ABANDONATI Zeci de copii din judetul Vaslui spun “mamã” si “tatã” unor rude, bunicilor sau chiar unor strãini. Abandonati de pãrinti, micutii s-au integrat în alte familii si desi o duc mult mai bine ca acasã, suportã cu greu despãrtirea de ai lor. Prea sãraci sã le mai poarte de grijã, cei care i-au adus pe lume au decis cã au nevoie de ajutor. Mãcar o perioadã, spun ei.
Satele vasluiene sunt pline de familii necãjite. Cu chiu cu vai, unele reusesc sã depãseascã greutãtile cotidiene, altele însã, se împotmolesc si au nevoie de ajutor. Zeci de vasluieni s-au adresat în acest an Directiei pentru Protectia Copilului si au solicitat sprijin în a le oferi micutilor o viatã mai bunã. Cu alte cuvinte, i-au abandonat. Temporar, spun ei. În satul Buscata din comuna Ivãnesti, de exemplu, problemele cu care se confruntã familia Sãraru sunt binecunoscute. O famile tânãrã, cu trei copii, îngenuchiatã de probleme. Mama a luat drumul strãinãtãtii, în cãutarea unui trai mai bun, iar tatãl nu s-a descurcat singur cu cei mici. A intervenit conducerea primãriei, Protectia Copilului si dupã o scurtã perioadã petrecutã în centrul din Bârlad, dupã cum povesteste bunicul patern, cei trei frãtiori, o fetitã si doi bãieti, s-au întors la Buscata. Antonia în vârstã de 3 ani si Alexandru, de 4 ani, sunt crescuti acum de sora mamei lor, o femeie vrednicã, mama a patru copii, care nu s-a pierdut cu firea si a decis sã îi creascã si pe cei doi nepoti. Nu îi este usor cu cinci copii la scoalã si grãdinitã, dar nici nu ar fi vrut ca frãtiorii sã fie despãrtiti sau sã fie crescuti de strãini. Fratele lor mai mare, elev la scoala din sat, e în grija bunicului, Gheorghe Sãraru.
Pãrintii ar trebui sã fie alãturi de copiii lor
Mariana Cojocaru îi iubeste pe copiii surorii ei, ca pe propriii copii. Nu îi e usor cu sase copii, dar nici nu vrea sã renunte la ei. Spune cã unde mãnâncã patru guri, mai pot mânca douã. “Nu îi puteam lãsa în voia sortii, sunt nepotii mei. Nu au avut noroc de viatã de familie. Mama lor, sora mea, s-a dus în lume, sãtulã de griji si lipsuri, iar tatãl lor nu se putea descurca singur. I-am luat pe cei mici la mine. Nu e bine cã nu-si au pãrintii aproape. Un copil trebuie sã creascã alãturi de mamã si tatã. Asa e normal. Ei nu au avut norocul ãsta. Sunt copii cuminti, necãjiti, dar nevinovati. Nepotii îmi spun mie mamã si sotului meu îi spun tatã. Nu e usor nici pentru ei, nici pentru noi. Stim ce responsabilitate ne-am luat , dar nu vrem sã ne plângem. Sunt vremuri grele, nu e simplu. De lucrat nu avem unde lucra, bani nu avem. Cu ziua mergem mai rar, cã trebuie sã avem grijã de copii. Sotul meu poartã greul casei. Banii vin din alocatii, ajutorul social, nu e mult, dar nici putin. Dacã esti om serios, treci prin toate. Mama copiilor nu trimite niciun ban, nici nu i-am cerut, cred cã are si ea problemele ei acolo, departe. Ne descurcãm asa cum putem. Cu ajutorul lui Dumnezeu depãsim totul, împreunã”, ne-a povestit femeia. Nici bunicul copiilor, Gheorghe Sãraru, nu e multumit de ce se întâmplã. Unul dintre nepoti este în grija lui. “Nu e bine ce se întâmplã! Copiii trebuie sã aibã în preajma lor o mamã si un tatã. Nepotii mei au mamã si tatã cu numele. Eu m-am dus dupã ei la Bârlad. Sunt sânge din sângele meu, dar când closca nu e acasã, puii se duc care încotro. Nu e bine, dar decât chinuiti si amãrâti, mai bine asa!”, spune bãtrânul. De la începutul acestui an, aproape 60 de familii si-au abandonat copilasii, 70 la numãr.
