UNII FAC, ALTII CÂRCOTESC… Se toarnã fundatia la casa cea nouã, pe care oamenii cu suflet mare le-o vor construi celor cinci copii din Stroiesti, comuna Tãtãrãni, al cãror tatã s-a spânzurat în iunie, de supãrare cã nu avea cu ce hrãni familia. Drama micutilor care trãiau alãturi de mamã si bunicã, într-o ruinã de imobil, vechi de când lumea, a ajuns în multe inimi. Unii au fãcut donatii, iar preotul din parohie, Valentin Stroe, s-a implicat sã îi ajute, cu achizitionarea terenului, cu constructia locuintei si cu celelalte lucruri. Primãria sprijinã si ea demersul. Evident, cum e obiceiul mai ales pe la sat, fapta bunã nu putea sã rãmânã fãrã opinia cârcotasilor. Comentariile au început sã curgã: ba casa e prea mare, ba e prea micã, ba cã preotul si primarul ar fi furat banii din „ajutoare”. „Într-o lunã jumãtate, douã, eu cred cã va fi gata casa. Eu sper ca Mântuitorul Isus sã îi ierte pe cei care aruncã asemenea vorbe, pe la colturi”, a spus preotul Stroe.
„Noi plãnuisem, alãturi de câtiva oameni de bine din aceastã comunitate, sã ajutãm aceastã familie, pânã sã se întâmple tragedia cu tatãl copiilor. Stiam cum o duc si voiam sã vedem cum facem, sã nu se dãrâme casa pe ei. Dar dacã s-a întâmplat, am zis cã cu atât mai mult sã ajutãm cei cinci copii si pe mama lor. Am luat binecuvântarea de la Preasfintitul Ignatie, pentru a lua aceste teren pe Parohie, pentru ca atunci când se vor termina toate lucrãrile, sã fie donatã familiei, cu titlu gratuit, cu toate actele de proprietate, asa cum trebuie. Suntem recunoscãtori oamenilor cu inimã bunã, care dau ajutor si vor sã ajute aceastã familie”, spune preotul Valentin Stroe. „Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom face casa în scurt timp. Am gãsit aceastã firmã, Crismih din Bârlad, care ne ajutã cu materialele de constructie, apoi o firmã din Husi lucreazã la casã, tot voluntar. Patronii lor sunt oameni de omenie, care vor sã ajute. Apoi, cu mobilatul ne vom descurca la fel, mai sunt niste oameni de bine din Irlanda, din Germania, care ne vor ajuta”, a mai adãugat preotul Stroe.
„Eu sper ca într-o lunã jumãtate, cel mult douã, sã finalizãm casa”
Terenul achizitionat are 2772 mp si pretul a fost achitat din donatiile oamenilor, fãcute imediat dupã ce povestea a devenit publicã. A contribuit cu 3000 de lei si pãrintele Damaschin, cel care conduce o fundatie cunoscutã în judetul Iasi. „Cheltuielile de notariat, o parte au fost sustinute de parohie, iar o parte de notarul Macovei Stefan. Eu sper ca într-o lunã jumãtate, cel mult douã, sã finalizãm casa”, spune, optimist, preotul Stroe. Evident cã nici de aceastã datã cârcotasii nu puteau rãmâne fãrã o opinie. „Da, e adevãrat, cã mai sunt si cei de pe margine, care discutã, fie cã e o casã prea mare, fie cã e prea micã. Altii au spus cã s-au furat banii. În fatã mie nu mi-au spus nimic, dar vorbesc pe la colturi. Dar, cu actele doveditoare în mânã, am încercat sã port o discutie cu persoana respectivã, dar mi s-a întors spatele. Oricum, eu nãdãjduiesc faptul cã Mântuitorul Isus îi va ierta. Noi nu ne luãm dupã gurile rele, noi vrem sã ducem la bun sfârsit în mod frumos acest lucru. Si, cu voia lui Dumnezeu, sã mai ajutãm si alti oameni în nevoie”, a spus preotul Valentin Stroe. „Primãria sustine aceastã initiativã. Am trimis utilaje sã ajute aici la fundatie, am curãtat terenul, am trimis niste oameni de la 461 ca sã munceascã aici. Nu avem prea multi oameni la ajutor social, dar câti avem, îsi fac treaba. Cãutãm ca, pânã la iarnã, sã se facã bune de locuit mãcar douã camere. Pãrintele e mai optimist decât mine, ceea ce e bine. Acolo, unde stau acum, conditiile sunt foarte grele. Nu stiu dacã treceau iarna în casa aceea dãrãpãnatã”, a spus primarul Mihai Bãhnãreanu.
„Ne multumim cu ce ne fac. Nu am trãit niciodatã în lux”
La fata locului, unde se construieste fundatia casei celei noi, au venit cu totii: mama Roxana, cei cinci copii si bunica Silvia. „Eu stau pe lângã nepotei. Nu pot trece de durerea cã bãiatul meu cel mic s-a spânzurat. El a fãcut asta, de supãrare. Vedea cã sunt lipsuri, vedea cã aceastã casã a noastrã e casã bãtrâneascã, ruinatã, cã nu a fost putere sã o reparãm si fusese în sat la o femeie care vindea o casã, dar i-a cerut prea mult. Nu m-am asteptat ca lumea sã vinã, sã ne ajute asa. Acum le face o cãsutã la copii. Eu chiar am spus pãrintelui si domnului primar cã nu trebuie sã se necãjeascã sã ne facã o casã mare, cã noi suntem oameni simpli, oameni care nu au trãit în lux. Le multumim din tot sufletul pentru tot ajutorul”, a spus bunica Silvia.
