Episcopul Ignatie al Husilor, lectie pentru usr-istul Bulai: „ar fi trebuit sã consulte o singurã carte”

REACTIE… Deputatul USR, Iulian Bulai, a scris despre o sedintã a Comisiei de Culturã din Camera Deputatilor, unde s-a discutat despre acordarea unor indemnizatii pentru anumite personalitãti, inclusiv IPS Andrei Andreicut, mitropolitul Clujului. Înaltul prelat a fost ales recent pe lista colaboratorilor Academiei Române. La sedinta din Camera Deputatilor se discuta tocmai acordarea unor indemnizatii acestor colaboratori. Numai cã, aceste indemnizatii se acordã cu unanimitate de voturi. Deputatul USR Iulian Bulai s-a abtinut de la vot, si astfel mitropolitul Clujului nu a mai primit acea indemnizatie. Motivul invocat de Bulai: IPS Andrei Andreicut ar fi fost o sursã a Securitãtii care a dat note informative. „Nu si-a recunoscut niciodatã fapta, ci mai mult a încercat sã se transforme din opresor în victimã”, a scris Iulian Bulai pe pagina lui de Facebook. Printre putinii care au sãrit în apãrarea mitropolitului Clujului s-a aflat si PS Ignatie, Episcopul Husilor, care i-a rãspuns pe mãsurã deputatului USR.

Episcopul Husilor îi replicã, afirmând cã Bulai face o confuzie intentionatã între o persoanã urmãritã de regimul comunist si un opresor ca reprezentant al regimului. PS Ignatie îl acuzã pe deputatul USR cã nu a citit dosarul Mitropolitului Clujului înainte de a scrie despre el si cã se bazeazã doar pe afirmatiile unui activist anticlerical notoriu, Gabriel Andreescu. Iatã ce a rãspuns PS Ignatie: <<Ori de câte ori reusesc sã citesc puseurile „culturale” ale domnului Iulian Bulai cu privire la „asumarea trecutului nostru” si cu privire la încercarea sisificã „de a transparentiza trecutul comunist al României”, mintea îmi alunecã, inevitabil, pe un motto asezat de cãtre Thierry Wolton la începutul unui capitol, intitulat sugestiv „Vânarea celuilalt”, din cartea O istorie mondialã a comunismului: încercare de investigatie istoricã. Când moare corul: victimele (II): „Regimul totalitar comunist este împreunarea dintre minciunã si violentã” (Hu Ping). În aceastã cheie am reusit sã citesc recenta postare de pe Facebook a domnului Iulian Bulai, care se vrea o colosalã izbândã fatã de un „opresor” al regimului comunist, ÎPS Andrei al Clujului. A face confuzie semanticã si fapticã între un opresor comunist si o persoanã filatã de organele represive ale Securitãtii, mi se pare, nu un gest de rea vointã, ci violentã si urã gratuitã, temeinicitã pe spusele denigratoare si tendentioase ale unuia dintre cele mai anticlericale personaje ale României post-decembriste, Gabriel Andreescu. De fapt, întreaga postare despre satisfactia imensã, vecinã cu starea de extaz, este o aplicare „democratic-stângistã” salvationistã, în filigran, a cuvintelor lui Alexandr Soljenitîn: „violenta nu are cum sã se camufleze decât prin minciunã, iar minciuna poate rezista doar prin violentã”. Dacã pentru domnul presedinte al Comisiei de Culturã a Camerei Deputatilor „opresorul” cu cel filat sau urmãrit constituie niste realitãti intersanjabile, îmi permit si eu „luxul”, agonisit pe cãile cinstite ale adevãrului „gol-golut”, de a inversa rolurile: Iulian B., „opresorul” si Andrei A, „transparentul”. Pe ce mã bazez? Dl Iulian Bulai preferã sã citeze diatribele unui „cunoscut publicist anticomunist”, tocmai pentru a „împreuna” minciuna cu atacul violent la persoanã, fãrã sã verifice verdicitatea acestora prin consultarea dosarului de urmãrire al celui pe care îl înfiereazã cu atâta naturalete. ÎPS Andrei, în virtutea dorintei firesti de transparentã, nu doar dicton retoric feisbucist („transparenta nu este negociabilã”), a fãcut public dosarul de urmãrire de cãtre Securitate, imediat dupã ce a primit verdictul CNSAS „Arhiepiscopul Andrei nu a fãcut politie politicã” (2001). Un om de culturã veritabil atunci când emite niste opinii sau analize punctuale pe o anumitã temã, în mod instinctiv, consultã o bibliografie minimalã, pentru a se asigura cã nu strânge de gât adevãrul, ca sã mã exprim putin colocvial. Dl Iulian Bulai ar fi trebuit sã consulte mãcar o singurã carte, fapt care l-ar fi tinut deoparte de a macula securistic si adolescentin (mea culpa pentru acest ultim adjectiv) biografia unui om: S-au risipit fãcãtorii de basme. Amintiri care dor, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2001. Mai mult, l-ar fi plasat pe deputatul de Neamt în sfera celui mai democratic principiu al unei abordãri oneste si elegante, fãrã victorii umorale si virtuale: audiatur et altera pars.Dar cum asa ceva nu a fost cu putintã, nu-mi rãmâne decât sã cred cã, prin unele postãri ale dlui Iulian Bulai (ca cea despre Fecioara Maria, cea despre Mihai Eminescu sau cea despre „opresorul” înfierat), suntem introdusi, cu gratie, în atmfosfera unor „vremuri second-hand” (Svetlana Aleksievici).>>

Amendat de CNCD dupã ce a jignit credinciosii

Iesirea deputatului Bulai la adresa mitropolitului Clujului nu e primul atac pe care parlamentarul îl lanseazã la adresa Bisericii Ortodoxe Române. În luna ianuarie a acestui an, acelasi personaj a fost amendat cu 5.000 de lei de Consiliul National pentru Combaterea Discriminãrii, dupã ce a scris, tot pe pagina lui de Facebok, cã Fecioara Maria ar fi fost „mamã surogat”, iar Iisus s-a nãscut „fãrã ca pãrintii sã fi fost cãsãtoriti, doar logoditi”.