BIRUINTÃ… Îndatã dupã ce, pe 1 octombrie, a cucerit locul I la campionatul national de canotaj pentru juniori de la Iasi, Bianca Iftene si-a fotografiat mâinile. În ele tinea medalia abia câstigatã, dar lãsa sã se vadã si bãtãturile aproape sângerânde, care spuneau totul despre câtã muncã si cât sacrificiu trebuie sã arate un campion, care tinteste cât mai sus. „Mã doare sufletul când vãd aceste rãni, dar dacã stiu cã acesta este visul ei, cã ea e bucuroasã, noi, familia, o sustinem neconditionat”, spune mama Biancãi. Aceasta îsi aminteste cã pe fiica sa era cât pe ce sã nu o primeascã la Clubul de la Cãlãrasi, cãci, când au vãzut-o antrenorii, era micutã, abia ce încheiase clasa a IV-a si nu avea datele fizice necesare. Dar dupã cele douã sãptãmâni de probã, Bianca a dovedit atâta determinare si stãruintã, cã a fost acceptatã. „De atunci, ea a luat doar un loc III, la primul sãu concurs, însã dupã aceea a cucerit doar primul loc”, spune mama sa, Mariana Iftene, cu mândrie. Ea spune povestea fiicei campioane cu glasul tremurând de emotie. Bianca tocmai ce a devenit dublã campioanã nationalã, la canotaj!
Mariana Iftene, mama Biancãi, povesteste cã fiica sa a dat semne de micutã cã va fi un sportiv bun. „Era energicã si foarte ambitioasã. Prima datã a vrut sã încerce cu gimnastica. „Când s-a organizat la Bacãu, cu Nadia Comaneci, acel eveniment numit „Cãutãm campioane”, noi am fost acolo cu ambele fete, cu Bianca si cu sora ei, mai mare cu 3 ani. Ambele au luat premii de excelentã, dar nu au putut fi selectate, cãci erau cam mari de vârstã. Ei cãutau de vârsta 5 – 6 ani, dar fetele noastre aveau cam 8 si, respectiv, 10 ani. Dar ceea ce a ambitionat-o pe Bianca cel mai mult, a fost faptul cã de la noi, de la Pãdureni, mai era o fatã, Mãdãlina Casu, care este campionã europeanã la canotaj, cu multe premii, cu o performantã deosebitã… Noi lucrând în sat, ca postasi, tot vorbeam despre Mãdãlina, cã scria presa despre ea frumos, iar Bianca a înteles cã a fi un sportiv mare e ceva deosebit. Si a luat-o pe Mãdãlina Casu drept model. Noi, când a terminat clasa a IV-a, am sunat la Cãlãrasi. Si am vorbit direct cu antrenorul, care prima datã a spus cã e cam micutã, doar 10 ani, nu avea nici lungimea bratelor, nici înãltimea. Dar a spus sã o aducem la probe, douã sãptãmâni, la Cãlãrasi. Au acceptat-o. Si, începând cu clasa a V-a, a rãmas acolo. Antrenorul, când ne-a vãzut si pe noi, ca pãrinti, cã suntem oameni înalti, a spus cã va fi bine, cãci se poate dezvolta cu o alurã de sportiv asa cum trebuie”, povesteste Mariana Iftene, mama Biancãi.
„Îi curge uneori si sânge din mâini, de la muncã, de la efort. Si mã doare sufletul”
Cei de la Clubul Sportiv din Cãlãrasi au observat destul de repede cã micuta vasluiancã are multã ambitie, depune efort, îsi doreste sã câstige, ceea ce o face capabilã de performantã. Timpul si-l împarte între scoalã si antrenamente. Si în clasã vrea sã aibã rezultate bune, astfel cã la finele clasei a VII-a a încheiat anul cu media peste 9,00, fiind printre premianti. „I-a fost greu la început, îi era dor de casã, dar s-a obisnuit. Acum sperã sã facã performantã si sã ia cât mai multe titluri, iar în viitorul îndepãrtat, ea vrea tot în acest domeniu sã rãmânã. Sã se facã antrenoare, sã urmeze facultatea de Educatie Fizicã. Iubeste acest mod de viatã si nu ar avea sens sã facã altceva. Vrea sã fie prima tot timpul. I-am spus cã nu trebuie sã fii tot timpul prima. În viatã trebuie sã accepti si esecurile, care au rostul lor, ne ajutã si ele sã o luãm de la capãt. Când câstigã si mã uit pe pozele de la premiere… Sã vedeti mâna cu care tine cupa cât e de bãtãtoritã. Îi curge uneori si sânge din mâini, de la muncã, de la efort. Mã doare sufletul, dar dacã stiu cã e performanta ei, împlinirea ei si ceea ce o face fericitã, noi, familia ei, o sustinem din toatã inima”, mai spune Mariana Iftene.
„Bucuriile aduse de copii justificã orice sacrificiu”!
„Sunt mamã de cinci copii, patru fete si un bãietel. Cea mare e inginer si a terminat facultatea în Bucuresti. O altã fatã este studentã în anul III, la ASE Bucuresti, la Marketing si Publicitate. Mai am o fatã la Liceul Militar, la Câmpulung, în clasa a XI-a. Bianca e la Cãlãrasi, iar cel mic, mezinul, este în clasa a II-a, la Scoala din Pãdureni. Muncim ambii dintotdeauna. Am lucrat 22 de ani în Posta Românã. Eu, anul trecut, am plecat în Austria, ca sã lucrez ca îngrijitoare, ca sã ne putem creste copiii. A fost si sotul plecat, tocmai ca sã putem avea cu ce ne sprijini copiii, sã învete, sã fie la scolile pe care si le-au dorit. Nu conteazã însã acest sacrificiu, dacã ei ne fac fericiti cu rezultatele lor, cu reusitele lor”, a spus Mariana Iftene.
