Un vasluian care nu credea în COVID-19 a fost rãpus de virus. Mãrturii din iad!

Un fost politist criminalist din Politia Capitalei, Valentin Sitaru, scria imediat dupã tragedia de la Piatra Neamt cã eroii în acest caz sunt, de fapt, pacientii, iar cadrele medicale nu ar fi strãine de neregulile din spital. Printre altele, acesta lãsa sã se înteleagã cã în momentul producerii incendiului, în sectia ATI nu s-ar fi aflat niciun cadru medical, cu toate cã pacientii de acolo ar fi trebuit monitorizati continuu. «Personalul care trebuia sã fie prezent în sectie lipseste în bunul obicei, cutuma, practica spitaliceascã, într-o sectie în care pacientul ar trebui sã fie monitorizat si supravegheat permanent. În spitale, cãci despre ele vorbim acum, nu se respectã nimic, nici cetãteanul, nici protocoalele medicale, nici protocoalele de protectie sanitarã , nici protectia muncii si nici normele PSI (cu toate cã a fost un precedent), nici sarcinile de serviciu, nici meseria de medic, în schimb ne vãitãm permanent, cerem si obtinem beneficii bãnesti cum nicio altã breaslã nu a primit, ne pretindem zei si eroi, dar ne comportãm ca ultimii geambasi, suntem moralistii moralistilor, dar ne place sã ne tãvãlim în noroi. De ce în România este cel mai mare numãr de îmbolnãviri sau decese din cauza SARS-CoV-2 în rândul cadrelor medicale? Vã spun eu: din cauza „respectãrii” procedurilor si protocoalelor medicale», afirma Valentin Sitaru la sfârsitul sãptãmânii trecute. Acesta a fost seful echipelor de cercetare la fata locului în anchete precum cele de la incendiile de la Maternitate Giulesti sau din clubul Colectiv.
„Tata ne suna sã ne spunã cã îi era sete”
Marti dupã-amiazã, o tânãrã din Vaslui a sunat la redactia ziarului nostru pentru a ne spune cã tatãl ei a murit de COVID-19 în sectia ATI a Spitalului Judetean de Urgentã Vaslui. Experienta prin care pare sã fi trecut bãrbatul în unitatea sanitarã vasluianã întãreste declaratiile fostului politist criminalist. „Tatãl meu a fost internat în urmã cu douã sãptãmâni la Spitalul Judetean Vaslui, cu COVID-19. A fost dus din prima la ATI. În toatã aceastã perioadã am reusit sã tinem zilnic legãtura cu el prin intermediul telefonului mobil. De fiecare datã ne spunea cã în sectia respectivã nu sunt medici, nu sunt asistente. Ne-a spus cã a vãzut medicul la ochi doar în ziua când s-a internat si atât. Ultima datã când am vorbit cu el a fost vineri. Striga cã are dureri foarte mari în piept si sã vinã cineva sã-i facã un calmant, cã nu mai poate. El avea foarte multe patologii, embolie pulmonarã, diabet, avea probleme si cu inima, boli destul de grave. Din spital ni s-a spus cã în sectia ATI sunt foarte putine cadre medicale, care nu mai fac fatã situatiei. Cineva de acolo a recunoscut cã nu prea se intrã la bolnavii COVID pentru cã sunt putine combinezoane, iar procedeul de echipare cu acest material de protectie este foarte greoi. Nimeni nu vrea sã se îmbrace, sã se dezbrace, sã se dezinfecteze de mai multe ori pe zi. Acum, cât o fi de adevãrat, nu stim. Stim cã de fiecare datã când ne suna, tata se cerea acasã. Ne zicea cã nu mai vrea sã stea niciun minut în spital, sã ne ducem sã-l scoatem de acolo, pânã nu va fi prea târziu. Era foarte panicat, mai ales din cauza celorlalte boli pe care le avea. Vineri am vorbit ultima datã cu el. Ce ne intrigã pe noi e cã ieri (n.r.-luni), la ora 16:00, medicii ne-au spus cã starea de sãnãtate a tatãlui e spre bine, cã are saturatie 93 pe aparat, iar nici dupã douã ore a decedat. Un alt lucru care ne-a deranjat a fost faptul cã a trebuit sã sunãm noi sã aflãm de decesul lui. Mama mea, fiind cãsãtoritã 32 de ani cu el si stând în aceeasi casã, a simtit cã ceva e în neregulã. În jurul orei 20:00 a sunat ea la spital si le-a rugat pe asistente sã îi spunã cum se mai simte tata. Asa am aflat cã tata era mort de cel putin douã ore. Timp de patru zile, de vineri pânã luni, înainte sã aflãm de deces, ne-am rugat de asistente sã-i punã telefonul la încãrcat, sã putem vorbi cu el, sã-l mai linistim. Ne-au zis cã ar fi mai bine sã-l lãsam, sã nu vorbeascã. El a plecat pe picioarele lui la spital, din casã pânã la ambulantã s-a dus singur. În momentul când a decis sã se interneze se simtea rãu, tusea, avea frisoane, avea si plãmânii afectati din cauza acelei embolii pulmonare. Poate pãcatul lui a fost cã nu credea deloc în acest virus. Spunea cã e o gãselnitã ca sã fim cu totii vaccinati cu cip. Acum nouã nu ne rãmâne decât sã îl îngropãm în conditii speciale, cum se spune. Îl vom duce la groapã ca pe un câine, bãgat într-un sac. Am ajuns sã ne despãrtim de cei dragi fãrã a le putea face cele lumesti pentru o înmormântare fireascã. E dureros, iar noi avem foarte multe semne de întrebare cu privire la cum a fost tratat. De ce ieri, când i-am luat lucrurile personale din spital, avea intactã cutiuta cu medicamentele pe care le lua? De ce de la morgã ni s-a comunicat cã îl putem vedea doar la fatã si nu ne-au lãsat sã-i vedem tot trupul, sã vedem dacã nu a trecut si el prin ce a trecut acel bãiat la spitalul din Bârlad? De ce Directia de Sãnãtate Publicã Vaslui, dacã tata a fost depistat pozitiv, nu a fãcut o anchetã epidemiologicã în familie, sã ne punã si nouã în vedere cã trebuie sã rãmânem în izolare? Nici mãcar mama, care a stat în acelasi pat cu el si a mâncat cu aceleasi tacâmuri, nu a fost întrebatã nimic de sãnãtate. O singurã datã au fost doi politisti locali la noi acasã, a doua zi dupã ce tata a fost internat. Au venit sã ne întrebe unde e tata. Nici mãcar atât nu se stia, cã a fost dus la spital. Am ales sã ne adresãm ziarului si sã ne spunem of-ul nu pentru a aduce acuzatii cuiva, nu vrem sã lovim nici în medici, nici în spital. Vrem doar sã atragem atentia asupra felului cum acesti bolnavi de COVID sunt tratati. Oamenii ãstia sunt foarte speriati, multi dintre ei clacheazã psihic, e inuman sã-i lasi singuri într-un salon, sã nu te duci sã le vorbesti, sã nu-i linistesti, doar pentru cã ti-e teamã sã intri la ei. Cu totii trecem printr-o perioadã grea, iar cadrele medicale ar trebui sã înteleagã cã acesti oameni au nevoie de cel mai mult ajutor. O vorbã bunã, o simplã încurajare îi poate face sã se simtã mult mai bine”, ne-a spus fiica bãrbatului. Am contactat si conducerea Spitalului Judetean de Urgentã Vaslui care s-a rezumat la a ne comunica doar cã, potrivit legii, fiecare deces se comunicã familiei dupã douã ore de la constatarea lui.