Procesele și executările judecătorești care au durat 17 ani nu sunt o justificare pentru dubla crimă care a tulburat România, dar sunt o realitate. Libertatea a reconstituit lungul traseu juridic pornit de la spargerile unei magazii de firmă de stat, caz care n-a fost niciodată trimis în instanță în penal, și în care gestionara Aurelia Moroșan a fost dată în judecată de SC Chimcomplex SA Borzeşti, angajatorul său. Firma a cerut despăgubiri de 200.000 de dolari în 2003 și a primit de la judecători întâi 8.000 de euro, iar în final 15.000 de euro. După infinite judecăți, constestări și, în final, executări judecătorești, familia Moroșan și-a pierdut apartamentul și, când muncitorii trimiși de firmă au intrat în casa de unde Gheorghe Moroșan păstrase o cheie, a erupt tragedia.
Un conflict de muncă prelungit pe rolul instanţelor timp de opt ani a ars apoi ca un fitil, timp de un deceniu, în liniştea înşelătoare a unui oraş de provincie. Pe 1 martie 2021, cazul Oneşti – luare de ostatici urmată de dublă crimă – le-a explodat în faţă şi autorităţilor, şi comunităţii mai degrabă paşnice din municipiul băcăuan. Suspecţii principali, doi sexagenari, soţ şi soţie, Gheorghe şi Aurelia Moroşan, au pus la cale atacul, considerând că şi-au pierdut pe nedrept apartamentul, în urma conflictului cu SC Chimcomplex SA Borzeşti. „Unde e hotărârea judecătorească, prin care s-a permis evacuarea silită?”, întreba Gheorghe Moroşan, într-o postare pe Facebook, în 2018.
Citeşte întreaga ştire: Crimele din Onești au pornit după 17 ani de procese și confiscarea în justiție a apartamentului de către o firmă, pentru o datorie de 15.000 de euro
