Un sfert din primarii Vasluiului nu au „stiut” cã îsi pot trimite copiii în taberele scolare sociale

LIPSÃ DE COMUNICARE SAU REA VOINȚÃ?…Taberele scolare sociale reprezintã aur curat pentru elevii proveniti din familii cu venituri mici sau pentru cei cu dizabilitãti. Anul trecut, aproximativ 700 de copii ar fi trebuit sã-si petreacã vacantele fie la Poiana Cãprioarei, fie în Vaslui sau chiar în judetele vecine, însã pandemia a curmat visul unor copii care nu au iesit niciodatã din localitãtile lor, de a participa la prima lor tabãrã. În unele cazuri, lipsa de comunicare sau ignoranta celor din administratia publicã localã au contribuit la spulberarea visului. De exemplu, anul trecut, 24 de primãrii nu au rãspuns Prefecturii cu privire la situatia copiilor care ar fi putut beneficia de pe urma acestor tipuri de tabere sociale. „Unele primãrii refuzã sã rãspundã în fiecare an solicitãrii din partea Prefecturii. Asta înseamnã cã niciun copil din localitãtile de la care nu avem rãspuns nu poate fi selectat pentru a merge în tabãrã. Copiii au de suferit din cauza lor”, a declarat Radu Tatu, directorul DJTS Vaslui. Contactati telefonic de Vremea Nouã, unii dintre primarii în cauzã sustin cã nu au fost informati în fiecare an de cãtre Prefecturã. Edilul comunei Dragomiresti a declarat cã nu este sigur dacã a primit sau nu, în anii trecuti, vreo adresã de la Prefecturã, pe tema taberelor scolare: „Nu prea obisnuiam sã trimitem copiii în tabere scolare. Nu prea am primit asemenea adrese de la Prefecturã. E posibil sã fi primit, nu pot sã infirm, nici sã confirm. Nu am primit nici înainte de pandemie, din câte stiu”. Sperãm ca anul acesta oficialii din Ministerul Sãnãtãtii sã permitã organizarea de tabere scolare, în conditii de sigurantã pentru toatã lumea.

Pandemia nu a fost singura piedicã a taberelor scolare: lipsa comunicãrii sau ignoranta au privat copiii de bucuria taberelor, cu mult înainte. În judet, 24 de primãrii nu au dat curs solicitãrii din partea Prefecturii, unii din nestiintã, altii din ignorantã. „Consider cã este imoral ca atunci când Prefectura îti cere sã prezinti o situatie, sã refuzi. Mai ales când mã gândesc la copiii din mediul rural, care nu prea beneficiazã de iesiri de acest fel, nu este normal sã le refuzi sansa. Noi, la doi ani, rugãm Prefectura sã ia legãtura cu toate UAT-urile si sã ne prezinte o situatie a copiilor cu probleme sociale si cu handicap din localitãti. Primarii iau legãtura cu directorii de scoli si trimit aceste locuri la Prefecturã, iar aceasta ne transmite nouã informatiile. Undeva la 60-70% din primãrii au rãspuns, ceilalti deloc. Sunt comune care nici nu intrã în discutii deoarece an de an refuzã sã rãspundã. Copiii au de suferit din cauza lor. Noi trimitem adrese duble pentru a ne asigura cã primim rãspuns mãcar dintr-o parte. Astfel, o datã trimitem cãtre Inspectorat, iar ei distribuie cãtre scoli, iar o datã trimitem cãtre Prefecturã, iar ei mai departe cãtre primãrii. În general, undeva la 60-65 din 82 de UAT-uri rãspund. Prefectura ne transmite un numãr foarte mare, dar, în realitate primim numai 10-15% din totalul locurilor care ar fi necesare, solicitate de primãrii. Copiii din comunele de la care nu primim rãspuns sunt clar dezavantajati”, explicã Radu Tatu.

Adresele de la Prefecturã, pierdute pe drum, spre unele localitãti

Totusi, câtiva primari afirmã cã nu le-au fost comunicate aceste adrese de cãtre Prefecturã, decât în anumiti ani. Printre acestia se numãrã si primarul comunei Rosiesti. Contactat telefonic, acesta sustine urmãtoarele: „În anii trecuti am primit, chiar acum doi ani am trimis în tabere. Anul trecut nu retin sã fi primit din partea Prefecturii nicio adresã, probabil si din cauza pandemiei. A fost un an greu. În anii trecuti, prin Consiliul Local, am trimis copiii în Republica Moldova, dar prin Directia de Tineret, niciodatã. Probabil pentru cã nu se încadrau copiii în criterii, nu stiu. Noi trimiteam situatia, dar nu erau selectati”. Edilul a tinut sã precizeze cã, desi elevii din comuna sa nu întruneau criteriile de selectie, Consiliul Local a avut grijã de educatia tinerilor: „În schimb, prin Consiliul Local oferim câte 20 de burse pentru copiii cu probleme sociale si dizabilitãti. Anul acesta intentionãm sã oferim si burse pentru studentii cu domiciliul în comuna Rosiesti”.

„Niciodatã fostul director al scolii Grivita nu s-a mobilizat si nu a trimis copiii în tabere scolare”

Desi nu a primit în fiecare an adresã din partea Prefecturii, primarul comunei Grivita este de pãrere cã un rol în aceastã poveste l-a jucat fostul director al scolii. Desi ar fi stiut de solicitare, acesta nu s-a mobilizat pentru binele elevilor: „Prin Prefecturã cred cã o singurã datã am primit, cred cã a fost vorba de 2019, doar atunci a fost singura situatie când am primit. Am primit în conjunctura în care am avut un Comitet pentru Situatii de Urgentã, iar ulterior am fost contactatã de domnul director al Directiei de Tineret si Sport si am putut trimite, într-adevãr, cu sprijinul Prefecturii. Dar a fost singurul moment. Înainte de 2019 nu am primit si nici în 2020, categoric nu. Cãtre directorii de scoli au fost trimise adrese. Tot de la domnul director al Directiei de Sport am aflat lucrul acesta. Am convingerea cã Inspectoratul Scolar a trimis în mai multi ani, dar niciodata fostul director al scolii Grivita nu s-a mobilizat si nu a trimis copiii în tabere scolare”. Chiar dacã nu au avut ocazia de a trimite copiii în tabere organizate de DJTS în fiecare an, Consiliul Local nu a rãmas indiferent la nevoile tinerilor: „Noi mai încercãm sã ajutãm tinerii si în alte moduri. Încã de anul trecut am oferit prima bursã pentru studentii cu domiciliul în comuna noastrã, prin Consiliul Local. Am implicat copiii în activitãti extrascolare, culturale, prin mini-tabere de 3 zile, în Bucovina. Sustinem prin Consiliul Local anumite activitãti, nu neapãrat tabere, mai degrabã excursii, deoarece nu ne-am putut permite din bugetul local astfel de cheltuieli. În limita posibilitãtilor nu am rãmas indiferenti,” declarã primarul comunei Grivita.  

Reteta prin care DJTS Vaslui reuseste sã trimitã tot mai multi copii în tabere

Impresionat de situatia în care multi copiii din judetul Vaslui îsi trãiesc copilãria, directorul DJTS încearcã sã reducã din cheltuielile transportului, astfel reusind sã aducã putinã bucurie pe chipul mai multor elevi: „Noi am preferat sã nu mergem cu costuri mari pentru un transport îndepãrtat. În schimb, putem duce copiii în judetele vecine sau putem face schimb de elevi cu judetele limitrofe. Astfel, cu banii economisiti pe transport, mai bine crestem numãrul de copiii pe care îi putem lua în tabãrã. Am preferat ideea aceasta pentru a avea mai multi elevi beneficiari, în locatii apropiate, decât putini copii, la distante mari. Ne-am gândit în primul rând la copiii din mediul rural, care nu prea beneficiazã de iesiri de acest fel. De exemplu, printr-un schimb de elevi cu judetul Botosani, putem plãti drumul la jumãtate. Plãtim masina cu care pleacã 50 dintre elevii nostri din Vaslui cãtre Botosani, care, mai apoi, preia elevii de acolo cãtre Vaslui. La întoarcere, plãtesc cei din Botosani pentru a-si lua copiii si pentru a-i aduce pe ai nostri la Vaslui. Facem economie de 1000-2000 de lei. O tabãrã este undeva la 400 de lei. Deci se adunã cîtiva copiii pe care îi putem lua, numai din economie. Nu-i putin sã iei câte 10 copii în plus, la fiecare serie sau grup. Numãrul de locuri se învârte în jurul a 600-700 de copii anual”.

Primarul din Fãlciu, exemplu demn de urmat

ABIL…Directorul DJST încurajeazã primarii sã aloce o anumitã sumã pentru copiii defavorizati, încã de la stabilirea bugetului initial. Astfel, vor avea o sansã în plus si copiii al cãror buget familial depãseste cu 10- 100 de lei criteriile de selectie. „În iulie, multi primari îmi spun cã ar fi trimis mai multi copii în tabãrã, dar nu mai au bani la buget. Asa cã am încercat sã le spun celor de la primãrii sã treacã o sumã pentru ei încã de la stabilirea bugetului initial, sã nu mai fie nevoie de aprobãrile Consiliului Local, sa le fie mai usor. Desi am luat legãtura si în mod personal cu unii dintre primari, apare un fenomen deranjant din punct de vedere al bunãstãrii copilului. Dau un exemplu. Sã zicem cã într-o comunã dãm 10 locuri. Un copil bun la învãtãturã, fãrã prea multe posibilitãti materiale, poate asista nedumerit la plecarea în tabãrã a colegului sãu, chiar dacã cel din urmã este mai slab la învãtãturã. Toate acestea deoarece salariul tatãlui sãu depãseste cu 10 lei salariul tatãlui colegului. Desi colegul selectat pentru a pleca în excursie a fost mai obraznic si nu prea a fost atent la ore, copilul care si-a dat silinta sã fie cuminte si sã învete este dezavantajat doar pentru cã bugetul familiei sale depãseste cu 10-100 de lei bugetul altei familii necãjite. Astfel, putem ajunge la o echitate. E pãcat ca un copil care învatã bine sã fie respins pe motiv cã tatãl lui ia cu 10 lei mai mult decât tatãl colegului mai slab la învãtãturã. Sã nu se încadreze în barem, dar îl vede pe vecinul cu medie mai micã acceptat, cã pleacã în tabãrã. Dacã o grupã are 10 copii, le-am transmis primarilor cã 7 locuri le dãm noi, iar 3 le pot plãti ei din cadrul primãriei. Asa, cei 3 nu mai trebuie sã respecte conditiile financiare pe care le au ceilalti. Unii primari au înteles, de exemplu cel din Fãlciu. Avem o colaborare foarte bunã, de multi ani. Primarul atribuie sume de bani pentru a oferi sansa cât mai multor copii sã meargã în tabere.