JUDECATÃ… O bãtrânã de 77 de ani a ajuns în boxa acuzatilor, fiind trimisã în judecatã de procurori, la aproape 14 ani de la producerea unei crime care a zguduit satul Bogdãnesti. Maria Frâncu este acuzatã de procurori pentru faptul cã l-a ucis pe un consãtean, Constantin Cârcotã, în dimineata zilei de 28 noiembrie 1997. Cârcotã, care avea 85 de ani la momentul crimei, a fost hãcuit cu securea pe care o tinea la sobã, cadavrul sãu fiind gãsit la aproape patru zile de un frate al acestuia. Fiul acestuia, în loc sã anunte politia, si-a spãlat tatãl de sânge si a mers la dispensarul din sat, cerând certificat de deces pe motive inventate. La înmormântare, o rudã a celui ucis a observat loviturile de la cap si a anuntat oamenii legii. Initial, dosarul a fost trecut la A.N. (autor necunoscut, n.r.), fiind redeschis de procurorul Alice Ruja. Dupã câtiva ani de investigatii, procurorul vasluian a decis s-o trimitã în judecatã pe Maria Frâncu, întrucât toatã elementele converg spre aceasta, ca autoare a crimei. Nici pânã acum, dupã ani de zile de anchetã, bãtrâna de 77 de ani nu a recunoscut crima si sustine cã este nevinovatã!
Povestea este destul de încâlcitã, iar politistii si procurorii au muncit sute de ore, pentru a pune cap la cap detaliile unei crime care ar fi putut fi trecute sub tãcere, dacã nu ar fi fost un om destul de speriat încât sã anunte autoritãtile. Pe 2 decembrie 1997, Costache Cârcotã a mers la casa fratelui sãu, Constantin, speriat de faptul cã acesta nu fusese vãzut prin curte de câteva zile, iar pe horn nu iesea fum, deci nu era nimeni acasã. Poarta casei era închisã, iar gãinile erau în cotet, ceea ce l-a fãcut pe Costache Cârcotã sã se gândeascã la ce e mai rãu. Întrucât usa casei era descuiatã, a intrat cu teamã. Pe pat, plin de sânge, zãcea bãtrânul de 85 de ani (la momentul crimei, n.r.), cãruia criminalul îi pusese mâinile pe piept, ca un gest de remuscare. Victima era îmbrãcatã cu hainele pe care le purta de obicei pe afarã. A observat cã lucrurile din casã nu erau rãscolite si lipsea o toporiscã, cu care bãtrânul tãia lemne în casã. A anuntat imediat rudele celui ucis, cerând ca fiul sã vinã, sã-si vadã tatãl. Ajuns la casa pãrinteascã, fiul bãtrânului a luat o decizie curioasã: si-a spãlat tatãl de sânge, desi se cunosteau urmele loviturilor de secure, a mers la asistentul medical din sat, cerându-i sã-i elibereze un certificat de deces, pe motive false. Fiind încredintat cã bãrbatul spune adevãrul, asistentul a discutat cu medicul si au emis un certificat de deces, fãrã sã vadã nicio clipã în ce stare este cadavrul acestuia.
Un nepot de-al bãtrânului a anuntat Politia
Poate nu s-ar fi stiut de drama lui Constantin Cârcotã, dacã, înaintea înmormântãrii, un nepot de-al acestuia nu s-ar fi alarmat, vãzând loviturile din zona capului. Acesta a anuntat politia, care a venit la Bogdãnesti, declansând o anchetã în acest caz suspect. Dupã câteva zile de anchetã, cazul a rãmas în asteptare, fãrã a se face verificãri mai ample. Initial, s-a stabilit un cerc de suspecti, douã persoane fiind vizate de anchetã, ca fiind implicate în uciderea bãtrânului. Fiul acestuia si o femeie de 63 de ani, la acel moment, Maria Frâncu, au fost interogati cu privire la momentele de dinaintea crimei. În cazul primului suspect, fiul celui ucis, alibiul a fost de necontestat, prin urmare, toate bãnuielile au cãzut pe Frâncu. Despre aceasta, satul Bogdãnesti vorbea cã era fiica nelegitimã a lui Constantin Cârcotã si, de multe ori, aceasta rãmânea la bãtrân, ca sã-l ajute în gospodãrie, desi era dintr-un sat vecin, Foltesti. Zece ani, pânã în 1997, nu s-a mai fãcut nimic în dosarul crimei de la Bogdãnesti. “În 2007, mi s-a repartizat mie acest dosar. Pe baza informatiilor din teren, am stabilit cã, din data de 26 noiembrie 1997 si pânã în ziua crimei, pe 28 noiembrie, Maria Frâncu fusese la casa lui Constantin Cârcotã. Pe 28 noiembrie, cei doi s-au trezit, bãtrânul a dat drumul la pãsãri în curte, în timp ce femeia dorea sã facã varzã cãlitã. A pus varza pe oalã si pregãtea mâncarea. În acest timp, a venit fiul victimei, care a avut o scurtã discutie cu tatãl sãu, care i-a spus cã la începutul sãptãmânii urmãtoare – ziua de 28 noiembrie era într-o vineri – vor merge amândoi la primãrie, pentru a trece casa si terenurile pe numele bãiatului. Fiul a bãut o canã de vin si a plecat la treabã. Rãmasi în casã, între Constantin Cârcotã si Maria Frâncu a izbucnit cearta, întrucât aceasta din urmã dorea si ea o bucatã de vie, din terenurile bãtrânului. Maria Frâncu a pus mâna pe securea din lângã sobã si l-a lovit pe bãtrân în cap, pe la spate. Acesta nu a cãzut pe loc si s-a întors, încercând sã se apere. A lovit-o pe femeie, în încercarea de a-si salva viata, însã a fost lovit de mai multe ori cu securea, în cap si în zona fetei. Bãtrânul a cãzut pe pat, unde a si murit. Maria Frâncu nu a mai terminat mâncarea, a iesit în curte, a închis pãsãrile în cotet, dupã care a plecat spre Bârlad, în conditii nelãmurite pe deplin”, spune procurorul Ruja.
Plinã de sânge, a ajuns în autogara Bârlad
Mai departe, totul pare desprins dintr-un film politist de prost gust. Plinã de sânge pe haine, Maria Frâncu ajunge în dupã-amiaza zilei de 2 decembrie în gara de la Bârlad, dupã care se îndreaptã spre autogarã. Aici, este recunoscutã de cinci persoane, care vor fi interogate ulterior de politisti. Martorii spun cã femeia era destul de speriatã, petele de sânge fiind mai mult decât evidente. Nimeni nu o întreabã de unde vine, iar Maria Frâncu se întoarce la garã, de unde ia trenul spre Vaslui. Opreste în gara Banca, seara, dupã care se îndreaptã spre o familie la care nu mai fusese de opt ani. La ora 21.00, bate în poarta familiei respective, spunând cã venise sã-i vadã, fiind cu treburi în zonã. Gazdele au vãzut cã hainele Mariei Frâncu sunt pline de sânge si au întrebat-o de ce este asa de murdarã. Femeia are diverse variante, ba cã a cãzut dintr-un gutui (sâc!), ba cã a fost lovitã de sot, pentru a explica sângele de pe haine. Trei zile a stat la familia din Banca, spunând cã vrea sã cumpere porci din zonã. A plecat din Banca spre Bogdãnesti si, pe drum, conform anchetatorilor, a aruncat hainele pline de sânge, într-un loc pe care politistii nu l-au descoperit niciodatã (din câte se stie, Maria Frâncu avea tot timpul o pungã de haine la ea, când venea la bãtrânul Cârcotã, asa s-ar explica hainele de schimb, n.r.). “La câteva zile de la declansarea primelor cercetãri, s-a stabilit cã femeia prezenta mai multe vânãtãi, pentru care avea tot felul de motive. Examenul medico-legal a constatat cã aceasta prezenta echimoze, însã vânãtãile respective nu ar fi condus la sângerarea abundentã de pe haine, asa cum fusese vãzutã atât în autogara Bârlad, cât si de familia de la Banca. Politistii au fãcut, în 1997, o perchezitie la Maria Frâncu acasã, însã nu au gãsit hainele cu care fusese vãzutã pe 2 decembrie. Întrebatã de ce si-a aruncat hainele cu care fusese îmbrãcatã în ziua crimei, a spus doar atât: “Nu stiu de ce le-am aruncat si nu-mi amintesc unde”. Am stabilit, prin excluderea oricãrei alte posibilitãti ca atacul criminal sã fi fost sãvârsit de altã persoanã, cã Maria Frâncu fusese autoarea crimei, desi nu recunostea acest lucru. Am stabilit cã, dupã plecarea fiului celui ucis si dupã plecarea autoarei, nimeni nu mai fusese în casa respectivã. Am întrebat-o de ce a plecat din casã si a închis gãinile în cotet si ne-a spus cã nu stie. Bãtrânul nu a mai fost vãzut pe afarã si nimeni nu a mai intrat în curtea dupã plecarea Mariei Frâncu, asta a fost clar”, explicã procurorul Alice Ruja.
Nu recunoaste crima, desi toate probele o indicã drept autoare
Dacã, în 1997, nu îsi amintea nimic din ceea ce fãcuse în casa bãtrânului, în dimineata crimei, la primele interogatorii, din 2007, a început sã dea detalii, inclusiv despre vizita fiului bãtrânului sau despre masa pe care i-o pregãtea celui care, se spune, era tatãl ei. “A precizat, lucru extrem de important, cã nu o bãtuse nimeni pe drumul dintre Bogdãnesti si autogara Bârlad, deci nu poate explica de ce avea hainele pline de sânge, asa cum a fost vãzutã de martori. În plus, fiul bãtrânului a spus cã, atunci când a venit la tatãl sãu acasã, Maria Frâncu nu avea leziuni, deci nu existã altã explicatie pentru faptul cã prezenta vânãtãi, la examenul medico-legal de dupã descoperirea crimei, decât faptul cã fusese lovitã de bãtrân, care se luptase pentru viata sa. Fiul, am stabilit ulterior, nu avea niciun motiv sã-si ucidã tatãl, mai ales cã acesta urma sã-i lase toatã averea, deci a fost exclus din cercetãri”, mai spune procurorul. În 2009, fiul celui ucis a fost supus testului poligraf, pe care l-a trecut usor. Maria Frâncu, însã, nu a trecut de acest test, fiind principala suspectã în cazul de omor. Pe 3 iunie 2011, dosarul a fost trimis spre judecare la Tribunalul Vaslui, femeia, acum în vârstã de 77 de ani, fiind inculpatã pentru infractiunea de omor. Pentru fapta sa, riscã pânã la 20 de ani de închisoare, dacã judecãtorii o vor gãsi vinovatã. “Nu recunoaste nimic, desi sunt multe mãrturii care o incrimineazã. Ancheta a fost laborioasã, pe parcursul a patru ani, în care am mers pe tot felul de variante lansate de inculpatã, fie cã ne spunea cã ar fi cãzut dintr-un gutui, cã ar fi lovit-o un bou din ogradã sau un cal, pentru a-si explica vânãtãile. A trebuit sã verificãm multe piste false, pe care ne-a îndreptat autoarea crimei, însã toate au cãzut si acum va da socotealã în fata legii”, explicã procurorul Alice Ruja.
