Omagiu adus lui Nicolae Tonitza la 135 de ani de la naștere (FOTO, VIDEO)

Pe 13 aprilie, s-au împlinit 135 de ani de la nașterea lui Nicolae N. Tonitza, unul dintre cei mai mari pictori ai României din toate timpurile, interpret al „tristețelor luxuriant colorate”. Este considerat liderul generației sale de artiști, remarcându-se prin complexitatea activităților pe care le-a abordat: pictură, desen, caricatură, olărit, pictor scenograf, scriitor și cronicar plastic. Tonitza s-a consacrat în pictură ca un remarcabil creator al portretelor, în particular al copiilor – gingași și inocenți – , dar și al portretului feminin, pentru care manifestat o atracție specială, reușind să-i surprindă, ca nimeni altul, expresivitatea. Mândria că Bârladul a dat lumii un pictor extraodinar, a făcut ca autoritățile locale să de numele de N.N.Tonitza unei străzi, Școlii de Muzică și Arte Plastice, Galeriilor de Artă și acum au ridicat un panou omagial, care noaptea luminează, cu portretul marelui N.N.Tonitza și cu câteva din operele sale nemuritoare. Lucrarea a fost concepută de profesorul de arte plastice Sebastian Pascu și executat de Sebastian Perju, care administrează o firmă de specialitate (Sign @ Design SRL) din Bârlad. La dezvelirea panoului omagial al pictorului N.N.Tonitza a participat și strănepoata marelui pictor Andra Tonitza, din București.

Pictorul copiilor s-a născut la Bârlad. Date biografice

În 1908 pleacă în Germania, la München, unde este admis la Königliche Bayerische Akademie der Bildenden Künste (Academia regală bavareză de arte frumoase) în clasa profesorului Hugo von Habermann. Expune la Kunstverein, trimite caricaturi la revista Furnica și articolul „Importanța criticii de artă” la revista „Arta română” din Iași, care reprezintă debutul său în publicistică. Părăsește Germania, fără să-și fi terminat studiile și călătorește în vara anului 1909 în Italia și în toamnă în Franța, unde rămâne pentru doi ani la Paris. În 1911 se reîntoarce în țară, mai întâi la Bârlad și mai târziu la Iași (unde predă un timp ca suplinitor la desen, la Liceul militar). În 1912 termină cursurile Școlii naționale de Belle-Arte și obține prin concurs certificatul de „pictor bisericesc”. Va zugrăvi bisericile din Scorțeni, Siliște, Poeni, Văleni și altele. Se căsătorește în 1913 cu Ecaterina Climescu și va avea doi copii, Catrina și Petru. Din cauze economice renunță la pictură câțiva ani și lucrează ca redactor la ziarul „Iașul”.
În anii următori, până în 1934, au loc repetate expoziții ale „Grupului celor patru”. Tonitza, între timp considerat „cel mai de seamă” pictor român în viață, expune și în străinătate: Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). În 1933 ocupă catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iași, rămasă vacantă în urma decesului lui ștefan Dimitrescu, iar în 1937 devine rector al Academiei. În 1939 se îmbolnăvește grav și la 26 februarie 1940 se stinge din viață.



Si cat a costat monumentul?
scuze, iepurele, sau ce maimutoi o fi in fata primăriei de la Barlad
este in culorile drepelului Rusiei, sau asa se vede din spate ?