DISTRUGERE… Husenii care nu au mai trecut de ceva vreme prin gara Husi au constatat cu stupoare cã unii au furat pânã si ceasul de deasupra peronului. “Niste bãieti buni l-au furat. Cine sã-l fure altcineva?! Ani de zile a stat acolo. Era un ceas vechi, nu mai mergea, la ce l-au smuls din locul lui. Urât din partea lor”, spun, cu obidã, husenii din zonã. Fãrã pazã si lãsatã în voia sortii, gara a ajuns sã fie nãpãditã de buruieni si, usor-usor, se distruge totul. “Noi stãm aici, dar nu pot sta cu ochii pe garã. Nu suntem angajati sã o pãzim. Vãd cã mai vin copii, tineri, de tot felul, dar nu putem sta noi cu ochii pe ei”, spun cei din vecinãtatea gãrii. CFR-ul a repetat de mai multe ori, în diferite contexte oficiale, cã Gara Husi nu mai este de interes pentru institutia lor, cã nu ar fi profitabilã. Au scos-o de mai multe ori la licitatie, dar nu a vrut-o niciun investitor.
Gara Husi riscã sã fie furatã, bucatã cu bucatã. Pentru început niste fier, niste leaturi sau ce se mai desprinde de la locul unde a fost pus cu ani în urmã, când gara era esentialã pentru viata economicã si socialã a urbei. De curând, localnicii au remarcat faptul cã a dispãrut bãtrânul ceas de deasupra usii de la intrarea în sala de asteptare. Obiectul rezistase solitar ani la rând în gara pãrãsitã, pãrând cã mãsoarã în felul lui asteptarea pânã la vremuri mai bune, chit cã limbile îi întepeniserã de ani de zile. Acum a dispãrut. Buruienile care au nãpãdit totul în jur nu au gurã sã spun cine s-a apucat sã smulgã de la locul lui orologiul spre care au privit atâtea generatii de cãlãtori, însã oamenii cu casele în zonã au bãnuielile lor. “S-a fãcut o modã sã vinã oricare la garã, sã facã poze. Vin bãieti, fete, tineri, chiar si mai în vârstã. Intrã, se plimbã, fac poze si se duc. Paznici nu sunt, cã e…ca la o garã lãsatã de izbeliste. Cei care vin sunt unii civilizati, nu fac gãlãgie, nu aruncã ambalaje. Îsi fac poze si pleacã. Dar altii, sã fereascã Dumnezeu, ce comportamente au. Tipã, înjurã urât de tot, fac gesturi de care ti-e rusine. Dacã vreunul a smuls ceasul, înseamnã cã e un element dintre cei rãi. Era unul de vreo 20 de ani, care, acum câteva luni, l-am prins chiar eu într-o searã, pe la 8,00, cã trãgea de un geam. I-am spus cã imediat chem Politia. A fugit si m-a înjurat. Ceasul de deasupra usii era, pânã nu demult. Recunosc cã, desi intru des în garã, ca sã trec spre casã, nu m-am mai uitat spre ceas, sã vãdã dacã este sau nu acolo. Abia acum vãd. Care l-a luat, l-a luat. Un soi rãu a fãcut asta”, spune Mihai, 48 de ani.
Gara Husi si aceeasi poveste repetatã zadarnic, din când în când…
Gara Husi a fost închisã în 2012, în urma unei circulare interne emise pe 14 ianuarie, prin care cei din urmã ceferisti de la Husi erau anuntati cã se închide activitatea, pe motiv de nerentabilitate. Ce-i drept, cãlãtorii nu mai erau multi la acea datã, cum erau în alte vremuri, însã nici nu s-a dorit aplicarea vreunei strategii de revigorare a transportului feroviar pe drumul Crasna – Husi. Aducerea la un moment dat a “Sãgetii Albastre” a fost un licãr de sperantã, însã s-a dovedit ulterior a fi doar o micã tacticã de coloraturã politicã. Dupã ce s-a spus cã nici “Sãgeata” nu poate schimba paguba financiarã de pe drumul de fier ce lega Husul de celelalte orase ale tãrii, au scos-o si pe aceasta. Ceferistii au fost cei mai acuzati, ba cã furã carburantul trenului, ba cã în mod intentionat nu ar îndemna cãlãtorii sã cumpere bilete, adâncind astfel paguba în bugetul CFR-ului. Pe de altã parte, multi au fost cei care au arãtat cu degetul si spre firmele de transport rutier, care începeau atunci sã dezvolte afaceri cu microbuze. Desfiintarea gãrii a fost manã cereascã pentru transportatorii rutieri, care nu mai împãrteau astfel cãlãtorii cu nimeni. E adevãrat, microbuzele erau si mai rapide, ceea ce încuraja oamenii sã le aleagã, în detrimentul trenului.
