat sã fac conexiuni între discipline. Cred cã ar trebui sã se punã mai mult accent pe acest lucru în scoalã. Spre exemplu, geografia contine anumite elemente complementare pentru istorie, chimia pentru biologie, matematica pentru fizicã. La scoalã, manualele impun anumite puncte de vedere. Nu cred cã ar trebui transcrise în caiete aceste puncte de vedere cuvânt cu cuvânt, ci ar trebui sã devinã subiectul unor noi discutii. Este adevãrat cã în matematicã existã obiectivitate, nu poti sã spui cã 1 plus 1 fac 11. Dar chiar si aici ar trebui încurajatã creativitatea, pentru cã existã mai multe moduri de rezolvare la unele probleme. Existã unele probleme de inegalitãti care par algebrice, dar se pot rezolva prin geometrice. Lucrul acesta nu prea e încurajat, doar la olimpiadã se apreciazã un alt tip de gândire, mai flexibil. Pânã la urmã, în viatã nu vor apãrea probleme dintr-o anumitã materie, ci vor apãrea probeme care necesitã cunostinte din mai multe discipline. Majoritatea intelectualilor cunoscuti erau buni pe mai multe domenii, desigur, unul dintre ele era mai aprofundat”, a mai povestit Mihnea. „Vreau ca la liceu sã mã pot axa pe matematicã, fizicã si alte materii reale, pentru a putea ulterior sã mã dezvolt si profesional. Vreau sã mai citesc texte filosofice pentru a mã dezvolta personal, a-mi întãri capacitatea de a face conexiuni, de a socializa si purta anumite discutii”, a mai adãugat elevul.

Discursul lui Mihnea, sustinut la festivitatea de absolvire a gimnaziului

La festivitatea de absolvire, Mihnea a avut un discurs foarte bun, apreciat atât de profesori, cât si de colegi. Îl redãm în rândurile urmãtoare: „Stimati profesori, dragi colegi, iubiti pãrinti, îmi încep discursul astfel: «Cogito ergo sum», «Gândesc, deci exist». Am auzit pentru prima datã acest citat faimos, spus de Rene Descartes, în clasa a V-a, la începutul gimnaziului. Acest dicton m-a fascinat foarte mult deoarece exprima atât de multe idei prin doar trei cuvinte. Exprimã întreaga fundatie a miscãrii rationaliste, care sustine faptul cã adevãrul poate fi aflat doar prin ratiune. În clasa a V-a am început sã citesc despre filosofie pentru a îmi mãri cultura generalã. De ce? Pentru a învãta cum sã învãt. Deoarece cea mai buna metodã de a învãta este prin conexiuni. Toate materiile, toate subiectele sunt interconectate. Astfel, în acesti patru ani, mi-am mãrit cultura generalã si am realizat conexiuni nenumãrate si profunde în cadrul scolii. Datoritã profesorilor, mi-am putut construi baza cunostintelor. Ei ne-au predat cu pasiune si rãbdare adevãrurile realitãtii în care trãim. Ei sunt adevãratii arhitecti ai viitorului, însã este frumos sã îi privim si ca oameni. Datoritã colegilor am învãtat sã devin un om printre oameni. Am învãtat sã vorbesc, am învãtat sã-mi tin spatele drept, capul sus si mintea deschisã. Le urez mult succes în continuare! Datoritã pãrintilor mi-am putut realiza toate activitãtile propuse stiind cã voi fi sustinut si iubit. Am avut privilegiul de a-mi alege singur calea în viatã si de a fi condus pe aceasta de cãtre ei. Mã simt onorat sã mã aflu astãzi în fata dumneavoastrã. Vã multumesc pentru ajutorul acordat. M-ati fãcut sã realizez cã în viatã cea mai importantã armã este cunoasterea si cã un om nu poate sã trãiascã fãrã sã gândeascã, fãrã sã învete. Asa cã astãzi eu inversez citatul „Gândesc, deci exist” si declar «Exist, deci gândesc»”.