Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, Sânzâienele sau Drăgaica. Ce trebuie să facem în această zi pentru a ne merge bine tot anul!

ÎNAINTEMERGĂTORUL… În fiecare an, pe 24 iunie, Biserica noastră prăznuiește nașterea Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului. Această sărbătoare mai este denumită în popor și Sânzienile sau Drăgaica, datorită unor tradiții populare care au loc în această perioadă în care soarele strălucește pe cer cel mai mult timp din toate zilele anului.

Preot Andrei Zagan

Sfântul Ioan s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia și a soției sale Elisabeta, care era descendentă a seminției lui Aron. Sfântul Evanghelist Luca relatează într-un mod foarte clar aspectele legate de nașterea sfântului în cel dintâi capitol al Evangheliei sale: «Era în zilele lui Irod, regele Iudeei, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. Dar nu aveau niciun copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze, intrând în templul Domnului. Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga. Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Văzându-l, Zaharia s-a tulburat și, de frică, a căzut peste el. Iar îngerul a zis către el: “Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. Și bucurie și veselie vei avea, iar de nașterea lui mulți se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Iar pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui cu duhul și cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit”. Și a zis Zaharia către înger: “După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei”. Și îngerul, răspunzând, i-a zis: “Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea. Și, iată, vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor”. Și poporul aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu. Și, ieșind, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că a avut vedenie în templu; iar el le făcea semne și a rămas mut. Și când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: “Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea”. Și după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul a mărit mila Sa fața de ea și se bucurau împreună cu ea. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul și-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Și răspunzând, mama lui a zis: “Nu, ci se va chema Ioan”. Și au zis către ea: “Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta”. Și au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. Și, cerând o tăbliță, el a scris, zicând: “Ioan este numele lui”. Și toți s-au mirat. Și îndată i s-au deschis gura și limba și vorbea binecuvântând pe Dumnezeu. Și frică i-a cuprins pe toți care locuiau împrejurul lor; și în tot ținutul muntos al Iudeei s-au vestit toate aceste cuvinte».

De ce s-a născut Sfântul Ioan la sfârșitul lunii iunie?

Data de 24 iunie nu este una întâmplătoare. Prorocul Ioan s-a născut cu șase luni înaintea Domnului Iisus Hristos, întrucât el avea să fie cel care gătește calea Domnului”, adică cel care avea să îi pregătească pe iudei pentru venirea lui Mesia și de a le arăta acestora că Mesia este Fiul lui Dumnezeu. De aceea el spunea oamenilor: “Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor!”. Așadar, el trebuia să se nască înaintea lui Hristos. Mai mult de atât, așa cum am văzut că ne relatează Sfântul Luca, zămislirea Sfântului Ioan în pântecele Elisabetei s-a întâmplat după ce Zaharia, tatăl său, a tămâiat altarul templului, loc în care nu se intra decât o singură dată pe an, în ziua a șaptea a lunii a zecea din calendarul iudaic (care este diferit de calendarul nostru actual), adică aproximativ în jurul datei de 23 septembrie. De aceea, Biserica a rânduit ca zi de zămislire a Sfântului Ioan ziua de 23 septembrie a fiecarui an, zi însemnată în acest sens în calendarul ortodox, cu nouă luni înainte de nașterea prorocului, la fel cum Buna Vestire (25 martie) este cu nouă luni înainte de Nașterea Domnului Hristos (25 decembrie). De asemenea, o simbolistică deosebită a zilei de 24 iunie este aceea că ea se află la câteva zile distanță de solstițiul de vară (21 iunie, ziua cea mai lungă din an) când ziua începe să scadă, semn că Legea Vechiului Testament (Sfântul Ioan este ultimul proroc al Vechiului Testament) începe să apună pentru a face loc Legii Harului (Noul Testament) adusă de Domnul Iisus Hristos. Invers se întâmplă pe 25 decembrie (Nașterea Domnului) când ziua începe să crească după solstițiul de iarnă. (Legea cea Nouă a lui Hristos desăvârșește Legea Veche a prorocilor).

Cel mai mare om născut din femeie

Despre Sfântul Ioan Botezătorul, Însuși Mântuitorul ne spune următoarele: “Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el.”(Matei 11, 11). De ce spune Mântuitorul că Sfântul Ioan este cel mai mare om născut din femeie? Oare Ioan este mai mare decât Hristos? Nu, nu este mai mare… Doar că Hristos S-a născut dintr-o Fecioară, și nu dintr-o femeie care a cunoscut bărbat. Hristos spune despre Ioan că este cel mai mare om pentru că acest om avea să Îl boteze cu apă pe Fiul lui Dumnezeu; pentru că, încă în pântecele mamei sale Elisabeta fiind, a săltat în momentul în care aceasta s-a întâlnit cu Fecioara Maria care, la rândul ei, Îl purta în pântece pe Fiul lui Dumnezeu. De asemenea, Ioan avea să fie numit de Hristos “îngerul Meu, care va pregăti cale” (Matei 11, 10, Maleahi 3, 1). Cu toate acestea, tot Mântuitorul ne spune că “cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el”, deoarece, la acel moment, Împărăția cerurilor nu era deschisă oamenilor; aceasta s-a deschis după răstignire și Învierea Mântuitorului.

Ce sunt sânzienele sau drăgaicele și ce trebuie să facem în aceste zile?

ZÂNELE… Potrivit mitologiei românești, sânzienele sunt zâne ale Soarelui care ziua apar sub forma unei adieri ușoare de vânt, iar noaptea se transformă în fecioare cu părul bălai, îmbrăcate în rochii albe din nor ce se prind în hore amețitoare și cântă cu voci dulci cum nu s-au mai auzit. Sunt vestite pentru frumusețea și bunătatea lor, dar sunt foarte greu de perceput din cauză că se mișcă foarte rapid fiind ca o briză ușoară. Ele sunt zâne bune, dar devin rele atunci când nu le este respectată sărbătoarea. Sânzienele mai sunt denumite și Drăgaice, în funcție de zonă. Potrivit tradiției, Sânzienele cutreieră pământul în noaptea din ajunul Sfântului Ioan când cântă și dansează, dau rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele, umplu de leac florile și ierburile, tămăduiesc bolnavii și apără semănăturile de grindină. Se spune că în noaptea de Sânziene se deschid porțile cerului și lumea de dincolo intră în legătură cu cei vii. Cu acest prilej, în toate bisericile din țară, se fac pomeniri pentru morți. În multe zone din țară, se aprind noaptea focuri pe dealuri. În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile. Florile culese în ziua de Sânziene sau în ajun sunt prinse în coronițe sau legate în formă de cruce și sunt duse la biserică pentru a fi sfințite și sunt păstrate, apoi, la icoanele din case. În ajunul Sânzienelor, fetele culeg de pe câmp flori de sânziene și împletesc cununi pe care le aruncă peste case. Dacă acestea rămân pe acoperiș, era semn ca se apropie cununia. Noaptea, ele își pun sub pernă flori de sânziene pentru a-și visa ursitul. În unele zone, coronițele se agață la streașina casei sau la stâlpii cerdacului și, dacă a doua zi sunt pline de rouă, este semn că se vor mărita în vara care urmează. În vechime, în dimineață Sânzienelor, bătrânele caselor obișnuiau să strângă roua sânzienelor într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storceau într-o oală nouă. În drum spre casă, ele nu vorbeau deloc și, mai ales, nu trebuia să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea erau împlinite, atunci toți cei din casă care se spălau cu rouă erau sănătoși tot anul. În noaptea de Sânziene, flăcăii aprindeau focuri, învârteau făclii, chiuiau și strigau felurite strigături populare. Gospodarul casei punea în seara din ajun flori de Sânziene la colțul casei dinspre răsărit. Dacă în urmatoarea zi găseau în coronite păr de la animale, pene sau puf, era semn că va urma un an roditor și sănătos pentru animale.

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul

CREDINȚĂ… Așadar, acestea sunt o parte din obiceiurile pe care oamenii care respectă tradițiile neamului le făceau și, încă, le mai fac în zilele de Sânziene. Însă, nimic din cele de mai sus nu este de niciun folos dacă în această zi nu participăm la Sfânta Liturghie care se săvârșește în toate bisericile și nu ne punem nădejdea în Dumnezeu și în rugăciunea către Sfântul Ioan Botezătorul: «Sfinte Prorocule Ioan, înaintemergătorule și Botezătorule al lui Hristos, neputincioasă este mintea noastră în a-ți aduce laude după cuviință. Ci destul îți este ție lauda Mântuitorului Hristos, lângă al Cărui Tron mijlocești împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, îți mulțumim și cu umilință te rugăm: tinde mâna cea îngerească și risipește norul gândurilor rele care ne copleșesc pe noi. Adu pace în inimile, casele și obștile noastre. Împacă-ne cu Dumnezeu și cu aproapele nostru. Spre fapte bune ne îndeamnă și cu boldul pocăinței trezește inimile noastre ca să pricepem prețul mântuirii noastre. Învățătorule al pocăinței, dă-ne darul străpungerii inimii și lacrimi prin care să ne curățim de păcate și sufletele noastre mai albe ca zăpada să le albim. De fărădelegi și de cei puternici ai pământului, care strică rânduiala lui Dumnezeu, scapă-ne, prin rugăciunile tale. Sfinte Ioan înaintemergătorule, tu, despre care Scriptura spune: „înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut și, înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit proroc pentru popoare”, fii cu noi și ne luminează calea în acest veac întunecat și vrăjmaș cerului, ca, prin rugăciunile tale fiind păziți, înaintea lui Hristos, la Judecată, să dobândim partea cea de-a dreapta, împreună cu toți casnicii Săi. Amin!»