•după trei ani de procese, Parohia Precista Mare a cîstigat spitalul vechi•asezămîntul va fi destinat amenajării unui adăpost pentru bătrîni•firmele Turoag si Hanu Ancutei, administrate de Elena Nusa Chiriac care au încheiat un contract de concesiune cu biserica Mare ar fi vrut să facă din clădire un Palat Musatinilor•
Spitalul vechi a fost cîstigat în instantă de Parohia Precista Mare, după trei ani de luptă cu firma Turoag Roman. În 2007, între parohie si societatea amintită, administrată de Elena Nusa Chiriac, a fost încheiat un parteneriat, pe o perioada de 99 de ani, iar cheltuielile de finalizare a acestui plan au fost estimate la vremea respectivă la 10 milioane de euro. Ulterior, în urma unor discutii cu administratorul Elena Chiriac, parteneriatul a fost transformat într-un contract de asociere în participatiune cu Fundatia Hanu Ancutei, patronată de aceeasi societate. Prin semnarea întelegerii, edificiul a fost programat să adăpostească un hotel de lux, două muzee si un centru social. Astfel, clădirea cunoscută romascanilor ca spitalul vechi, ar fi trebuit să ajungă „Palatul Musatinilor“, în urma unui proces de modernizare care ar fi trebuit să dureze trei ani. În 2003, Bisericii Precista Mare i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra clădirilor în care a functionat unitatea sanitară, dar si a terenului, o suprafată de 13.300 metri pătrati. La vremea respectivă, preotul Mihăită Popovici, a încercat toate variantele posibile pentru atragerea banilor necesari reabilitării clădirilor, dar nu a reusit să convingă pe nimeni să investească atîtia bani. A făcut demersuri pe la ministere, dar nu a neglijat să insiste, timp de trei ani, nici la oamenii de afaceri locali, printre care si Nusa Chiriac, administrator al Turoag. Pentru că semnarea acestui contract a fost făcută de fostul paroh, fără aprobarea Consiliului Parohial, biserica a dat în judecată societatea Turoag. Procesul a debutat la Judecătoria Roman, în luna februarie 2008.
Contracte semnate cu nerespectarea „legislatiei“ bisericesti
În 2010, procesul a continuat, fiind 11 termene, dintre care 8 au fost amînate. În februarie 2011, dosarul a ajuns la Curtea de Apel Bacău, unde s-au derulat 3 termene. Pe data de 21 octombrie a venit pe rol solutionarea apelului promovat de apelant-reclamantă Parohia Precista Mare împotriva sentintei civile nr. 991/COM din 14 octombrie 2010, pronuntată de Tribunalul Neamt în dosarul nr. 353/103/2010, avînd ca obiect, nulitatea actului juridic. Nulitatea acestor contracte este atrasă si de faptul că lipseste mandatul special si anume binecuvîntarea bisericească, precum si aprobarea Consiliului Parohial, a Adunării Parohiale si a Consiliului Eparhial Roman. Totodată arată că preotul paroh nu avea mandat special în baza căruia acesta să poată încheia contracte. Din discutiile purtate cu Aurelian Alexa, consilierul juridic al Arhiepiscopiei Romanului si Bacăului, am retinut motivarea instantei. „În decizia nr. 32/2011 se arată că intimatele-pîrîte (societătile Turoag si Hanul Ancutei – n.r.) prin reprezentant solicită respingerea apelului declarat de Parohia Precista Mare, motivat de faptul că hotărîrea instantei de fond este legală si temeinică, desi prin sentinta pronuntată a fost anulat primul contract de concesiune încheiat de părti, respectiv contractul de concesiune, însă la care au achiesat si nu au declarat nici o cale de atac. În ceea ce priveste al doilea contract de asociere în participatiune, arată cele două societăti, prin reprezentant, nu avea ca obiect transmiterea proprietătii sau a folosintei, sau grevarea lui, obiectul său limitîndu-se doar la acte administrative, motiv pentru care nu era necesară aprobarea Consiliului Parohial. Se mai arată că în privinta celui de-al doilea contract, s-a demonstrat deja în fata primei instante că era vorba de o nulitate relativă si care a fost acoperită prin aprobarea de către Adunarea Parohială a Parohiei Precista Mare, potrivit hotărîrii nr. 47 din 2008. Prin această hotărîre a aprobat, indiferent de forma finală, contractul de asociere, sau asociere în participatiune, proiectul de restaurare. De asemenea, arată intimatele pîrîte, prin reprezentant că lucrările nu au fost începute deoarece litigiul se află pe rolul instantelor de foarte mult timp. În concluzie solicită respingerea apelului si mentinerea ca legală si temeinică a hotărîrii primei instante si obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată pentru ambele etape procesuale“.
Concesiune neautentificată la notariat
Consilierul juridic a mai precizat că parohia a semnat în anul 2007 un contract de concesiune cu Turoag care în urma unor discutii a fost transformat într-un contract de asociere în participatiune cu Fundatia Hanu Ancutei. Nu reiese că membrii adunării parohiale aveau cunostintă de continutul real al contractului pe care au acceptat să-l ratifice. Instanta a mai retinut că autentificarea acestui contract nu a fost făcută în fata notarului public, ci doar redactarea acestuia asistată de un avocat, actul încheiat nefiind un înscris autentic si avînd natura juridică a unui înscris sub semnătură privată. Pentru a produce efectele prevăzute în articolul 969 din Codul civil, această conventie ar fi trebuit legal făcută, însă cum preotul paroh, la vremea aceea Mihăită Popovici, nu avea împuternicirea legală în vederea încheierii actului, s-a constatat nulitatea actului încheiat. S-a mai retinut că actuala actiune este formulată în conditiile în care Parohia Precista Mare are un nou preot (Dan Alexandru Antoce – n.r.), decît cel care a angajat biserica prin semnarea contractului, motive pentru care apărarea astfel formulată a fost înlăturată. „Pînă la urmă adevărul iese la iveală. Important este faptul că am cîstigat acest proces care durează de mai bine de 3 ani. Toate dovezile au scos la iveală faptul că nu a fost respectată legislatia bisericească si nici cea civilă. Contractele încheiate între fostul preot paroh al Bisericii Precista Mare, prejudiciau biserica. Noi i-am propus la un moment rezilierea acestor contracte, însă doamna Nusa Chiriac nu a fost de acord. Se puteau face multe în trei ani, puteam să accesăm fonduri europene. Actionăm pe două directii, una ar fi creearea unui centru social pentru bătrîni iar cea de-a doua ar fi un centru social pentru familiile despărtite si femeile victime ale violentei domestice“, a declarat preotul Dan Alexandru Antoce.
„Ospitalul săracilor“ datează de la 1797
Spitalul Precista Mare datează din anul 1797, functionînd initial ca bolnită (un fel de unitate sanitară) cu 10 paturi. La vremea respectivă, Vartolomei Putneanul, egumenul Mănăstirii Precista Mare, a apelat la sprijinul Episcopului Veniamin Costachi pentru a ridica un spital. Acesta a adunat breslele orasului si le-a cerut ajutorul. Numele vechi al spitalului era „Ospitalul săracilor“. În 1872, pe acelasi teren a fost ridicată o nouă clădire cu denumirea Spitalul Precista Mare Roman, lucrările durînd 13 ani, fiind inaugurat în 1884. Clădirea spitalului a fost ridicată cu două nivele si 46 de săli, putînd adăposti 250-300 paturi. În anul 1937 s-a constatat degradarea clădirii, iar în urma unor tratative purtate cu Ministerul Sănătatii a fost încheiată o conventie, prin care ministerul a preluat unitatea pe termen de 10 ani, cu îndatorirea de a-i acorda întretinerea completă. Imobilul a rămas în posesia statului, pînă la 3 noiembrie 2003, cînd prin sentinta civila nr. 2706 a Judecatoriei Romanul, acesta a revenit parohiei Precista Mare din Roman, împreună cu 2.800 mp de teren aferent constructiilor.
