Mãrturisirea dureroasã a unui preot din Husi: „M-am simtit ca si cum L-as fi trãdat pe Hristos”

Pentru a avita aglomerarea credincioșilor în spațiul de cult, Patriarhia Românã le-a recomandat preoților sã foloseascã difuzoarele exterioare, sã oficieze slujbele în aer liber, lângã lãcașurile de cult sau, acolo unde existã, în altarele de varã. Bisericile vor rãmâne deschise pe tot parcursul sãptãmânii. Astfel, credinciosii se pot ruga oricând si va putea fi evitatã aglomeratia din zilele slujbelor mari, sâmbãta si duminicã. Un preot din Husi, pãrintele Neculai Trofin, a oficiat o astfel de slujbã în aer liber, însã spune cã s-a simtit ca si cum l-ar fi trãdat pe Isus Hristos. „Dupã noile „recomandãri”, asearã (miercuri, 18 martie, n.r.) am slujit Sfânta Liturghie în fata bisericii (este vorba de Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, parohia Dobrina, Husi, n.r.). M-am simtit ca si cum L-as fi trãdat pe Hristos. Biserica toatã era tristã si însinguratã. Un gol imens în suflet si o întrebare ce nu-si aflã rãspuns: cui foloseste? Crestinii si-au ridicat cu trudã, de când e lumea, locasuri în care sã-L cheme pe Dumnezeu în mijlocul lor si sã experimenteze aceastã chemare. Aici se împlinesc si se desãvârsesc, aici si-au spus bucuriile si necazurile. Sã-L scoti cu forta pe Dumnezeu din viata tãranului român, din biserica ziditã de strãbunii lui prin… decrete…, cum se fãcea în vremea lui Nero, Diocletian, Galeriu… înseamnã sã coborâm din nou în catacombe. Dar, asta noi stim si întelegem de ce. Nu stim cât de periculos este acest virus, dar vedem cum sunt mãsurile… cum boala te duce la doctor, pãcatul te duce la Dumnezeu. De aceea, în aceste momente grele crestinul se apropie, sau ar trebui, mai mult de Fãcãtorul sãu dar gãseste usa bisericii „închisã”. Te feresti sã mori trupeste, dar murim duhovniceste”, spune pãrintele Trofin.
Credinciosii se vor împãrti „în douã cete”, mai spune preotul husean
„Sperãm ca aceste mãsuri sã fie temporare. Important este sã nu întrerupem Liturghia, nici preotii, nici credinciosii. Fãcând aceasta, chiar în „naturã”, ne apropiem mai mult de noi însine, de noi, nu cei care suntem, ci de noi cei care trebuie sã fim. Asa se va bucura si natura, care „astepta izbãvirea”. Cred, Doamne, si mãrturisesc… pânã acum ai crezut, acum mãrturiseste… Credinciosii se vor despãrti în douã cete: cei practicanti vor spori rugãciunea, vor înmulti faptele bune, se vor ancora si mai tare în credintã si-L vor cãuta mai cu ardoare si ardere launtricã pe Dumnezeu, iar ceilalti se vor izola… si mai mult, de ei însisi, de aproapele, de bisericã, de Dumnezeu. Si distanta se va mãri. Sã nu intrãm în panicã, deoarece stim cã toate acestea trebuie sã se întâmple. Sã le primim pe toate, cãci ele vin de la Dumnezeu, pentru pãcatele noastre. Hai sã vedem dincolo de ce se poate vedea, sã vedem duhovniceste. Poate chiar aveam nevoie de altceva în viata noastrã, pentru a ne trezi si a sta în trezie. Timpurile acestea aduc un altfel de ateism. Dar, îmi permit sã afirm un lucru: nu poti sã lupti împotriva cuiva care nu existã. Si pe ei îi chinuie existenta lui Dumnezeu… deci o afirmã, chiar negându-L. Dati, deci, Cezarului ce este a Cezarului si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu. Nãdejdea mea este Tatãl, scãparea mea este Fiul, acoperãmântul meu este Duhul Sfânt. Treime Sfantã, slavã Tie! Mai avem pe Maica Domnului, cu toate acatistele ei, pe Sfânta Parascheva, Sfânta Chiriachi, ocrotitoarea noastrã, pe toti sfintii, îngerul pãzitor…iatã, si tu de ce ai fricã? Viata nu ne apartine nouã, chiar dacã în nebunia noastrã, uneori afirmãm si aceasta, viata îi apartine Celui care ti-a dat-o, lui Dumnezeu. El este autorul vietii, si omul îsi încheie socotelile cu El, nu cu moartea, care nu mai are niciun cuvânt… Nu vã temeti, „Eu sunt cu voi pânã la sfârsitul veacurilor””, este mãrturisirea parohului Trofin Neculai.