DE LA ÎNCEPUT Chiar dacã el va merge în douã cârje, iar ghiozdanul plin cu caiete noi i-l vor duce altii pânã la scoalã, chiar dacã nu va putea sã alerge cu ceilalti copii prin curtea scolii, ca altãdatã, ci doar îi va privi, amintindu-si cum era pe vremea când nici nu-si dãdea seama ce.. mare lucru este sã poti merge normal, Filip, copilul de la Vetrisoaia, care de mai bine de un an se luptã cu o boalã grea, va fi prezent si el în prima zi de scoalã! S-a pregãtit cu emotie pentru aceastã zi, când îsi va revedea clasa si colegii. Nu si-a schimbat visul de a deveni preot, ba mai mult sperã sã ajungã clipa în care îi va ajuta si el cu o vorbã bunã si o povatã pe toti cei care i-au fost alãturi, atunci când lui i-a fost cel mai greu!
LECTIE DE VIATÃ Anul acesta, Filip se întoarce la scoalã ca un mic erou! Toti colegii lui stiu de suferinta cu care se luptã si, cunoscând de la pãrintii lor cã boala lui se aflã permanent între viatã si moarte, copiii cred cã Filip cel mai curajos dintre ei. E mai bine de un an de când a aflat cã o tumoare la un genunchi, dar pe bãiat nu l-a vãzut nimeni vãrsând o lacrimã si nu i-a fost fricã atunci când medicii i-au spus cã i-ar putea tãia piciorul. N-a plâns nici mãcar când i s-a spus cã nu sunt bani pentru proteza sa de câteva zeci de mii de lei! A avut de fiecare datã puterea sã se roage la Dumnezeu, care, cel putin pânã acum, l-a ascultat de fiecare datã! Operatia fãcutã în februarie i-a reusit, costisitoarea protezã i-a fost pusã cu ajutorul oamenilor cu suflet si, iatã-l astãzi, reîntorcându-se la scoalã. Are emotii mari si numai inima lui stie de ce e atât de importantã aceastã primã zi de scoalã… Si medicii au explicatia lor: „el constientizeazã cã ar fi putut muri în orice clipã pânã astãzi si e mare minune cã a apucat aceastã zi. Sperãm sã fie totul bine si de acum înainte”, au spus acestia.
„Suferinta l-a fãcut sã înteleagã cât de greu este în viatã, dacã nu te poti baza pe nimeni si pe nimic”!
DESTIN Ca oricare copil, Filip se laudã cã si-a cumpãrat tot ce îi trebuie pentru prima zi de scoalã: si ghiozdan nou, haine potrivite, caiete, si un penar plin cu creioane, stilou si pixuri. El va începe acum clasa a VIII-a. „Am emotii mari, cã n-am mai fost demult la scoalã. N-am mai vãzut clasele. Colegi au mai fost la mine, mi-au mai arãtat temele. La fel si unii profesori. Dar alta este când ajungi si tu în clasã, stai în banca ta, în rând cu ceilalti. E mai frumos! Simti cã esti si tu scolar”, se amuzã bãiatul. Cade apoi pe gânduri si recunoaste cã, pânã acum, nu si-a dat silinta la scoalã cât ar fi trebuit: „Abia acum, când am avut timp cât am stat imobilizat, prin spitale, am avut timp sã mã gândesc la carte, la toate. Puteam sã învãt mai mult, mai bine, dar eram cam lenes. Îmi plãcea mai mult sã mã joc. De asta vreau acum sã recuperez. Sã învãt bine, sã fie mândrã mama de mine”, zice Filip, cu ochii jucându-i în lacrimi. Suferinta l-a fãcut sã înteleagã cât de greu este în viatã, dacã nu te poti baza pe nimeni si pe nimic. Vrea sã se facã preot, tocmai ca sã le fie alãturi la cei necãjiti si nãpãstuiti de soartã, asa cum a fost el…
