IN MEMORIAM… Pe 1 martie 1990, poetul Ion Ioancu Lefter sfârsea într-un tragic accident de circulatie, fiind „cap limpede” în acea searã fatidicã. Se pregãtea aparitia noii editii a ziarului Vremea Nouã, ziar care avea sã anunte, ulterior, nefericitul eveniment. Au trecut ani si ani de atunci, însã pentru cei care l-au cunoscut, amintirea poetului va rãmâne mereu proaspãtã datoritã poeziei sale a cãrui slujitor a fost. Descoperit si îndrumat de criticul literar George Cãlinescu, acesta spunea despre poetul Ion Iancu Lefter „ar fi o eroare când suntem în fata unei explozii de o frumusete geometricã si sonorã ca un joc de ape, sã nu salutãm, lepãdând orice prudentã, pe noul poet. Fervent, cultivând fraza psalmodicã de tip pionieresc witmanian, Ion Iancu Lefter e o pãdure de vise cu crengile mai încâlcite din cauza, vorba colegului sãu (n.r. Ion Murgeanu), furtunii de elanuri constructive care trece prin ea” (Cronica optimistului, Contemporanul, Bucuresti, 16.02.1962). La fel spunea si Gheorghe Tomozei în „Cinci poeti”, Flacãra (1983): „Ion Iancu Lefter este una din vocile autentice si îndelung lucrate ale poeziei noastre contemporane. Prelucrând metafora si ritmul miorotic, face proba unui veritabil mestesug poetic dublat de-o curatã si adâncã simtire”.
Poetul a plecat dintre noi lãsându-si viata pãmânteanã între copertile numeroaselor cãrti apãrute în timpul vietii sale: Sãrut (Ed. Tineretului, Bucuresti, 1969), Starea de duminicã (Ed. Junimea, Iasi,1982), Coroana de spice (Ed. Ion Creanga, Bucuresti, 1985), Sãgetarea cerbului (Ed. Cartea Româneascã, Bucuresti, 1980) si Gloria Ierbii (Ed. Albatros, Bucuresti, 1989). Dupã moartea poetului, sotia sa, prof. Elvira Lefter, a considerat cã poezia lui trebuie cunoscutã si adusã în atentia publicului. Astfel, sustinutã si sprijinitã de Consiliul Judetean Vaslui, de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Vaslui, a fãcut posibilã aparitia volumelor postume de poezie: „Apoteoza lacrimei”, Vaslui (1997), „Cele mai frumoase poezii”, Ed. Timpul, Iasi (2000), „Spre Golgota”, Ed. Artpress, Timisoara, (2005), „Învierea a doua”, Ed. PIM, Iasi, (2014), „Poezii de sertar”, Ed. PIM, Iasi (2015), „Starea de dor”, Ed. PIM, Iasi (2016), „Ograda eternã”, Ed. PIM, Iasi (2018) si ultimul volum de poezie, „Odihnã- n nadir”, Ed. PIM, Iasi (2020). Acest din urmã volum avea sã fie si ultimul, pentru cã, un an mai târziu, pe 22.04.2021, Elvira Lefter avea sã plece linistitã spre sotul ei, unde, searã de searã, sã-si poatã scrie si citi peziile de dincolo de lume. Mai este încã multã poezie frumoasã si nestiutã în manuscrisele poetului, rãmase si încredintate de cãtre sotia poetului fiicei lor, Cezara, în speranta unor noi aparitii, a unor noi volume si mai ales în speranta cã citind poezie, lumea va fi mai bunã.
